ICCJ. Decizia nr. 1964/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1964/2011
Dosar nr. 1117/105/2010
Şedinţa publică de la 19 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
SC A. & C. SRL Mizil a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei SC C.A. SA Sibiu - prin Sucursala Ploieşti, pentru ca prin hotărârea ce urma să o pronunţe instanţa, să constate avizarea în termen a daunei la mijlocul auto nr. proprietatea reclamantei şi obligarea pârâtei la avizarea dosarului de daune AV 00027 PH 7 din 13 martie 2007.
A arătat în cererea sa că a asigurat mijlocul auto nr. la SC C.A. SA Sibiu - prin Sucursala Ploieşti, prin poliţa CASCO seria AAA nr. 041488 valabilă pe perioada 10 decembrie 2006 – 9 decembrie 2007, că la data de 13 septembrie 2007 autoutilitara cu numărul mai sus menţionat a fost implicată într-un accident de circulaţie petrecut pe DN 72 pe raza localităţii Brătăşanca, soldat cu avarierea mijlocului auto în proporţie de peste 60% iar la data de 15 martie 2007 l-a anunţat telefonic pe inspectorul de daune din cadrul societăţii asigurătoare, singurul inspector de daune încadrat la pârâtă în perioada producerii şi avizării accidentului de circulaţie, care fiind învoit două zile s-a întors la sediul societăţii la data de 19 martie 2007 pentru a aviza accidentul de circulaţie.
Pârâta i-a comunicat reclamantei, cu adresa nr. 6694 din 4 august 2008 că dosarul de daune AV 00027 PH 7 din 13 martie 2007 a fost respins la plată pe motiv că evenimentul asigurat nu a fost anunţat în termen de 48 de ore de la producerea accidentului, asigurătorul refuzând plata contravalorii lucrărilor de reparaţii conforme cu devizul de reparaţie nr. 1563 din 7 august 2007 şi a facturii nr. 2073953 din 27 august 2007, deşi devizul a fost confirmat de pârâtă.
Judecătoria Ploieşti a admis acţiunea reclamantei, a constatat că reclamanta a avizat în termen dauna produsă la autoutilitara înmatriculată cu nr. , obligând-o pe pârâtă să avizeze dosarul de daune şi să-i achite reclamantei suma de 1.058,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 4555 din 15 aprilie 2009.
Împotriva acestei hotărâri pârâta SC C.A. SA Sibiu, prin Sucursala Ploieşti, a formulat apel care a fost transpus la Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Prahova, conform art. 99 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova competent să soluţioneze litigiul în primă instanţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că obiectul cauzei este strâns legat de activitatea reclamantei şi de calitatea de comercianţi a părţilor, împrejurare faţă de care este necontestată natura comercială a litigiului şi că având în vedere că prin cererea formulată se urmăreşte constatarea îndeplinirii unor condiţii premergătoare acordării daunelor, litigiul nu este evaluabil în bani, invocând în acest sens decizia de îndrumare nr. 32/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi aplicând dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. a constatat că tribunalul este competent să soluţioneze cauza în primă instanţă.
Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, judecând în fond cauza, a admis acţiunea aşa cum a fost formulată de reclamanta SC A. & C. SRL Mizil, a constatat că aceasta a avizat în termen dauna produsă la autoutilitara cu nr. de înmatriculare , a obligat-o pe pârâtă să avizeze dosarul de daune AV 00027 PH din 13 martie 2007, şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.058,3 lei, aşa cum rezultă din sentinţa nr. 337 din 15 septembrie 2010.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că între reclamantă în calitate de asigurat şi pârâtă în calitate de asigurător, s-a încheiat o poliţă CASCO, valabilă în perioada 10 decembrie 2006 – 9 decembrie 2007 cu privire la autoutilitara cu nr. de înmatriculare , perioadă în care vehiculul a fost implicat într-un accident de circulaţie. De asemenea instanţa de fond a reţinut că din probatoriul administrat în cauză, inclusiv din depoziţiile martorilor a rezultat că reclamanta l-a avizat telefonic pe inspectorul de daune, conform uzanţelor societăţii pârâte în procedura întocmirii dosarelor de daune, în termenul prevăzut de contract, împrejurare faţă de care înlăturarea obligaţiei pârâtei de a aviza dosarul de daune în litigiu ar duce la o îmbogăţire fără justă cauză a acesteia. Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 969, art. 970 C. civ. şi al Legii nr. 136/1995, acţiunea a fost admisă.
Apelul declarat de pârâta SC C.A. SA Sibiu - prin Sucursala Ploieşti a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 120 din 10 noiembrie 2010 conform căreia a fost obligată apelanta şi la 1.000 lei cheltuieli de judecată.
