ICCJ. Decizia nr. 1965/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1965/2011
Dosar nr. 1002/1/2011
Şedinţa publică din 19 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comerciala sub nr. 43113/3/2007, reclamanta SC G.C. SA în contradictoriu cu pârâta SC M.C. SRL a solicitat să se dispună rezilierea contractului de proiectare nr. 19 din 7 decembrie 2005 din cauza neîndeplinirii de către pârâtă a obligaţiilor asumate prin acesta şi obligarea acesteia la restituirea sumei de 105.382 lei plătită de reclamantă prin O.P. nr. 7/2006 cu titlu de avans în baza contractului nr. 19/2005.
La data de 23 ianuarie 2008 reclamanta a precizat cererea, în sensul că solicită rezoluţiunea contractului de proiectare nr. 19/2005 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, temeiul de drept al cererii fiind art. 1020 – art. 1021 C. civ.
La termenul de la 20 februarie 2008 tribunalul a încuviinţat excepţia de conexitate, dispunând conexarea dosarului nr. 46449/3/2007 la dosarul nr. 43113/3/2007.
Prin cererea conexă înregistrată sub nr. 46449/3/2007 SC M.C. SRL în contradictoriu cu SC G.C. SA a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 227.944 lei reprezentând onorariu proiectant conform facturii fiscale nr. 8741238/2007, a penalităţilor în cuantum de 42.740,1 lei calculate până la data de 1 ianuarie 2008 conform art. 7.2 din contractul nr. 19/2005 şi a sumei de 10.827,49 lei reprezentând diferenţă de curs valutar.
Prin sentinţa comerciala nr. 10363 din 8 octombrie 2008, Tribunalul a respins cererea precizată formulată de reclamanta pârâtă SC G.C. SA în contradictoriu cu pârâta reclamantă SC M.C. SRL, ca neîntemeiată. A fost admisă cererea conexă, formulată de pârâta reclamantă SC M.C. SRL în contradictoriu cu reclamanta pârâtă SC G.C. SA, în parte. Pârâta conexă a fost obligată la plata sumei de 227.944 lei reprezentând onorariu proiectant; 42.740,1 lei penalităţi de întârziere şi s-a respins cererea privind plata sumei de 10.827,49 lei, diferenţă de curs valutar către reclamanta conexă. A fost obligată pârâta conexă la 20.108 lei cheltuieli de judecată către reclamanta conexă.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, instanţa de fond a reţinut ca, la data de 7 decembrie 2005, între părţi s-a încheiat contractul nr. 19, SC M.C. SRL având calitatea de proiectant, iar SC G.C. SA calitatea de beneficiar. Obiectul contractului îl constituie servicii de proiectare, obţinere de avize şi asistenţă în timpul construcţiei pentru proiectul „Imobil clădire de apartamente şi birouri 2 S + P + 8 E situat în Bucureşti, str. Ardeleni, conform documentaţiei de urbanism P.U.D. aprobată conform legii.
Analizând cuprinsul clauzelor contractuale şi modalitatea de îndeplinire a prestaţiilor pe care şi le-au asumat părţile, tribunalul a constatat, în primul rând că este vorba de un contract cu prestaţii succesive, acestea întinzându-se inclusiv în etapa efectuării lucrărilor de construcţii (urmărire de şantier, pe toate fazele construcţiei, asistenta constructorului ori de câte ori este nevoie).
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că între părţii au avut loc numeroase întâlniri, discutându-se pe marginea proiectului pe faze de execuţie, ocazie cu care reclamanta a solicitat efectuarea unor corecturi ale proiectului. Cât priveşte proiectul faza AC, din probatoriul administrat rezultă că acesta a fost depus la Primăria Sector 2 la data de 27 iulie 2006 şi că pârâta a asigurat asistenţă în vederea obţinerii certificatului de urbanism. Pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, neîntocmirea proceselor - verbale de predare neputând conduce la desfiinţarea contractului încheiat de părţi (cu atât mai mult cu cât obligaţia de întocmire a acesta revine nu doar pârâtei, ci şi reclamantei, aşa cum rezultă din contract).
Cât priveşte cererea conexă tribunalul a reţinut că reclamanta din această cerere şi-a îndeplinit toate obligaţiile asumate prin contract, fără însă ca reclamanta - pârâtă să îndeplinească obligaţia corelativă prevăzută de art. 4.1 şi 4.2. din contract.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta pârâta SC G.C. SA şi prin Decizia comerciala nr. 139 din data de 13 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca nefundat, apelul declarat de apelanta SC G.C. SA.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a constatat că proiectantul şi-a îndeplinit toate obligaţiile asumate prin contractul nr. 19/2005, în sensul că a întocmit proiectul cu toate modificările solicitate, că acesta a fost avizat favorabil în urma verificărilor efectuate de specialişti cu competenţe în domeniu.
