ICCJ. Decizia nr. 1951/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1951/2011
Dosar nr. 883/740/2009
Şedinţa publică de la 19 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Teleorman, secţia civilă, a anulat ca insuficient timbrată acţiunea formulată de reclamanta SC D.H.T. SRL Islaz prin mandatar F.M., a respins ca lipsită de interes excepţiile privind nulitatea cererii, lipsa calităţii de reprezentant a avocatului reclamantei şi a calităţii de mandatar a lui F.M., precum şi lipsa calităţii procesuale invocate de pârâte, aşa cum rezultă din sentinţa comercială nr. 5 din 4 ianuarie 2010.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a formulat apel care a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 402 din 1 iulie 2010.
La data de 7 octombrie 2010 reclamanta SC D.H.T. SRL Islaz a formulat recurs împotriva hotărârii instanţei de apel solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În timpul soluţionării recursului apărătorul recurentei avocat G.M. a învederat că prin sentinţa nr. 862 din 20 decembrie 2010 a Tribunalului Teleorman s-a deschis procedura insolvenţei împotriva SC D.H.T. SRL Islaz, fiind numit administratorul judiciar E.X.C. SPRL Craiova, motiv pentru care instanţa a dispus citarea recurentei prin administrator judiciar cu menţiunea că acesta să-şi însuşească recursul declarat în cauză.
Având în vedere că administratorul judiciar nu s-a conformat dispoziţiei instanţei în acest sens, Curtea a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului întemeiată pe dispoziţiile art. 302 1 art. 1 lit. d) C. proc. civ., astfel că în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei invocate, constatând următoarele:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii, semnătura părţii.
Analizând cererea de recurs se constată că aceasta a fost semnată iniţial de avocatul recurentei care nu intrase în procedura de insolvenţă şi care a apărat-o pe aceasta şi în calea de atac a apelului.
Ulterior, reprezentantul acestei societăţi a invocat incidenţa în cauză a Legii nr. 85/2006 faţă de împrejurarea că Tribunalul Teleorman a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a reclamantei, situaţie faţă de care se impunea însuşirea recursului de către administratorul judiciar şi implicit aplicarea semnăturii pe cererea de recurs, administratorul judiciar fiind titularul cererii de recurs.
Conform art. 82 alin. (1) C. proc. civ. orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie făcută în scris şi să cuprindă arătarea instanţei, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor şi ale reprezentantului, obiectul cererii şi semnătura.
Semnătura titularului cererii poate fi a recurentului personal, a reprezentantului legal ori a mandatarului acestuia, aceasta putând fi acoperită pe tot cursul judecării recursului.
În acest context, Curtea, în considerarea dispoziţiilor art. 133 alin. (2) C. proc. civ., a dat posibilitatea recurentei SC D.H.T. SRL Islaz prin administrator judiciar E.X.C. SPRL Craiova să complinească lipsa semnăturii prin însuşirea recursului declarat de SC D.H.T. SRL Islaz şi cum administratorul judiciar ca reprezentant al SC D.H.T. SRL Islaz nu s-a conformat dispoziţiei instanţei prin neînsuşirea recursului şi implicit nesemnării acestuia, constată că cererea nu îndeplineşte condiţiile de regularitate prevăzute de art. 82 şi art. 83 C. proc. civ.
Raportând această neregularitate la dispoziţiile art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., cererea urmează a fi constatată nulă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC D.H.T. SRL ISLAZ prin administrator judiciar E.X.C. SPRL CRAIOVA împotriva deciziei comerciale nr. 402 din 1 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1953/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1950/2011. Comercial → |
|---|
