ICCJ. Decizia nr. 1970/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1970/2011
Dosar nr. 597/1/2011
Şedinţa publică din 19 mai 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 24 ianuarie contestatorul T.I. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 22 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 11 ianuarie 2011.
În susţinerea contestaţiei în anulare a făcut critici privind încălcarea dreptului la apărare în recursul său care priveşte motive de ordine publică şi de nulitate relativă, învederând instanţei că în recurs a fost invocată din oficiu excepţia tardivităţii recursului, excepţie soluţionată la primul termen de judecată, în lipsa recurentului şi a apărătorului acestuia, fiind încălcate astfel regulile de procedură privind excepţiile.
A mai învederat că instanţa a greşit atunci când nu s-a pronunţat pe cererea sa de amânare formulată la primul termen de judecată, fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil.
Prin cel de-al treilea motiv al contestaţiei în anulare, contestatorul a criticat soluţia instanţei de recurs în sensul că aceasta din urmă a greşit calcularea termenului de recurs, întrucât recurentul nu a primit hotărârea de la Curtea de Apel Bacău şi că instanţa nici nu a citit motivele de recurs, pentru că altfel ar fi observat că a invocat motive de ordine publică în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Invocând hotărârea Curţii de la Strasbourg din 29 iunie 2008 dată în dosarul M. vs. România, contestatorul a argumentat în această cale extraordinară de atac că instanţa de recurs s-a comportat cu aroganţă şi a soluţionat arbitrar cauza încălcând legislaţia europeană şi practica judiciară C.E.D.O.
Contestatorul şi-a întemeiat contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este nefondată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Art. 317 C. proc. civ., reglementează contestaţia în anulare obişnuită, cale extraordinară de atacat de retractare care poate fi utilizată numai când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Analizând dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2011, când a fost pronunţată hotărârea atacată, Curtea constată că aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 85 şi urm. C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine prima teză a art. 317 C. proc. civ., în argumentarea contestaţiei în anulare de faţă.
În ceea ce priveşte cea de-a doua teză prevăzută de art. 317 C. proc. civ., în sensul că hotărârea s-ar fi dat de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă Curtea constată că faţă de dispoziţiile art. 159 C. proc. civ., care reglementează ipotezele în care necompetenţa este de ordine publică şi anume când pricina nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti sau când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad sau când pricina este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura, fiind vorba de încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la competenţa generală materială şi competenţa teritorială exclusivă, contestaţia în anulare nu îndeplineşte condiţiile cerute de cea de-a doua teză, întrucât în recurs nu au fost invocate excepţii referitoare la competenţa instanţei de judecată.
Art. 318 C. proc. civ., reglementează contestaţia în anulare specială, cale de atac care poate fi utilizată numai în situaţia în care dezlegarea dată în recurs este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând sau admiţând recursul în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Noţiunea de greşeală materială vizează greşeli de fapt, involuntare realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei, greşeala materială nedeterminând o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, ea referindu-se la aspectele formale ale judecării recursului, dispoziţiile acestui articol având un câmp limitat de aplicare, interpretarea fiind restrictivă, în sensul de a nu se deschide calea unui recurs la recurs.
Este de reţinut că pentru altfel de greşeli decât greşelile materiale, contestaţia în anulare nu poate fi utilizată.
Cea de-a doua teză a art. 318 C. proc. civ., se referă la omisiunea, din greşeală, de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau de casare, fiind în discuţie, fie neanalizarea fiecărui motiv în parte, separat, fie inexistenţa răspunsului la motivele de recurs printr-un considerent comun.
Raportând motivele contestaţiei în anulare la ipotezele prevăzute de art. 318 C. proc. civ., Curtea constată că niciunul dintre motivele invocate nu se încadrează în situaţiile prevăzute de lege pentru exercitarea căii de atac a contestaţiei în anulare specială.
Motivele formulate conform acestui temei de drept, în susţinerea anulării deciziei instanţei de apel nu pot fi reţinute întrucât, pe de-o parte, greşita calculare a termenului în care a fost introdus recursul care ar fi determinat pronunţarea unei soluţii eronate, nu se justifică, din verificările efectuate rezultând că instanţa a calculat corect introducerea în termen a recursului, iar pe de altă parte, încălcarea principiului dreptului la apărare precum şi cel al dreptului la un proces echitabil, aşa cum a fost motivat de către recurentă presupune analiza unor greşeli de judecată şi nu a unei erori materiale, situaţie nepermisă de art. 318 C. proc. civ., context în care nefiind dovedite nici ipotezele prevăzute de art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.I. împotriva deciziei nr. 22 din 11 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1969/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2025/2011. Comercial → |
|---|