În privinţa cererii intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, în cuantum de 16.373,21 lei, în temeiul art. 274 alin (3) C. proc. civ., Curtea a admis în parte cererea diminuând acest onorariu, ţinând cont că este nepotrivit de mare, în raport de munca îndeplinită de avocat în această fază procesuală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC G.C. SA şi prin Decizia nr. 1173 din 24 martie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, a casat Decizia Curţii de Apel Bucureşti şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că în faza procesuală a apelului, nu au fost verificate cu maximă rigurozitate toate apărările reclamantei SC G.C. SA, hotărârea pronunţată limitându-se la o motivare în termenii generali a îndeplinirii de către proiectant a obligaţiilor contractuale.
Nu rezultă dacă aceste lucrări de proiectare şi servicii de asistentă au fost efectiv executate, instanţa limitându-se la o examinare parţială şi formală a lor. Deşi la pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 ale art. 2 alin. (2) se regăsesc expres în sarcina proiectantului operaţiunile de predare a documentaţiei finale pe bază de proces verbal semnat de părţi, urmărirea şantierului punctual, la toate fazele construcţiei, explicarea proiectului pentru a fi însuşit de către constructor şi asistenţa constructorului ori de câte ori iste nevoie, modificarea eventuală a unei părţi de proiect de comun acord cu beneficiarul şi constructorul (timp nelimitat pe toată perioada construcţiei) şi participarea la toate fazele determinante de execuţie: trasare, fundaţii, structură, zidărie, acoperiş recepţie finală, instanţa nu s-a pronunţat asupra lor.
Prin Decizia nr. 562 din 17 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca nefundat, apelul formulat de SC G.C. SA şi a obligat apelanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 26.954,88 lei către intimată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut din materialul probator administrat în cauză că intimata şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, că partiul de arhitectura a fost aprobat de apelantă, chiar dacă nu în formă scrisă şi s-a întocmit proiectul faza P.A.C., P.T. şi D.D.E., fiind obţinute avizele necesare de la A.N., E.M.S., SC D.S. SA, R., R.A., I.S.C. şi A.P.M. Proiectul final a fost depus la dosar în formă electronică şi la casa de valori a instanţei în formă scrisă, apelanta refuzând primirea acestuia.
Părţile au colaborat pentru executarea contractului şi efectuarea proiectului de execuţie până la momentul la care cererea de eliberare a autorizaţiei de construire a fost respinsă din motive neimputabile intimatei, respectiv pentru că apelanta nu a prezentat titlul de proprietate asupra terenului, conform HG nr. 834/1991. Dacă apelanta nu ar fi aprobat partiul de arhitectură şi nu ar fi dorit executarea proiectului, nu avea de ce să participe la negocieri, să solicite modificarea lucrărilor şi să permită obţinerea avizelor. Mai mult, aceasta a achitat taxa de timbru aferentă proiectului şi taxa pentru obţinerea autorizaţiei de construire, ceea ce presupune că intimata şi-a îndeplinit şi obligaţia prevăzută de art. 3.1 din contract, iar documentaţia a fost aprobată de apelantă, pentru ca altfel, achitarea acestor taxe ar fi fost lipsită de orice finalitate.
Afirmaţiile apelantei în sensul ca lucrările nu ar fi început din pricina conduitei culpabile a intimatei nu au fost primite întrucât neefectuarea construcţiei s-a datorat neobţinerii autorizaţiei de construire din culpa apelantei, care nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului.
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, apelanta a invocat că nu datorează suma totală prevăzută în contract întrucât preţul total a fost stabilit atât pentru întocmirea proiectului şi obţinerea avizelor necesare, cât şi pentru activitatea de urmărire de şantier şi asistenţa în faza executării lucrărilor de construcţii. Potrivit clauzei contractuale înscrise în art. 4.1, scadenţa obligaţiei de plată a ultimei tranşe din onorariu era la data predării proiectului tehnic şi nu la data finalizării construcţiei. Apelanta avea obligaţia de a plăti tot onorariul înainte de începerea lucrărilor de construcţii, ceea ce este logic întrucât faza efectuării lucrărilor depinde numai de voinţa beneficiarului, astfel încât obligaţia ar fi devenit pur potestativă.
Intimata şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale de efectuare a proiectului de execuţie şi de obţinere a autorizaţiilor, iar neîndeplinirea obligaţiilor ce ii reveneau în faza de construcţie a clădirii nu îi poate fi imputabilă, fiind determinată de un eveniment independent de voinţa sa, respectiv respingerea cererii de eliberare a autorizaţiei de construire.
