ICCJ. Decizia nr. 1953/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1953/2011
Dosar nr. 6865/63/2009
Şedinţa publică de la 19 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 22 mai 2009 SC R.M.C.M.I. SRL Băileşti a formulat cerere în anularea incidentului de plată, în contradictoriu cu SC S.P. SRL Arad, arătând că între cele două părţi a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare şi că pentru achitarea obligaţiilor de plată contractuale a emis în favoarea pârâtei biletele la ordin nr. BACX3AA 0284298 şi nr. BACX3AA 0284299.
A mai arătat reclamanta, că părţile au încheiat un act adiţional la contractul de vânzare-cumpărare care specifica rezilierea contractului ca urmare a necorespunderii calitative a mărfii, context în care instrumentele de plată erau anulate.
Prin încheierea de şedinţă din 11 iunie 2009 s-a dispus introducerea în cauză, pentru opozabilitate, în calitate de pârâtă, a U.C.T.B. SA Bucureşti.
Tribunalul Dolj, secţia comercială, a admis cererea reclamantei, a dispus anularea incidentelor bancare înscrise de U.C.T.B. pe numele reclamantei SC R.M.C.M.I. SRL Băileşti la data de 12 mai 2009 şi 18 mai 2009 în FNPR, prin sentinţa nr. 274 din 25 februarie 2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că urmare rezilierii contractului de vânzare-cumpărare, se impunea ca instrumentele de plată, respectiv nr. BACX3AA 0284298 şi nr. BACX3AA 0284299, să fie anulate, aşa cum a arătat şi pârâta SC S.P. SRL Arad prin întâmpinarea depusă la fila 44. Din eroare aceasta a procedat la scontarea instrumentelor bancare către bancă, fapt ce a generat incidentul de plată înscris la CIP. S-a mai reţinut şi lipsa culpei pârâtei U.C.T.B. SA Bucureşti în înscrierea incidentului şi s-au avut în vedere şi consecinţele unei interdicţii bancare care poate bloca activitatea comercială, precum şi înţelegerea părţilor contractante.
Apelul declarat de pârâta U.C.T.B. SA Bucureşti împotriva sentinţei mai sus menţionate a fost admis de către Curtea de apel Craiova, secţia comercială, prin decizia nr. 177 din 15 septembrie 2010, a fost schimbată sentinţa atacată în sensul respingerii cererii şi a fost obligată intimata reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 19,65 lei către apelanta pârâtă U.C.T.B.SA Bucureşti.
Instanţa de apel a constatat că deşi nu s-a reţinut culpa pârâtei U.C.T.B. SA Bucureşti în înscrierea incidentului de plată, în dispozitivul hotărârii instanţa a dispus anularea incidentelor bancare înscrise de U.C.T.B. SA Bucureşti pe numele reclamantei SC R.M.C.M.I. SRL Băileşti la data de 12 mai 2009 şi 18 mai 2009, astfel că instanţa de fond a interpretat greşit probele de la dosar şi a aplicat eronat legea, pronunţând o hotărâre netemeinică şi nelegală.
În apel a fost invocată de către reclamantă excepţia lipsei de interes, care a fost respinsă ca nefondată, instanţa de apel apreciind că şi în condiţiile în care hotărârea judecătorească s-a executat, apelantei pârâte nu i s-a ridicat dreptul de a discuta în apel temeinicia hotărârii primei instanţe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC R.M.C.M.I. SRL Băileşti invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului şi menţinerea sentinţei Tribunalului Dolj.
Criticile din recurs se referă, pe de-o parte, la aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor legale în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei de interes a apelantei susţinându-se că instanţa de apel în mod greşit a respins această excepţie deoarece la momentul primului termen de judecată, pârâta deja procedase la radierea incidentelor de plată din Centrala Incidentelor Bancare, astfel că aceasta nu mai justifica niciun interes în apel. De altfel executarea hotărârii instanţei de fond a fost făcută de bună-voie de apelantă, însuşindu-şi efectele hotărârii primei instanţe fapt ce face ca susţinerea şi promovarea apelului să nu mai aibă acel interes practic, imediat şi actual. Atât hotărârea fondului cât şi radierea incidentului de plată nu provoacă apelantei niciun fel de prejudiciere, iar odată radiate incidentele de plată nu se mai poate trece la reînscrierea lor în Centrala Incidentelor Bancare.
