ICCJ. Decizia nr. 1930/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1930/2011
Dosar nr. 6542/118/2009
Şedinţa publică din 18 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta S.I.F.T. SA a solicitat ca, pe cale de hotărâre judecătorească, dată în contradictoriu cu pârâta SC N.O. SA, să se dispună:
1. numirea unui expert care să întocmească şi să prezinte un raport, în condiţiile art. 259 alin. (2) din Legea 297/2004, având ca obiectiv constatarea măsurilor întreprinse de conducerea SC N.O. SA pentru reîntregirea patrimoniului societăţii, ca urmare a cedării fără plată a activelor din Eforie Nord: Vila P., Vila S., Vila Pc., Teren Vila Pc. ( 594 m2 respectiv 750 m2 ), în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001;
2. raportul să fie înmânat instanţei şi comunicat părţilor;
3. opinia expertului să fie publicată în Buletinul CNVM
4.obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiul în cauză.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 152 COM din 22 ianuarie 2008, prin care a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâta SC N.O. SA, a admis cererea formulată de reclamantă, a numit în calitate de expert pe doamna B.C. care să întocmească şi să prezinte un raport, în condiţiile art. 259 alin. (2) din Legea 297/2004, cu următorul obiectiv: constatarea măsurilor întreprinse de SC N.O. SA pentru reîntregirea patrimoniului societăţii, ca urmare a cedării fără plată a activelor din Eforie Nord: Vila P., Vila S, Vila Pc.
S-a dispus ca raportul să fie depus la instanţă şi înmânat părţilor, opinia expertului să fie publicată, pe cheltuiala pârâtei, în Buletinul CNVM, s-a stabilit un onorariu de 1500 RON în sarcina reclamantei, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1539 RON, reprezentând taxă timbru şi onorariu expert.
Prin Decizia civilă nr. 105/COM din 12 iunie 2008 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul declarat de SC N.O. SA, a admis apelul declarat de S.I.F.T. SA a desfiinţat hotărârea atacată şi a trimis cauza pentru continuarea judecăţii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia civilă nr. 1204 din 8 aprilie 2009, a respins ca nefondat recursul formulat de pârâta SC N.O. SA.
Prin Sentinţa civilă nr. 3432 com din 1 iunie 2010, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a admis cererea formulată de reclamanta S.I.F.T. SA a constatat efectuat în cauză şi înmânat părţilor raportul întocmit de expert B.C., conform art. 259 alin. (2) din Legea 297/2004. Totodată, a dispus publicarea raportului, pe cheltuiala pârâtei, în Buletinul CNVM.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, acţionarii se vor putea adresa instanţei din raza teritorială unde îşi are sediul societatea, în vederea numirii unui auditor financiar sau a unui expert pentru reluarea procedurii de întocmire şi de prezentare a unui raport suplimentar celui reglement la alin. (1) al aceluiaşi articol, urmând ca raportul să fie depus la instanţă şi comunicat părţilor, iar opinia expertului să fie publicată în Buletinul C.N.V.M.
Prin adresa nr. 6296 din 26 iulie 2002, reclamanta a solicitat Consiliului de Administraţie şi Comisiei de cenzori a societăţii întocmirea unui raport asupra aspectelor enunţate, aspecte ce nu au fost analizate în raportul administratorilor. Pârâta a primit această solicitare, dar nu i-a dat curs.
Faţă de dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 şi situaţia de fapt reţinută, instanţa a admis cererea aşa cum a fost formulată, fiind dovedit că societatea reclamantă s-a adresat cu cerere de efectuare a unui raport suplimentar, că respectiva cerere nu a fost primită şi că raportul administratorilor nu a avut ca obiective cele menţionate în cererea de faţă.
Prin Decizia civilă nr. 134/COM din 14 octombrie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrative şi fiscal, a respins ca nefondat apelul comercial formulat de apelanta pârâtă SC N.O. SA împotriva sentinţei mai sus menţionate, având ca obiect suspendare executare silită – încuviinţare efectuare expertiză.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut în considerente:
În temeiul art. 7208 C. proc. civ., instanţa de fond a pronunţat o sentinţă în primă instanţă, care nefiind definitivă, este executorie, urmare a faptului că litigiul astfel soluţionat este unul comercial.
În ce priveşte motivul de ordine publică invocat, respectiv incompatibilitatea judecătorului, instanţa de apel a considerat că acesta nu există, ci dimpotrivă, judecătorul fondului s-a conformat dispoziţiilor instanţei superioare, care a desfiinţat hotărârea atacată şi a trimis cauza pentru continuarea judecăţii.
În aceste condiţii nu suntem în faţa unei incompatibilităţi, a unui judecător necompetent, sentinţa pronunţată în cazul de faţă fiind legală şi temeinică.
