ICCJ. Decizia nr. 2177/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2177/2011
Dosar nr. 3366/85/2009
Şedinţa publică de la 2 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 116/cc din 29 noiembrie 2009, pronunţată în dosarul nr. 3366/85/2009, judecătorul din cadrul Tribunalului Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins cererea în anulare formulată de reclamantul P.P. în contradictoriu cu pârâta SC B.B.P.I. SRL împotriva hotărârii generale a asociaţilor din data de 21 septembrie 2009.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că reclamantul a solicitat anularea hotărârii generale a asociaţilor SC B.B.P.I. SRL din data de 21 septembrie 2009, invocând prevederile art. 1, art. 1361, art. 196 din Legea nr. 31/1990.
Judecătorul a reţinut că prin hotărârea contestată s-a aprobat vânzarea tuturor activelor societăţii, respectiv terenul şi construcţiile situate în Sibiu, la preţul de 2.822.000 Euro plus TVA, preţ stabilit de o firmă independentă de evaluare, hotărârea fiind adoptată cu votul împotrivă al reclamantului. S-a apreciat nu există o cauză ilicită a actului, în sensul art. 968 C. civ., măsura adoptată de adunarea generală fiind conformă cu obiectul de activitate al societăţii, adoptarea ei fiind de competenţa adunării generale, fiind respectate condiţiile de cvorum prevăzute de lege. Nu s-a reţinut incidenţa prevederilor art. 1361 din Legea nr. 31/1990, apreciindu-se că buna credinţă se prezumă, reclamantul nedovedind că activitatea celorlalţi doi asociaţi, desfăşurată potrivit actului constitutiv, ar nesocoti interesele societăţii sau ale asociatului reclamant; astfel evaluarea activelor a fost făcută de un evaluator independent, preţul stabilit fiind corect în condiţii de criză, valorificarea activului contribuind la dezvoltarea viitoare a afacerilor societăţii.
Judecătorul fondului a înlăturat şi susţinerea bazată pe art. 127 din Legea nr. 31/1990, apreciind că în cazul încălcării obligaţiei prevăzute de acest articol de lege nu constituie motiv de anulare a hotărârii, putând fi formulată doar o acţiune în răspundere patrimonială împotriva celor vinovaţi. A mai apreciat că existenţa unui proiect de contract de vânzare cumpărare între pârâtă şi SC B.I. SRL nu conduce la concluzia că asociaţii pârâtei au un interes contrar societăţii, activitatea acestora putând fi interpretată ca fiind îndreptată spre eficientizarea ambelor societăţi contractante.
Sentinţa de fond a fost atacată de reclamantul P.P., care a solicitat admiterea apelului şi schimbarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii şi anulării hotărârii adunării generale din data de 21 septembrie 2009. Criticile reclamantului au vizat greşita interpretare a situaţiei de fapt şi greşita aplicare a legii.
Prin decizia comercială nr. 31/A din 19 martie 2010 completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, a respins apelul reclamantului ca nefondat, cu următoarele considerente: a reţinut corecta apreciere de către judecătorul fondului a legalităţii operaţiunii de vânzare hotărâtă în adunarea generală contestată, în raport de obiectul de activitate al societăţii, fiind reţinută incidenţa prevederilor art. 34 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954. S-a reţinut în acest sens că obiectul principal de activitate al societăţii îl constituie cumpărarea şi vânzarea de bunuri imobiliare, astfel încât nu este fondată critica reclamantului în sensul că vânzarea imobilului ar contraveni scopului societăţii. Faţă de prevederile actului constitutiv au fost înlăturate şi susţinerile reclamantului în sensul că societatea ar fi fost creată pentru deservirea activităţii de producţie de senzori.
Completul de apel a mai reţinut respectarea condiţiilor de cvorum şi majoritate prevăzute de lege. De asemenea a înlăturat susţinerea reclamantului în sensul că hotărârea contravine scopului societăţii de a obţine profit, constatând diferenţa dintre datele financiare de achiziţie în comparaţie cu valoarea de vânzare, această valoarea fiind stabilită de un evaluator independent.
Nu a fost reţinută nici susţinerea reclamantului că s-a impus vânzarea către o anumită societate, neexistând asemenea menţiuni în cuprinsul hotărârii adoptate. Semnarea ulterioară a contractului de vânzare cumpărare reprezintă un aspect legat de punerea în executare a mandatului dat în adunare în acest sens, care nu afectează valabilitatea hotărârii.
A fost înlăturată şi susţinerea potrivit căreia vânzarea activelor ar pune capăt activităţii societăţii, fiind reţinut că preţul obţinut prin valorificarea imobilului a intrat în patrimoniul societăţii, fiind destinat realizării în continuare a obiectului principal de activitate, respectiv achiziţia de bunuri imobiliare în scop de revânzare.