Pe de altă parte, pe fondul recursului, recurenta a criticat hotărârea atacată susţinând că nu poate fi reţinută motivarea în sensul că pârâta U.C.T.B. SA Bucureşti nu are culpă cu privire la incidentul bancar. Factura nr. 0004404 din 16 februarie 2009 emisă de SC S.P. SRL Arad a fost stornată cu factura nr. 0004382 din 7 aprilie 2009, iar în data de 7 aprilie 2009 s-a încheiat cu SC S.P. SRL Arad actul adiţional nr.1 la contractul de vânzare-cumpărare nr.12 din 16 februarie 2009 prin care s-a arătat că marfa nu a fost livrată întrucât nu a corespuns calitativ, contractul fiind reziliat, neexistând niciun fel de pretenţii contractuale ale părţilor. Faptul rezilierii contractului a generat ca toate instrumentele de plată emise, respectiv biletele la ordin nr. BACX3AA 0284298 şi BACX3AA 0284299 să fie anulate pe lipsa obligaţiilor contractuale. Recurenta a încunoştinţat banca cu mult înainte de scadenţa biletelor la ordin cu privire la faptul că SC S.P. SRL Arad nu este proprietara biletelor la ordin şi că nu avea niciun fel de obligaţie de plată către aceasta. Cu privire la acest incident banca nu a luat nicio măsură, ci a cerut recurentei să emită alte instrumente de plată scadente la alte termene, în schimbul eliberării biletelor la ordin deja existente, însă în urma refuzului recurentei banca le-a introdus nelegal în circuitul bancar. În acest context este de necontestat culpa băncii în provocarea incidentului bancar şi în aplicarea Regulamentului 1/2001 privind BNR, impunându-se admiterea recursului, menţinerea sentinţei Tribunalului Dolj şi respingerea apelului.
Intimata U.C.T.B. SA Bucureşti a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat pentru considerentele expuse mai jos:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală care urmează a fi reformată în parte prin recursul declarat de reclamantă.
Articolul 2 lit. b) din Regulamentul nr. 1/2001 privind organizarea şi funcţionarea la Banca Naţională a României a Centralei Incidentelor de Plăţi aşa cum a fost modificat defineşte incidentul de plată ca fiind neîndeplinirea întocmai şi la timp a obligaţiilor participanţilor, înaintea sau în timpul procesul de decontare a instrumentului, obligaţii rezultate prin efectul legii şi/sau al contractului care le reglementează, a căror neîndeplinire este adusă la cunoştinţă CIP de către persoanele declarante, pentru apărarea interesului public.
Este de necontestat că între părţile contractante a intervenit contractul de vânzare-cumpărare nr.12 din 16 februarie 2009, că în baza acestui contract au fost emise de către reclamanta SC R.M.C.M.I. SRL Băileşti biletele la ordin nr. BACX3AA 0284298 şi nr. BACX3AA 0284299 şi că acest contract de vânzare-cumpărare a fost reziliat prin acordul părţilor consimţit prin actul adiţional nr. 1 încheiat la data de 7 aprilie 2009.
Tot atât de adevărat este şi faptul că la data de 7 aprilie 2009 prin factura nr. 0004382 a fost stornată factura nr. 0004404 din 16 februarie 2009 care a constituit bază pentru plata celor două bilete la ordine şi că această situaţie a determinat-o pe reclamantă, faţă de acordul pârâtei SC S.P. SRL Arad, să înştiinţeze U.C.T.B. SA şi să-i solicite acesteia retragerea din circuitul bancar a biletelor la ordin şi restituirea instrumentelor de plată ca urmare a titlului de proprietate pe care-l deţinea asupra biletelor la ordin.