Penalităţile de întârziere în sumă de 42.740 lei au fost acordate pentru neîndeplinirea obligaţiei la scadenţă, în baza clauzei penale stabilite în art. 7.2 din contract, iar modul de calcul nu a fost contestat nici în fond şi nici în apel, criticile apelantei vizând numai onorariul a cărui reducere ar fi determinat evident şi reducerea sumei datorată cu titlu de penalităţi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC G.C. SA invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei şi a sentinţei şi în rejudecare admiterea pe fond a cererii recurentei de rezoluţiune a contractului de proiectare nr. 19 din 7 decembrie 2005, obligarea intimatei – pârâte - reclamante SC M.C. SRL să restituie suma de 105.382 lei achitată cu titlu de avans prin O.P. nr. 7 din 17 ianuarie 2006 şi respingerea cererii reconvenţionale aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârilor atacate în sensul reducerii onorariului de proiectare, a penalităţilor de întârziere şi a onorariilor avocaţiale.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Esenţa soluţionării litigiului ţine de modalitatea de interpretare a clauzelor contractului de proiectare nr. 19 din 7 decembrie 2005 prin raportare la probele administrate în cauză, la prevederile art. 969 C. civ. şi la regulile de interpretare înscrise în art. 970, 977 – art. 985 C. civ.
- Din punctul de vedere al probelor, instanţa nu a admis decât proba cu înscrisuri solicitată de intimata SC M.C. SRL, respingând însă ca fiind neutilă şi neconcludentă solicitarea recurentei de reaudiere a martorului G.C. a cărui depoziţie a necesitat interpretări diferite.
- Afirmaţiile martorului G.C. au fost interpretate eronat în sensul că proiectantul ar fi corectat toate greşelile de proiectare şi a răspuns tuturor cerinţelor recurentei de modificare ale partiului şi proiectului, ajungându-se la o formă finală a acestuia din urmă cu care recurenţii ar fi fost de acord şi ar fi permis depunerea lui pentru obţinerea autorizaţiei de construire.
- Nu putea fi luată în calcul nici afirmaţia neplauzibilă a martorului C.C. care a susţinut neobligativitatea acordurilor scrise datorită faptului că între părţi „era o relaţie cordială" şi nici a altui martor propus de proiectant care a declarat că „erau în relaţii de prietenie ceea ce făcea inutilă încheierea unor procese verbale în scris" deoarece atmosfera de lucru şi/sau relaţiile intersocietăţi şi/sau interumane nu fac parte din categoria regulilor de interpretare a convenţiilor obligatorii între părţi.
- Aşa zisele negocieri erau în realitate doar simple discuţii pe schiţele provizorii anterioare elaborării partiului în cadrul cărora s-a solicitat corectarea unor greşeli de proiectare şi/sau modificarea unor soluţii tehnice ale schiţelor provizorii.
- Susţinerea neobligativităţii acordului scris este neîntemeiată şi ilogică deoarece ar lipsi de substanţă clauza înscrisă în art. 5 cu privire la termenul de 3 luni de predare a proiectului în forma sa finală care nu s-ar fi putut raporta la o dată de începere.
- Art. 3.1 prevede o altă clauză care ar fi asigurat că proiectantul respecta comanda şi cerinţele recurentei.
- Este nerelevant faptul că recurenta ar fi achitat nişte taxe specifice elaborării proiectului la solicitarea proiectantului, sau că proiectele tehnice ar fi fost avizate de către specialişti în ceea ce priveşte exigenţele specifice de specialitate atâta timp cât proiectantul nu a avut acordul recurentei şi nu a dovedit astfel că a realizat proiectul în funcţie de solicitările recurentei.
- Cererea de autorizare a fost formulată de către reclamantă în numele recurentei în lipsa unui mandat şi a documentelor necesare cu privire la situaţia juridică a terenului şi faţă de un proiect pentru care nu avea acordul recurentei.
- Potrivit art. 4.2. onorariul urma să fie achitat eşalonat: 40 % la data semnării contractului, 40 % din valoare la data depunerii documentaţiei A.C. la primărie, iar 20 % din valoare la predarea proiectului tehnic, din care nu s-a achitat decât prima tranşă de 40 % la data semnării. Este adevărat că potrivit art. 4.1. scadenţa obligaţiei de plată a ultimei tranşe din onorariu era la data predării proiectului tehnic, însă nu au fost achitate celelalte 2 tranşe deoarece intimata-pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de bază şi nu a făcut dovada că ar fi fost mandatată să depună la primărie şi că a predat un proiect aprobat de recurentă conform dispoziţiilor contractuale.
