ICCJ. Decizia nr. 1969/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1969/2011
Dosar nr. 317/1/2011
Şedinţa publică din 19 mai 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 14 ianuarie 2011 SC D.A.M. SRL Bacău a formulat contestaţia în anulare împotriva deciziei nr. 3514 din 26 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, solicitând anularea acesteia şi rejudecarea în totalitate a recursului cu precizarea că motivele vor fi depuse după comunicarea deciziei atacate.
A precizat temeiul de drept ca fiind art. 318 C. proc. civ.
La data de 2 martie 2011 contestatoarea a formulat motivele contestaţiei în anulare invocând eroarea materială în dezlegarea dată recursului constând în neobservarea de către instanţa de recurs a precizărilor scrise la acţiune din data de 24 noiembrie 2008 depuse la Tribunalul Bucureşti precum şi omisiunea cercetării motivelor de casare şi modificare invocate în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., respectiv pct. 2.2, precum şi cel indicat în motivele de recurs la pct. 2.4 referitor la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., examinând contestaţia în anulare sub aspectul regularităţii formulării acesteia şi faţă de excepţia tardivităţii ridicată de intimată, Curtea constată că Decizia atacată a fost pronunţată la data de 26 octombrie 2010, iar contestaţia în anulare a fost formulată la 12 ianuarie 2011 (data poştei) şi că art. 319 alin. (2) C. proc. civ., prevede că împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
În enunţarea textului art. 319 alin. (2) C. proc. civ., privind luarea la cunoştinţă de înscrisurile noi, legiuitorul vizează momentul cunoaşterii existenţei înscrisului, moment care, în speţă, s-a realizat atunci când contestatoarea, prezentă fiind la judecarea cauzei soluţionată prin hotărârea atacată, a cunoscut că aceasta a fost pronunţată de instanţă, fiind lesne de înţeles că aceasta cunoştea că în cauza în care a fost parte şi a pus concluzii pe fond, s-a pronunţat hotărârea.
De asemenea, declararea contestaţiei în anulare nu depinde în mod direct de cunoaşterea argumentării care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate.
Aprecierea momentului cunoaşterii actului nou nu este arbitrară, din interpretarea textului art. 319 alin. (2) C. proc. civ., nerezultând că partea care uzează de această cale de atac extraordinară ar avea latitudinea de a aprecia unilateral asupra momentului luării la cunoştinţă, mai ales în situaţia când hotărârea este irevocabilă şi nu se comunică ci, determinarea momentului luării la cunoştinţă de hotărârea atacată se apreciază prin coroborarea împrejurărilor care constituie indicii clare asupra existenţei şi cunoaşterii acestuia, părţile trebuind să-şi circumscrie acţiunile în contextul aplicării dispoziţiilor legale cu rigoarea atribuită de legiuitor, având obligaţia de a-şi exercita drepturile procesuale cu bună credinţă, în cadrul termenelor stabilite de lege, cu respectarea principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraf 1 din C.A.D.O.L.F., instituirea şi respectarea termenelor procesuale servind şi unei mai bune administrări a justiţiei precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză contestatoarea a luat cunoştinţă de hotărârea atacată la data pronunţării acesteia fiind aplicabil termenul de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ., înlăturând astfel termenul obiectiv de un an socotit de la data când hotărârea atacată a rămas irevocabilă, reţinând în acelaşi timp că hotărârea atacată nu este susceptibilă de executare întrucât nu cuprinde nicio obligaţie a vreunei părţi raportată la obiectul acţiunii.
Faţă de împrejurarea că data luării la cunoştinţă asupra hotărârii atacate este 26 octombrie 2010 şi că momentul la care a fost introdusă contestaţia în anulare este 12 ianuarie 2011, raportat la dispoziţiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., care prevede un termen de 15 zile în interiorul căruia să fie introdusă contestaţia în anulare, Curtea constată că aceasta a fost introdusă cu mult peste termenul legal prevăzut de lege, astfel încât se va admite excepţia invocată de intimată, urmând a fi respinsă ca tardiv formulată contestaţia în anulare declarată în cauză.
Conform art. 274 C. proc. civ., partea care în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Cum intimata a solicitat cheltuieli de judecată şi a depus la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare în acest sens, Curtea va admite cererea şi o va obliga pe contestatoare la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia.
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC D.A.M. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 3514 din 26 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca tardiv declarată.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 2000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, către intimata SC C. SRL Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1968/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1970/2011. Comercial → |
|---|