Este de reţinut de asemenea, că reclamanta a înştiinţat-o cu privire la această situaţie pe pârâta U.C.T.B. SA Bucureşti, înainte de decontarea instrumentelor de plată, prin adresele comunicate la 4 mai 2009, 8 mai 2009 şi la 11 mai 2009 şi că banca în cunoştinţă fiind de faptul că reclamanta nu-i mai datora pârâtei SC S.P. SRL Arad nicio sumă de bani, fapt confirmat de aceasta din urmă, a procedat la executarea lor, înregistrând la CIP incidentele la plată.
În acest context problema care se pune este aceea a existenţei incidentului de plată faţă de modul în care este definit de Regulamentul nr. 1/2001 şi care presupune neîndeplinire întocmai şi la timp a obligaţiilor participanţilor.
Or, în speţă participanţii au demonstrat, înainte de decontare, că nu mai aveau nicio obligaţie unul faţă de celălalt, fapt ce trebuia sesizat de pârâta U.C.T.B. SA Bucureşti.
Faţă de împrejurarea că incidentul de plată presupune neîndeplinirea obligaţiilor înainte sau în timpul decontării, că trebuie apreciat în raport de data la care trebuia făcută plata, în speţă scadenţa fiind la 12 mai 2009 şi la 18 mai 2009 şi că înaintea decontării biletelor la ordin, prin actul adiţional din 7 aprilie 2009 părţile din contractul de vânzare-cumpărare au constatat că nu mai au nicio obligaţie una faţă de cealaltă, înţelegere care a generat emiterea facturii nr. 0004382 din 7 aprilie 2009 de stornare a facturii nr.0004404 din 16 februarie 2009 a cărei valoare o reprezentau cele două bilete la ordin, că pârâtei U.C.T.B. SA Bucureşti i s-a adus la cunoştinţă această situaţie, fiindu-i cerută şi restituirea biletelor la ordin, cereri cărora nu le-a răspuns, Curtea constată că recurenta pârâtă a aplicat greşit dispoziţiile art. 2 lit. b) din Regulamentul nr. 1/2001 privind organizarea şi funcţionarea la Banca Naţională a României a Centralei Incidentelor de Plăţi aşa cum a fost modificat şi a procedat greşit la înscrierea incidentelor de plată la Centrala Incidentelor de Plăţi, deoarece a cunoscut că execută o obligaţie îndeplinită de părţi, prin acordul lor, înainte de decontare.
Curtea reţine că pârâta U.C.T.B.SA Bucureşti a procedat la radierea incidentelor de plată din Centrala Incidentelor de Plăţi, aşa cum aceasta a confirmat la termenul de judecată a prezentei cauze, punând în executare hotărârea instanţei de fond.
Legat de această operaţiune, urmează a fi analizat şi motivul de recurs privind nelegalitatea hotărârii sub aspectul soluţionării excepţiei lipsei de interes a pârâtei U.C.T.B. SA Bucureşti, context în care se apreciază că radierea incidentelor de plată din Centrala Incidentelor de Plăţi nu atrage lipsa de interes a acestei pârâte în exercitarea căii de atac, deoarece conform dispoziţiilor procedurale avea dreptul să exercite calea de atac a apelului cu toate efectele acestuia, excepţia fiind respinsă corect de instanţa de apel.
Pentru aceste considerente se constată că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile Regulamentului nr. 1/2001 privind organizarea şi funcţionarea la Banca Naţională a României a Centralei Incidentelor de Plăţi aşa cum a fost modificat, astfel că în conformitate cu prevederile art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis în sensul modificării în parte a deciziei atacate şi respingerii apelului pârâtei, fiind menţinută dispoziţia referitoare la excepţia lipsei de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC R.M.C.M.I. SRL Băileşti.
Modifică în parte decizia nr. 177 din 15 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta U.C.T.B. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 274 din 25 februarie 2010 a Tribunalului Dolj, secţia comercială, şi menţine dispoziţiile referitoare la excepţia lipsei de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1955/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1951/2011. Comercial → |
|---|