S-a apreciat, totodată, că încălcarea dispoziţiilor art. 127 din Legea nr. 31/1990 atrage răspunderea pentru daune, iar nu anularea hotărârii adoptate cu votul acţionarului. De asemenea, s-a reţinut că prevederile Legii nr. 1/1991 nu sunt aplicabile în materia raporturilor dintre asociaţii unei societăţi cu răspundere limitată, aceste raporturi fiind guvernate de prevederile Legii nr. 31/1990.
Decizia de apel a fost recurată de reclamantul P.P., care a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârilor pronunţate în cauză în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Reclamantul a invocat prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., criticând decizia de apel sub următoarele aspecte:
- greşita aplicare a prevederilor art. 966 C. civ., prin neraportare la dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 31/1990; reclamantul a criticat decizia din perspectiva considerentelor vizând încadrarea operaţiunii aprobate în adunarea generală a asociaţilor contestată, în obiectul de activitate al societăţii; nu s-a reţinut nelegalitatea hotărârii adunării generale din 21 septembrie 2009 prin raportare la faptul că activele urmau a fi achiziţionate de o societate ai cărei asociaţi sunt aceiaşi cu cei doi asociaţi din SC B.B.P.I. SRL care au votat vânzarea activelor; reclamantul dezvoltă această critic, prin raportare la probatoriul administrat, respectiv răspunsurile de interogatoriu.
- greşita apreciere a motivului de nulitate, judecătorii reţinând eronat că nulitatea s-a fundamentat pe motive ulterioare, reclamantul arătând că deşi aparent realizarea scopului propus este ulterioară adoptării hotărârii contestate, importantă este prefigurarea mentală a scopului urmărit, respectiv vânzarea tuturor activelor către cei doi asociaţi; a susţinut că în hotărâre s-a consemnat că asociaţii care au hotărât vânzarea corespund cu asociaţii firmei avută în vedere ca potenţială cumpărătoare;
- aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 79 şi art. 127 din Legea nr. 31/1990, prin considerarea că singura sancţiune ce poate fi aplicată în acest caz este răspunderea pentru daune; reclamantul a susţinut că chiar dacă votul contrar intereselor societăţii nu ar fi motiv de nulitate, el dovedeşte abuzul de drept, ceea ce conduce şi la greşita aplicare a prevederilor art. 1361 din Legea nr. 31/1990; din această perspectivă, reclamantul a invocat şi nemotivarea deciziei de apel, susţinând că judecătorii nu au motivat critica vizând abuzul de majoritate, respectiv faptul că asociaţii B.F. şi B.R. şi-au exercitat dreptul de vot în AGA cu rea credinţă, contrar intereselor societăţii.
Prin întâmpinare, pârâta SC B.B.P.I. SRL a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat, apreciind că judecătorii apelului au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente în cauză; au arătat că hotărârea contestată respectă obiectul de activitate astfel cum a fost stabilit prin actul constitutiv – cumpărarea şi vânzarea de bunuri imobiliare proprii; a susţinut că valoarea stabilită pentru activul vândut asigură dezideratul de obţinere de profit, suma stabilită fiind superioară celei la care s-a achiziţionat activul de către societate; de asemenea, a susţinut că nu există un motiv de nulitate, aspectele invocate de reclamant ţinând de oportunitatea unor decizii de afaceri; a arătat că Legea nr. 31/1990 reglementează transferurile patrimoniale între societate şi membrii organelor sale; a menţionat că încălcarea prevederilor art. 79 şi art. 127 din Legea nr. 31/1990 atrage răspunderea pentru daune şi nu anularea hotărârii adoptate şi că judecătorii apelului au motivat critica reclamantului întemeiată pe dispoziţiile art. 1361 din Legea nr. 31/1990.
Reclamantul a administrat proba cu înscrisuri, conform art. 305 C. proc. civ.
Analizându-se legalitatea deciziei de apel prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor invocate se reţine următoarele:
Judecătorii apelului au aplicat şi interpretat greşit dispoziţiile art. 79 şi art. 127 din Legea nr. 31/1990, dispoziţii care trebuiau interpretate prin raportare la prevederile art. 1361 din aceeaşi lege. Se reţine, în acest context că încă din convocarea emisă pentru adunarea în care s-a adoptat hotărârea contestată s-a stabilit ca ordine de zi vânzarea tuturor activelor societăţii. Şi în cadrul adunării, aşa cum s-a consemnat în procesul verbal de şedinţă, ordinea de zi a vizat aceeaşi vânzare a tuturor activelor societăţii. Se observă că activul vizat pentru vânzare constituia şi sediul social al societăţii intimate, în cadrul hotărârii consemnându-se expres că există un potenţial cumpărător al activului, cumpărător ce are legătură cu asociaţii F. şi R.B. În fapt, societatea cumpărătoare are ca asociaţi pe F. şi R.B., asociaţi care au şi votat în adunarea asociaţilor SC B.B.P.I. SRL vânzarea activului.
