ICCJ. Decizia nr. 1960/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1960/2011
Dosar nr. 4980/62/2009
Şedinţa publică de la 19 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1760/C din 15 decembrie 2009, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei. A admis cererea formulată de reclamanta C.N.C.F. „C.F.R.” S.A. prin Sucursala Regională C.F.R. Braşov în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.C. C.F.R. C. SA A obligat-o pe pârâtă să întocmească, conform O.G. nr. 60/2004 şi H.G. nr. 2299/2004, documentaţia privind obţinerea Regulamentului Tehnic de Exploatare şi să încheie cu reclamanta contractele privind exploatarea liniilor ferate industriale pentru obiectivele R.V. Braşov, D.L. Braşov, R.V. Sibiu, D.L. Sibiu, R. Sfântu Gheorghe, S.E.L.C. Ciceu, R.V. Tg. Mureş şi R.V. Teiuş, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii în cuantum de 2.000 lei pentru fiecare zi de întârziere. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 1.764.920,31 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate, pentru perioada aprilie 2006-martie 2009. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 20.865,73 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
La pronunţarea acestei hotărâri prima instanţă a reţinut că pârâta are calitate de operator de transport feroviar, deţinător de licenţă de transport, astfel cum este definit la art. 22 lit. c) din H.G. nr. 2294/2004.
Pârâta, în calitate de operator de transport/manevră feroviar de călători, utilizând liniile ferate industriale în discuţie, are calitate procesuală pasivă în raport de dispoziţiile art. 1 din H.G. nr. 2299/2004.
Pârâta nu a făcut dovada depunerii documentaţiei pentru obţinerea aprobării Regulamentului Tehnic de Exploatare şi a Autorizaţiei de Exploatare, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 10/2004 şi art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 2294/2004, deşi în procesul verbal de conciliere nr. 650/2920/2008 a arătat că va întreprinde toate eforturile în vederea depunerii documentaţiei necesare la A.E.E.R. Braşov în acest sens, recunoscând că este beneficiarul serviciilor auxiliare prestate de reclamantă.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii pretenţiilor reclamantei.
Prin decizia nr. 106/Ap din 19 noiembrie 2010 Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a admis apelul pârâtei S.N.T.F.C. CFR C. SA, sucursala de T.F.C. Braşov, a schimbat în parte sentinţa Tribunalului Braşov, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta C.N.C.F. „C.F.R.” S.A. prin Sucursala Regională C.F.R. Braşov. A obligat intimata C.N.C.F. „C.F.R.”S.A. prin Sucursala Regională C.F.R. Braşov să-i plătească apelantei suma de 23.451,86 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că apelantei pârâte nu îi sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 60/2004 şi art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 2299/2004.
Menţiunile din procesul verbal de conciliere cu privire la asumarea de către pârâtă a documentaţiei necesare privind aprobarea Regulamentului Tehnic de Exploatare al linilor ferate industriale nu poate fi opus apelantei pârâte, întrucât nu este semnat de reprezentanţii acesteia.
Cel de-al treilea petit al acţiunii, obligarea pârâtei la daune cominatorii de 2000 de lei pe fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea obligaţiei este strâns legat de primul petit, ca urmare, primul petit fiind neîntemeiat, cererea de obligare a pârâtei la daune cominatorii rămâne lipsită de obiect.
În ce priveşte obligarea pârâtei la plata sumei de 1.764.920,31 lei, reprezentând contravaloarea prestaţiilor efectuate de către reclamantă pentru serviciile auxiliare ce vizează liniile ferate industriale pe perioada aprilie 2006 – martie 2009 s-a reţinut că în lipsa unui contract de prestări servicii încheiat între părţi sau alte convenţii prin care să se identifice modalitatea de calcul a serviciilor prestate sau al modalităţilor de exploatare a echipamentelor sau a altor bunuri şi de consemnare sub forma unor situaţii financiare de lucrări din care să rezulte perioada, cantitatea, calitatea, frecvenţa, durata sau alte elemente de natură să facă obiectul încheierii sau prestaţiei de servicii, pentru care se percep un tarif, în vederea obţinerii unor venituri de această natură, nu se poate verifica sau stabili cuantumul pretenţiilor sau modalitatea de calcul a sumei pretinse.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C.N.C.F. - C.F.R. S.A. prin Sucursala Regională C.F.R. Braşov invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei în sensul respingerii apelului intimatei.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Instanţa de apel ignoră prevederile art. 22 lit. c) din H.G. nr. 2299/2004, temei legal asupra căruia instanţa de fond s-a pronunţat în consecinţă sub aspectul că pârâta este un operator de transport feroviar ce intră sub incidenţa actului normativ şi implicit i se aplică.
- Din conţinutul O.G. nr. 60/2004 şi al H.G. nr. 2299/2004 nu rezultă obligaţia recurentei de a face dovada calităţii de proprietar a agentului economic care utilizează L.F.I., deoarece pot exista situaţii în care pot fi mai mulţi agenţi economici care utilizează L.F.I. Tot acelaşi act normativ, la art. 22 clasifică enumerativ cine poate exploata liniile ferate industriale unde la pct. 1 lit. c) este menţionată sintagma „un operator de transport feroviar deţinător de licenţă de transport, certificat de siguranţă şi certificat de operare pentru manevra feroviară”, situaţie în care se află intimata, calitate pe care a şi recunoscut-o la interogatoriu.