La momentul desfiinţării Sentinţei civile nr. 152 COM din 22 ianuarie 2008 a Tribunalului Constanţa, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 105/COM din 12 iunie 2008, în considerentele acestei decizii a reţinut că în mod corect instanţa de fond a dispus numirea unui expert pentru întocmirea raportului suplimentar cu obiectivele propuse de reclamantă, însă procedura în faţa instanţei de judecată presupune nu numai stabilirea obiectivelor şi desemnarea expertului contabil, ci, impune să se constate efectuat raportul de expertiză şi apoi să dispună comunicarea lui către părţi şi publicarea opiniei expertului în buletinul CNVM.
Instanţa de fond s-a conformat dispoziţiilor instanţei superioare şi în hotărârea astfel pronunţată a constatat efectuat în cauză şi înmânat părţilor raportul contabil, precum şi publicarea lui, pe cheltuiala pârâtei, în Buletinul CNVM.
În cazul de faţă regulile aplicabile sunt cele prevăzute de Titlul VIII privind auditul financiar din Legea 297/2004, unde se prevede o procedură specială pentru situaţia în care administratorii nu furnizează auditorilor toate informaţiile solicitate.
În aceste condiţii, regulile prevăzute de art. 259 alin. (2) din Legea 297/2004 devin speciale faţă de cele generale aplicabile în materia expertizei, prevăzute de art. 202 alin. (1) C. proc. civ., aplicându-se regula potrivit căreia, specialul derogă de la general.
Curtea de apel a considerat, în consecinţă, că instanţa de fond s-a conformat dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea 297/2004, astfel că apelul pârâtei a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta SC N.O. SA Neptun, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului şi, în principal, casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, admiterea recursului şi pe fond respingerea ca nefondată a acţiunii formulate de către intimata reclamantă S.I.F.T. SA.
Recurenta pârâtă formulează astfel următoarele critici:
1.În mod greşit instanţa a aplicat dispoziţiile art. 24 alin. (1) C. proc. civ.
2.Instanţa de fond greşit a aplicat dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 197/2004, iar instanţa de apel a considerat eronat că instanţa de fond a procedat corect în ceea ce priveşte numirea expertului şi, de asemenea, a dispus corect efectuarea expertizei cu obiectivele solicitate de către intimata reclamantă, atât timp cât numirea experţilor de către instanţă se face cu respecatarea dispoziţiilor art. 202 C. proc. civ..
Instanţa de apel nu a ţinut seama de faptul că SC N.O. SA a susţinut şi de asemenea a probat cu înscrisuri, faptul că prin adresa nr. 3507 din 10 octombrie 2007, a răspuns intimatei reclamante S.I.F.T. SA la solicitarea formulată, răspuns ce îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile Legii 297/2004.
Recursul nu este fondat.
În ce priveşte prima critică formulată de recurenta pârâtă, se constată următoarele:
Astfel cum rezultă fără niciun echivoc din dispozitivul Deciziei civile nr. 105/ COM din 12 iunie 2008 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, precum şi din considerentele Deciziei nr. 1204 din 8 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cauza a fost trimisă tribunalului, ca primă instanţă, pentru continuarea judecăţii şi nu spre rejudecare, aşa cum eronat susţine recurenta pârâtă.
În această situaţie, instanţa de apel în mod corect a apreciat că incompatibilitatea judecătorului, invocată în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) C. proc. civ., ca motiv de odine publică încălcat de către instanţa de fond, nu există, -în fapt, judecătorul fondului conformându-se dispoziţiilor instanţei superioare, care a desfiinţat hotărârea atacată şi a trimis cauza pentru continuarea judecăţii acesteia. Drept urmare, prima critică exprimată în recurs nu este întemeiată.
Referitor la cea de-a doua critică, se constată că este, de asemenea, neîntemeiată.
Aceasta, pe de o parte, deoarece instanţa de apel a reţinut corect că regulile instituite de art. 259 alin. (2) din Legea nr. 197/2004 devin speciale faţă de cele generale prevăzute în materia expertizei de art. 202 alin. (1) C. proc. civ., potrivit principiului că specialul derogă de la general.
Pe de altă parte, tot corect s-a reţinut că întrucât reclamanta, prin adresa nr. 6296 din 26 iulie 2007, a solicitat pârâtei să întocmească şi să transmită un raport suplimentar cu obiectivele precizate în cererea sa, iar pârâta nu a dat curs acestei solicitări, - solicitarea reclamantei îşi găseşte rezolvarea doar prin întocmirea unui raport suplimentar de către un expert numit de instanţă.
În consecinţă, având în vedere că niciuna dintre criticile formulate de pârâtă în recurs nu este de natură să conducă la modificarea deciziei curţii de apel, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul declarat în cauză de pârâta SC N.O. SA Neptun se va respinge, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC N.O. SA Neptun împotriva Deciziei civile nr. 134/ COM din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 18 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1928/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1933/2011. Comercial → |
|---|
