ICCJ. Decizia nr. 236/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 236/2011
Dosar nr. 796/111/2009
Şedinţa publică de la 20 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bihor, secţia comercială, prin sentinţa nr. 628/COM din 30 iunie 2009 a admis cererea formulată de reclamanta SC N.C. SRL Oradea în contradictoriu cu pârâta SC A.G. SRL Oradea în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 162.000 lei reprezentând debit restant conform facturilor fiscale însuşite de către pârâtă prin semnătură, sumă ce se va actualiza la zi până la data plăţii efective în funcţie de indicele de inflaţie.
A mai fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4639,57 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut, în principal că între părţi a fost încheiat contractul nr. 69 din 27 august 2007 pentru prestări servicii în construcţii, urmat de contractul nr. 11 din 10 ianuarie 2008 de execuţie de lucrări.
Conform procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 78 din 21 iulie 2008, privind mansardarea blocului C2, obiect al contractului nr. 69 din 27 august 2007, semnat de părţi prin reprezentanţii lor, lucrările de mansardare au fost finalizate şi recepţionate de beneficiar, cu o valoare declarată a investiţiei de 400.400 lei.
La dosar au fost depuse situaţiile de lucrări şi materiale, situaţie însuşită prin semnătură de reprezentanţii părţilor.
La data de 27 decembrie 2007 reclamanta a emis facturile fiscale cu nr. 00008 cu suma de 27.000 lei, respectiv cu nr. 00009 cu suma de 152.000 lei, facturi însuşite şi acceptate de către pârâtă prin semnătură şi ştampilarea lor.
Deşi pârâta a susţinut că nu datorează suma solicitată de reclamantă întrucât ar fi achitat-o, tot pârâta a susţinut că datorează reclamantei suma de 146.832,42 lei, dar că s-ar compensa cu suma de 126.735,5 lei pe care la rândul ei reclamanta i-ar datora-o.
În realitate, conform actelor depuse pârâta datorează reclamantei suma de 162.000 lei reprezentând 10.000 lei diferenţa neachitată din factura cu nr. 00008/2007 şi 152.000 lei din factura cu nr. 00009/2007.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 65/C-A din 22 iunie 2010 a admis apelul pârâtei SC A.G. SRL Oradea împotriva sentinţei nr. 628/COM din 30 iunie 2009 a Tribunalului Bihor, secţia comercială, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta SC N.C. SRL, obligând intimata-reclamantă la plata sumei de 6.705,49 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea apelantei pârâte.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit, că pârâta prin întâmpinare cât şi prin motivele de apel, a arătat necesitatea efectuării unei expertize în construcţii, înţelegând că dacă va rezulta o diferenţă de preţ este de acord cu plata acesteia.
Deşi prima instanţă a apreciat că nu este necesar efectuarea unei expertize în construcţii, având în vedere că recepţia s-a efectuat fără obiecţiuni, această probă a fost încuviinţată în apel.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică şi răspunsul la obiecţiunile formulate de intimată, precum şi a faptului că nu s-a mai solicitat efectuarea unei noi expertize în cauză, s-a dispus respingerea acţiunii formulată de SC N.C. SRL.
Împotriva deciziei nr. 65/C-A din 22 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta SC N.C. SRL prin administrator judiciar Cabinet de insolvenţă A.M. care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 5, 6 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi respingerea apelului declarat de pârâtă cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat faptul că expertiza în construcţii efectuată în apel este nulă absolut, întrucât este o veritabilă expertiză contabilă, ce nu a fost încuviinţată de instanţă. Expertul desemnat a întocmit raportul de expertiză doar pe baza informaţiilor şi actelor prezentate de intimata apelantă, nefiind aproximate cantităţile de materiale necesare, fiind avut în vedere numai proiectul şi nu suprafaţa efectiv construită.
În prezentul dosar nu s-a formulat cerere reconvenţională astfel că instanţa nu se putea pronunţa asupra existenţei vreunei datorii a reclamantei către pârâtă, în realitate efectuându-se o pronunţare asupra unui lucru care nu s-a cerut.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de reclamantă prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că pârâta SC A.G. SRL, în faza procesuală a fondului, a depus o întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care şi-a precizat poziţia procesuală, respectiv de respingere a acţiunii reclamantei, solicitând în probaţiune o expertiză în construcţii.
Din verificarea întregii documentaţii reiese că pârâta nu a depus o cerere reconvenţională în condiţiile art. 119 C. proc. civ., prin care să invoce pretenţii în legătură cu cererea principală şi nici că instanţa s-ar fi pronunţat pe acest aspect.
Corect, în faza procesuală a apelului, prin încheierea de şedinţă din 27 octombrie 2009 a fost încuviinţată, la cererea apelantei pârâte, o expertiză tehnică în construcţii întocmită de ing. J.L., care a răspuns detaliat la toate obiectivele stabilite de instanţă. Expertul a examinat la faţa locului lucrările executate de reclamantă, a efectuat măsurătorile şi pe baza proiectului a întocmit lista pe faze cu cantităţile de lucrări şi calculul manoperei cuvenite. Necesarul de materiale a fost corelat cu măsurătorile efectuate iar preţul unitar al acestora a fost preluat la data de 9 aprilie 2010 din evidenţele prezentate de SC N.C. SRL, când s-a reuşit să fie identificate materialele care au fost cumpărate pentru mansardarea blocurilor „Cantemir”.
Nu poate fi primită critica recurentei potrivit căreia volumul lucrărilor executate şi cantitatea materialelor consumate au fost stabilite doar pe baza informaţiilor şi actelor prezentate de pârâtă.
Astfel, expertul a convocat prin scrisori recomandate ambele părţi, pentru data de 17 decembrie 2009 şi respectiv 12 ianuarie 2010 de a participa la efectuarea expertizei, iar instanţa prin adresa din 16 februarie 2010 a revenit la o adresă anterioară prin care a solicitat expres reclamantei să depună la dosar în xerocopie înscrisurile cerute de expert şi de a le înmâna acestuia.
De remarcat că pe tot parcursul soluţionării litigiului de natură comercială, în faza procesuală a apelului reclamanta a lipsit nejustificat aşa cum reiese din încheierile de şedinţă din 29 septembrie 2009, 27 octombrie 2009, 10 noiembrie 2009, 8 decembrie 2009, 19 ianuarie 2010, 16 februarie 2010, 16 martie 2010, 13 aprilie 2010, 11 mai 2010, 8 iunie 2010 şi 22 iunie 2010, depunând o întâmpinare şi obiecţiuni la expertiză.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile au îndatorirea, ca în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalitatea procesului şi să îndeplinească actele de procedură în ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite toate drepturile procedurale, precum să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
Din această perspectivă se impune a se constata că în cauză expertiza tehnică efectuată corespunde pe deplin exigenţelor juridice, deoarece amplu argumentat şi bine documentat au fost lămurite sub toate aspectele, problemele controversate, conducând la soluţia adoptată de instanţa de apel şi anume a respingerii acţiunii reclamantei.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC N.C. SRL Oradea prin administrator judiciar împotriva deciziei nr. 65/C-A din 22 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici o condiţie din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC N.C. SRL ORADEA prin administrator judiciar Cabinet de Insolvenţă A.M. împotriva Deciziei nr. 65/C/2010 din 22 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 238/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 225/2011. Comercial → |
|---|