Rezultă că cei doi asociaţi trebuiau să se abţină de la votarea hotărârii întrucât aveau un interes personal, respectiv dobândirea activului pentru societatea ai cărei asociaţi erau; neprocedând la abţinere cei doi asociaţi au încălcat dispoziţiile art. 127 din Legea nr. 31/1990. Această deoarece interesul societăţii, prevăzut de lege, presupune nu doar interesul general al acesteia, ci şi interesul comun al asociaţilor, întrucât interesul social, ca noţiune specifică dreptului societăţilor comerciale, este destinat protecţiei asociaţilor.
În speţă, prin neabţinerea de la vot, conform art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, acţionarii care aveau un interes personal, au săvârşit un abuz de majoritate, în condiţiile în care hotărârea adoptată a avut drept consecinţă favorizarea acestora, în detrimentul celui de-al treilea asociat.
Poziţia celor doi asociaţi încalcă şi principiul exercitării cu bună credinţă a drepturilor de către asociaţi, principiu introdus pentru asigurarea unui echilibru între interesele societăţii şi cele ale asociaţilor prin art. 1361 din Legea nr. 31/1990. Aşa cum s-a arătat prin vânzarea tuturor activelor societăţii intimate, s-a realizat şi vânzarea implicită a sediului social al societăţii, aceasta fiind astfel sub incidenţa prevederilor referitoare la dizolvare, în condiţiile art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990. Nu s-a dovedit că anterior sau ulterior hotărârii de vânzare a activelor s-ar fi adoptat vreo hotărâre cu privire la sediul social al societăţii intimate, astfel încât în urma aprobării vânzării tuturor activelor societatea se găseşte în situaţia de a fi dizolvată.
Alineatul (2) al art. 127 din Legea nr. 31/1990 prevede, într-adevăr, că în cazul exercitării abuzive a dreptului de vot prin încălcarea obligaţiei de abţinere pe care o are asociatul cu interese contrare intereselor societăţii, sancţiunea aplicabilă este aceea a acţiunii în răspundere pentru prejudiciile create societăţii (dacă există asemenea prejudicii).
Se apreciază însă că interesul comun al asociaţilor, odată violat prin luarea unei decizii în favoarea unor asociaţi şi în detrimentul altora nu poate fi realizat numai prin recurgerea la măsura prevăzută de art. 127 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 – demers de lungă durată şi cu rezultat incert – şi aceasta mai ales când prejudiciul nu este unul patrimonial sau nu se reflectă imediat şi direct în patrimoniul societăţii. În speţă, prejudiciul care s-ar produce societăţii nu este unul neapărat patrimonial, ci este unul de natură a afecta chiar existenţa societăţii, prin vânzare, aşa cum s-a menţionat deja, societatea rămânând fără un sediu social. În acest caz, interesul comun al asociaţilor, precum şi principiul exercitării cu bună credinţă a drepturilor devin temei de intervenţie în justiţie în vederea invalidării hotărârii adunării generale în urma constatării deturnării abuzive a puterii în societate, respectiv anularea hotărârii luate cu votul unor asociaţi aflaţi în conflict de interese cu societatea, dacă acel vot a fost rezultatul unui abuz de majoritate.
În speţă, abuzul de majoritate este dovedit şi prin recunoaşterea încă de la momentul adoptării hotărârii contestate a interesului celor doi asociaţi în vânzarea activului societăţii. Este evident, în acest context, abuzul de majoritate al celor doi asociaţi care aveau prefigurarea mentală a obţinerii activului, în momentul în care votau pentru vânzarea acestuia.
Pentru considerentele reţinute, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantului va fi admis; decizia de apel va fi modificată în sensul admiterii apelului reclamantului, cu consecinţa schimbării sentinţei apelate, admiterii acţiunii acestuia şi constatării nulităţii hotărârii AGA din 21 septembrie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul P.P. împotriva deciziei comerciale nr. 31/A din 19 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul reclamantului declarat împotriva sentinţei civilă nr. 116/CC din 19 noiembrie 2009 a Tribunalului Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi în consecinţă:
Schimbă sentinţa apelată în sensul că admite acţiunea reclamantului şi constată nulitatea Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor S.C. B.B.P.I. S.R.L. SIBIU din 21 septembrie 2009
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 225/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 207/2011. Comercial → |
|---|