- În ceea ce priveşte plata sumei de 1.764.920,31 lei reprezentând contravaloare servicii prestate, s-a susţinut că temeiul legal în virtutea căruia s-a solicitat această plată, este art. 5 din O.G. nr. 60/2004, iar obiectul nu este bazat pe răspunderea contractuală ci tocmai pe obligaţia de a face ceva pârâta şi anume de a intra în legalitate în ceea ce priveşte depunerea documentaţiei în vederea obţinerii Regulamentului Tehnic de Exploatare L.F.I., conform celor două acte normative.
- În mod corect şi legal instanţa de fond a obligat pârâta să încheie contract cu recurenta şi să plătească contravaloarea prestaţiei. Deşi pârâta a recunoscut faptul că utilizează L.F.I. şi a fost de acord cu emiterea unei comenzi de către aceasta, aşa cum rezultă şi din actul nr. 541/6/894/2008 semnat de reprezentantul legal nu s-a conformat.
- Starea de fapt a utilizării L.F.I. a fost dovedită cu procesele verbale de predare-primire a liniilor ferate industriale. În baza sentinţei civile nr. 1760/C/2009 a Tribunalului Braşov recurenta a emis factura fiscală, pe care pârâta a refuzat să o achite. În ce priveşte modalitatea de calcul a sumei pretinse, instanţa de apel în mod eronat a reţinut că aceasta nu poate fi stabilită, deşi calculaţia pretenţiilor a fost făcută în conformitate cu H.G. nr. 2299/2004 şi Dispoziţiei Directorului General al C.N.C.F. - C.F.R. S.A. nr. 40/2007 (art. 1 şi Anexele 1-3 la aceasta).
- Intimata pârâtă şi în prezent utilizează L.F.I. care dau acces la infrastructura feroviară publică a CFR SA, fără însă ca aceasta să respecte cele două acte normative sub aspectul întocmirii şi depunerii documentaţiei în vederea obţinerii Regulamentului Tehnic de exploatare L.F.I., aspect pe care instanţa de fond în mod corect l-a apreciat.
Intimata S.N.T.F.C. CFR Călători SA, sucursala T.F.C. Braşov, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat.
Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acesta este fondat, criticile avansate împotriva deciziei recurate fiind întemeiate.
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri se poate cere când este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În cauză sunt aplicabile aceste dispoziţii legale care atrag admiterea recursului declarat de reclamanta C.N.C.F. - C.F.R. S.A. prin Sucursala Regională C.F.R. Braşov, modificarea deciziei Curţii de Apel Braşov în sensul respingerii apelului pârâtei, întrucât instanţa de apel a aplicat greşit prevederile O.G. nr. 60/2004, H.G. nr. 2299/2004, Dispoziţiei nr. 85/2005 şi Dispoziţiei Directorului General al C.N.C.F. - C.F.R. S.A. nr. 40/2007.
Pârâta în calitate de operator de transport feroviar deţinător de licenţă de transport, astfel cum este definit la art. 22 lit. c) din H.G. nr. 2294/2004 şi de utilizator al liniilor ferate industriale în discuţie, astfel cum sunt definite la art. 2 din H.G. nr. 2299 din 14 februarie 2004 şi-a asumat obligaţia întocmirii şi depunerii documentaţiei pentru obţinerea aprobării Regulamentului Tehnic de Exploatare, aşa cum rezultă din procesul verbal de conciliere nr. 650/2920/2008 care a fost semnat atât de reclamantă cât şi de pârâtă prin persoanele mandatate pentru a reprezenta societatea la concilierea directă.
Ca atare, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a obligat pârâta să întocmească conform O.G. nr. 60/2004 şi H.G. nr. 2299/2004 documentaţia privind obţinerea Regulamentului Tehnic de Exploatare şi să încheie cu reclamanta contractele privind exploatarea liniilor ferate industriale pentru obiectivele R.V. Braşov, R.V. Sibiu, D.L. Braşov, R. Sf. Gheorghe, S.E.L.C. Ciceu, R.V. Tg. Mureş şi R.V. Teiuş, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii.
În calitate de beneficiar al serviciilor auxiliare prestate de reclamantă, pârâta datorează şi contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă în conformitate cu prevederile art. 5 din O.G. nr. 60/2004, H.G. nr. 2299/2004, Dispoziţiei Directorului General al C.N.C.F. CFR SA nr. 40/2007 şi Dispoziţiei nr. 85/2005, aşa cum legal a reţinut instanţa de fond.
Pentru considerentele expuse, se apreciază că hotărârea instanţei de apel este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va modifica decizia în sensul respingerii apelului pârâtei ca nefondat.
Făcând aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ. se va obliga intimata pârâtă la plata către recurenta reclamantă a sumei de 10.880 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta C.N.C.F. - C.F.R. S.A. prin Sucursala Regională C.F.R. Braşov împotriva deciziei nr. 106/Ap din 19 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de pârâta S.N.T.F.C. C.F.R. Călători SA, sucursala T.F.C. Braşov împotriva sentinţei nr. 1760/C din 15 decembrie 2009 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă intimata pârâtă la plata către recurenta reclamantă a sumei de 10.880 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1962/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1959/2011. Comercial → |
|---|
