ICCJ. Decizia nr. 1950/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1950/2011
Dosar nr. 33041/3/2008
Şedinţa publică de la 19 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtele SC A.T.K. I. SRL Bucureşti, SC C. SA Bucureşti şi SC I.C.P.M.N. SA Bucureşti, pe care le-a numit consorţiu, pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa să le oblige la plata sumei de 262.388,66 lei cu titlu de dividende şi majorări de întârziere până la plata dividendelor, arătând că între reclamantă şi pârâte a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 60 din 6 septembrie 2007 prin care au fost vândute 3.776.782 acţiuni reprezentând 84,34099% din capitalul social al SC F.R.D.X. SA Bucureşti.
Şi-a motivat acţiunea în sensul că prin clauza 9 pct. 9 lit. c) din contractul menţionat, cumpărătoarele s-au obligat să asigure aprobarea prin AGA a plăţii către SC F.R.D.X. SA Bucureşti, în termen de 90 de zile de la transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor, a datoriilor societăţii către vânzător, datorii evidenţiate în anexa 1 la contract şi în situaţia în care nu va plăti la acest termen să le achite către vânzător.
Având în vedere că transferul dreptului de proprietate s-a făcut la data de 10 decembrie 2007 termenele pentru plata dividendelor aferente exerciţiilor financiare ale anilor 2001 şi 2002 au fost stabilite în conformitate cu prevederile O.G. nr. 64/2001.
Societăţile menţionate în calitate de cumpărător nu şi-au îndeplinit obligaţia prevăzută de clauza 9 pct. 9 din contractul de vânzare-cumpărare şi conform art. 969 coroborat cu art. 1073 C. civ. raportat la art. 970 C. civ. reclamanta a solicitat că acestea să-şi respecte obligaţiile contractuale.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea ca neîntemeiată, aşa cum rezultă din sentinţa comercială nr. 6974 din 7 mai 2009.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a apreciat că reclamanta, căreia potrivit art. 1169 C. civ. îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada temeiniciei pretenţiilor sale, reţinând că deşi în balanţa societăţii la 30 iunie 2007, în contul 457 sunt evidenţiate dividende în cuantum de 408.797,89 lei, nu reiese că acestea ar fi dividendele de plată ale societăţii către toţi acţionarii, astfel că prin raportare la procentul din capitalul social al societăţii deţinut de A.V.A.S. Bucureşti anterior vânzării, să se ajungă la concluzia că dividendele datorate acesteia din urmă erau în sumă de 344.784,19 lei, fiind posibilă ipoteza ca suma de 408.797,89 lei să reprezinte dividende datorate celorlalţi acţionari şi chiar dacă societatea datora anumite dividende acestea să nu fie în procentul de 84,34099% din suma menţionată.
A mai reţinut instanţa de fond că nu a fost dovedită nici afirmaţia reclamantei cum că dividendele datorate A.V.A.S. pe perioada 2001 – 2005 însumează 349.499,19 lei, deşi i-au fost încuviinţate probele solicitate, expertiza contabilă propusă de instanţă fiind refuzată de către reclamantă în dovedirea acţiunii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată, admiţând acţiunea precizată şi a obligat pârâtele la plata sumei de 98.584,39 lei reprezentând dividende pe anii 2001 – 2002 şi la plata sumei de 233.503,43 reprezentând contravaloare majorări de întârziere calculate până la data de 1 iunie 2010 precum şi în continuare până la data plăţii efective a dividendelor.
Din examinarea motivelor de apel instanţa a reţinut că probatoriile administrate în cauză dovedesc susţinerile reclamantei, că intimatele nu au trimis relaţiile solicitate de instanţă în legătură cu plata dividendele aferente anilor 2001 şi 2002 şi că apelanta a dovedit cu înscrisuri perioadele pentru care a primit contravaloarea dividendelor (2000, 2003, 2004, 2005) iar pentru anii 1999, 2000, 2003, 2004 şi 2005 acesteia i-au fost achitate daune moratorii, totalul sumelor virate fiind de 397.046,49 lei şi de 162.280,86 lei, plata efectuându-se în baza unor titluri executorii deţinute de A.V.A.S. De asemenea, a reţinut instanţa de apel, că expertiza contabilă propusă de instanţă nu era necesară întrucât fiind suplimentată proba cu înscrisuri, acestea au lămurit instanţa cu privire la acţiune, intimatele necombătând dovezile depuse de A.V.A.S. şi în conformitate cu art. 296 C. proc. civ. raportat la art. 969, art. 970, art. 1073 C. civ., Legea nr. 31/1990 şi O.G. nr. 64/2001 a admis apelul şi schimbând sentinţa, a admis acţiunea precizată a reclamantei.
Împotriva acestei decizii pârâta SC C. SA Bucureşti, societate în insolvenţă, a declarat recurs solicitând admiterea recursului, în principal casarea deciziei pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel şi în subsidiar, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului ca neîntemeiat. A susţinut în recursul său că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. în sensul că procedura de citare pe tot parcursul soluţionării apelului a fost greşită întrucât recurenta nu a fost citată prin administrator judiciar B.D.O.B.R. SPRL Bucureşti aşa cum s-a stabilit prin încheierea pronunţată la data de 30 septembrie 2009 în dosarul de insolvenţă al pârâtei recurente, astfel încât hotărârea pronunţată în cauză este lovită de nulitate în conformitate cu art.105 alin. (2) C. proc. civ.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Conform art. 85 C. proc. civ. judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor.
Art. 105 C. proc. civ. prevede că actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule dacă prin acestea s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor.
Analizând recursul Curtea constată că instanţa de apel nu a citat-o pe intimata pârâtă SC C. SA Bucureşti prin administrator judiciar B.D.O.C.I. SPRL devenit B.D.O.B.R. SPRL Bucureşti, aşa cum a dispus instanţa prin încheierea din data de 30 septembrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 44571/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, când a fost înlocuit administratorul judiciar A.L. IPURL SA cu administrator judiciar B.D.O.C.I. SPRL devenit B.D.O.B.R. SPRL Bucureşti, astfel că pârâta - recurentă în cauza de faţă -, nu a fost citată legal.
Neobservând nelegalitatea actului de procedură instanţa i-a pricinuit acesteia o vătămare, materializată prin încălcarea dreptului la apărare, precum şi a principiului contradictorialităţii, care nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Având în vedere că citarea este actul prin care partea este încunoştinţată de existenţa unui litigiu, despre data şi locul înfăţişării în vederea judecăţii, scopul citării fiind acela de asigurarea principiului contradictorialităţii şi a celui al dreptului la apărare şi constatând că la data când a fost judecat apelul, ca şi pe tot parcursul soluţionării cauzei, pârâta SC C. SA Bucureşti prin administrator judiciar B.D.O.B.R. SPRL Bucureşti nu a fost legal citată, Curtea faţă de considerentele de mai sus apreciază că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi prin urmare, în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa decizia atacată urmând a se trimite cauza spre soluţionare aceleiaşi instanţe.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C. SA Bucureşti prin administrator judiciar B.D.O.B.R. SPRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 364 din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1951/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1949/2011. Comercial → |
|---|
