ICCJ. Decizia nr. 1968/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1968/2011
Dosar nr. 200/1/2011
Şedinţa publică din 19 mai 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 11 ianuarie 2011 contestatorul C.E.D. a formulat contestaţia în anulare împotriva deciziei nr. 4357 din 14 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi a solicitat anularea deciziei atacate şi rejudecarea recursului conform motivelor invocate prin cererea de recurs.
A arătat în cererea sa că motivarea recursului a fost făcută în termenul prevăzut de lege şi a menţionat ca temei al recursului prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi chiar în condiţiile în care nu a dezvoltat cererea de recurs distinct pentru cele trei puncte al art. 304 C. proc. civ., fiecare dintre motive se regăsea dezbătut în cuprinsul cererii de recurs, aşa cum a precizat şi în concluziile scrise.
Faţă de aceste considerente a apreciat că instanţa a refuzat să cerceteze motivele de modificare ale deciziei atacate, adoptând o atitudine exagerată şi imparţială, pe fondul recursului hotărârea fiind rezultatul unei aplicări greşite a legii sub aspectul obligaţiei contractuale şi chiar lipsită de temei legal în ceea ce priveşte oferta adresată de intimată.
Intimata E.G. Bucureşti a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, arătând că motivele de nelegalitate din recurs nu se pot rezuma doar la indicarea temeiurilor de drept şi că totdeauna formularea criticilor este obligatorie.
A mai arătat că în cauză nu este vorba despre o omisiune a instanţei de recurs, în realitate contestatorul urmărind o nouă posibilitate de examinare a recursului, solicitând practic să se treacă peste nulitatea constatată ca urmare a neîndeplinirii cerinţelor de promovare a recursului.
Contestaţia în anulare nu este fondată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Conform art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţia în anulare când instanţa, respingând recursul, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Textul de lege învederat reglementează contestaţia în anulare specială.
Examinând contestaţia în anulare în lumina dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea constată că recursul declarat de D.E.C. împotriva deciziei instanţei de apel, a fost analizat de instanţa de recurs care a constatat că acesta nu conţine motivele de nelegalitate, în cererea de recurs nefiind dezvoltate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază, astfel că nu s-a putut face încadrarea în niciuna dintre condiţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a exista posibilitatea analizei unor motive de nelegalitate care să determine modificarea hotărârii.
De asemenea, instanţa de recurs a reţinut că recurentul a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., însă argumentele folosite în susţinerea motivelor de recurs nu au putut fi încadrate în niciunul din cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., ci au vizat aspecte ce ţin de situaţia de fapt, care nu poate face obiectul analizei de recurs.
Omisiunea din greşeală de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare vizează situaţia când instanţa de recurs nu a examinat distinct fiecare motiv de recurs sau nu a răspuns tuturor motivelor de recurs printr-un considerent comun.
În cauză, instanţa a analizat motivele de recurs faţă de dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., pe care le-a raportat la caracterul nedevolutiv al recursului, în sensul că situaţia de fapt prezentată de recurent nu constituie motiv de nelegalitate a deciziei atacate, argumentele folosite de recurent în motivarea recursului nefăcând posibilă încadrarea lor într-unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., situaţie care conduce la concluzia că în prezenta contestaţie în anulare nu se poate vorbi de o omisiune de a cerceta vreun motiv de recurs, astfel că teza a II-a a art. 318 alin. (1) C. proc. civ., nu se regăseşte în cauză.
În acest context, Curtea va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.E.D. împotriva deciziei nr. 4357 din 14 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1967/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1969/2011. Comercial → |
|---|