În soluţionarea apelului Curtea a reţinut că din probatoriile administrate în cauză a rezultat că intimata reclamantă şi-a respectat obligaţia prevăzută de art. 9.5 din Condiţiile generale, anunţând producerea evenimentului asigurat după două zile de la data la care acesta a avut loc şi că pârâta a parcurs procesul de întocmire şi avizare a daunei, scop în care a cerut I.P.J. Prahova să trimită rezultatul alcoolemiei conducătorului auto implicat în accident, încheind un addendum având ca obiect modalitatea de reîntregire a sumei asigurate, după ce la data de 23 iulie 2007 întocmise cererea de despăgubire căreia i-au fost anexate toate documentele necesare fiind evaluată şi contravaloarea reparaţiilor ce urmau a fi efectuate la autovehiculul avariat în sumă de 60.590,88 lei, cererea de despăgubire fiind avizată de inspectorul de daune V.G. şi de directorul sucursalei, astfel că rezoluţia din dosarul de daune din data de 12 septembrie 2007 prin care s-a respins solicitarea de plată este nejustificată în condiţiile în care apelanta avea posibilitatea de la început să respingă documentaţia, dacă aprecia că intimata asigurată nu şi-a îndeplinit obligaţia de a anunţa la timp evenimentul asigurat.
A mai reţinut instanţa că atitudinea necooperantă a pârâtei rezultă şi din faptul că aceasta a încunoştinţat-o oficial pe reclamantă despre refuzul achitării daunelor la un an de la producerea evenimentului asigurat.
La 16 decembrie 2010 pârâta SC C.A. SA Sibiu - prin Sucursala Ploieşti a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi pe cale de consecinţă respingerea acţiunii intimatei, în drept întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Într-un prim motiv recurenta a criticat hotărârea atacată pe considerentul că ambele instanţe în mod neîntemeiat au constatat avizarea în termen a dosarului de daune şi a invocat în acest sens aplicarea greşită a art. 9.5 din Contractul de asigurare referitor la înştiinţarea în scris a societăţii asigurătoare în maxim trei zile de la producerea evenimentului asigurat, precum şi art. 4.22 din acelaşi contract potrivit căruia nu se acordă despăgubiri pentru daunele neavizate în termenul prevăzut de contract. În acest sens instanţele au apreciat greşit înştiinţarea în termen a asigurătorului deoarece, chiar în condiţiile în care inspectorul de daune se afla în concediu la data producerii accidentului reclamanta putea formula o cerere scrisă înregistrată la societatea pârâtă, iar cu privire la parcurgerea procedurii de întocmire a dosarului de daune a arătat că asigurătorul este obligat să întocmească un astfel de dosar indiferent dacă în urma instrumentării acestuia se acordă sau nu despăgubiri, susţinerile sale având ca temei art. 969 C. civ. potrivit cărora convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
În cel de-al doilea motiv de recurs a criticat soluţia instanţei referitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.000 lei în condiţiile în care înscrisurile aflate la dosarul cauzei reprezentând onorarii de avocat, dovedesc doar 1.000 lei.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Având în vedere că recurenta nu a încadrat motivele de recurs într-unul dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Curtea constată că dezvoltarea motivelor face posibilă încadrarea lor în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând cea de-a doua ipoteză a acestui articol.
Conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. hotărârea pronunţată poate fi modificată dacă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În cea de-a doua ipoteză prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt vizate situaţiile în care instanţa invocă normele legale incidente situaţiei de fapt, dar le încalcă ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate.
Analizând motivele de recurs prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că atât art. 9.5 cât şi art. 4.22 din Condiţiile generale privind asigurarea facultativă a autovehiculelor pentru avarii şi furt (CASCO) au fost interpretate în litera şi spiritul convenţiei părţilor de către cele două instanţe, care au raportat corect dispoziţiile din contractul părţilor la uzanţele societăţii comerciale asigurătoare şi confirmările reprezentanţilor acesteia privitoare la înştiinţarea evenimentului asigurat.
Faptul că inspectorul de daune a confirmat înştiinţarea, chiar şi telefonică, a evenimentului asigurat în termenul prevăzut de convenţia părţilor şi că prin probatoriile administrate s-a confirmat uzanţa societăţii în ceea ce priveşte înştiinţarea evenimentelor prin intermediul telefonului, dar şi faptul că societatea pârâtă a întocmit dosarul de daune, inclusiv evaluarea daunei, însuşite şi semnate de inspectorii societăţii pârâte şi directorul acesteia, confirmă îndeplinirea de către reclamantă a condiţiilor prevăzute de art .9.5 din Condiţiile generale privind asigurarea facultativă a autovehiculelor pentru avarii şi furt (CASCO), ceea ce a determinat instanţa de apel dar şi pe cea de fond să constate corect îndeplinită procedura de înştiinţare a evenimentului, într-o atare situaţie art. 4.22 din contract neavând a se aplica.
Pentru aceste considerente primul motiv invocat de recurentă nu poate fi reţinut.
Privitor la cel de-al doilea motiv se apreciază că nu are suport legal faţă de împrejurarea că prin încheierea de îndreptare greşeală materială din şedinţa din camera de consiliu de la 15 decembrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinţei în sensul că din eroare au fost menţionate cheltuielile de judecată în sumă de 10.000 lei în loc de 1.000 lei, cum era corect.
Aşa fiind conform art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.A. SA Sibiu - prin Sucursala Ploieşti împotriva deciziei nr. 120 din 10 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 207/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1963/2011. Comercial → |
|---|