- În mod netemeinic nu a fost dispusă reducerea onorariului de proiectare şi exonerarea totală/parţială de la plata penalităţilor de întârziere în funcţie de îndeplinirea efectivă a obligaţiilor.
- Instanţa nu s-a pronunţat pe cererea de reducere a onorariului avocaţial în cuantum de 26.954,88 lei.
Intimata SC M.C. SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Analizând motivele de recurs prin prisma dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamanta pârâtă.
Ţinând cont de solicitările instanţei de control judiciar instanţa de apel în conformitate cu prevederile art. 315 C. proc. civ., a interpretat corect clauzele contractuale în concordanţă cu prevederile art. 969 C. civ., art. 970 şi urm. C. civ., reţinând, în raport de starea de fapt stabilită, necenzurabilă în recurs, că intimata şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, de efectuare a proiectului de execuţie şi de obţinere a avizelor necesare, fără însă ca reclamanta pârâtă să îndeplinească obligaţia corelativă prevăzută de art. 4.1 şi 4.2 din contract.
În mod legal instanţa de apel a reţinut că predarea - primirea documentaţiilor din fiecare fază de proiectare şi acordul recurentei pot fi dovedite prin orice mijloc de probă, în lipsa unei dispoziţii exprese în contract în sensul că forma scrisă este cerută ad validitatem.
Ca atare procesele verbale şi acordul scris al recurentei cu privire la aprobarea partiului de arhitectură au valoare probatorie şi nu de valabilitate a proiectului de execuţie.
Din examinarea criticilor dezvoltate, ce se referă la neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către intimată, rezultă că raportarea la prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este formală, deoarece ele nu vizează interpretarea, încălcarea sau aplicarea greşită a legii şi a contractului încheiat.
În realitate recurenta solicită instanţei de recurs să reaprecieze situaţia de fapt prin reanalizarea probelor şi a concludenţei acestora.
Din acest punct de vedere criticile vizează aspecte legate de netemeinicia hotărârii recurate, situaţie în care hotărârea nu mai poate fi supusă controlului judiciar din acest punct de vedere.
Cererea de reducere a onorariului de proiectare şi exonerare totală/parţială de la plata penalităţilor de întârziere în funcţie de îndeplinirea efectivă a obligaţiilor corect a fost respinsă faţă de art. 4.1 care prevede că scadenţa obligaţiei de plată a ultimei tranşe din onorariu era la data predării proiectului tehnic şi nu la data finalizării construcţiei şi faţă de împrejurarea că neîndeplinirea obligaţiilor ce îi reveneau intimatei în faza de construcţie a clădirii nu îi poate fi imputabilă, fiind determinată de un eveniment independent de voinţa sa.
Susţinerea cu privire la respingerea nelegală a probei de reaudiere a martorului G.C. nu constituie motiv de nelegalitate, neputându-se cenzura aprecierea făcută de judecător cu privire la utilitatea, pertinenţa şi concludenţa probei.
Instanţa de apel, ca urmare a respingerii apelului în mod corect a acordat cheltuielile de judecată în cuantumul solicitat, reprezentând onorariu avocat, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul.
De la regula potrivit căreia partea care a câştigat procesul urmează a-şi recupera integral cheltuielile de judecată efectuate, alineatul al treilea al art. 274 C. proc. civ., prevede o excepţie, în sensul că judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Instanţa de apel a constatat, că cheltuielile făcute de intimată, în apel, ca urmare a judecăţii generate de recurentă sunt justificate şi a acordat corect onorariul de avocat în cuantumul solicitat de intimată.
Dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., au menirea de a sancţiona exercitarea abuzivă a dreptului de a obţine despăgubiri, însă, în speţă pretinsul abuz de drept nu există.
Critica ce vizează faptul că onorariul este în vădită disproporţie în raport cu complexitatea cauzei, valoarea pricinii şi cu munca prestată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie şi nu de nelegalitate, încât nu poate fi supusă controlului instanţei de recurs.
În temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul SC G.C. SA Bucureşti ca nefondat.
Reţinând culpa procesuală a recurentei, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să oblige recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.133,28 lei către intimată, reprezentând onorariu avocat.
Cererea recurentei de micşorare a onorariului de avocat nu este fondată, având în vedere că onorariul este unul rezonabil şi necesar care permite clientului accesul la asistenţă calificată şi are corespondent în serviciile de consultanţă şi reprezentare acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC G.C. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 562 din 17 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei SC M.C. SRL Bucureşti suma de 10.133,28 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2065/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1750/2011. Comercial → |
|---|
