ICCJ. Decizia nr. 1987/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1987/2011
Dosar nr. 5211/86/2009
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1086 din 15 martie 2010 Tribunalul Suceava a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC S.R. SA Rădăuţi, în contradictoriu cu pârâţii SC S.R. SA Rădăuţi, A.P. Bucureşti şi Statul Român - Ministrul Finanţelor Publice D.G.F.P. a judeţului Suceava
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 302.755,85 RON cu titlu de preţ şi suma de 7.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins, ca nefondate, acţiunile de chemare în garanţie, formulate de pârâtă faţă de intervenienţii forţaţi Statul Roman - prin Ministerul Finanţelor şi Administraţia Prezidenţială.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în baza contractului comercial de furnizare produse PrF. 071 din 30 iunie 2006 pârâta urma să livreze reclamantei un cazan abur cu străbatere forţată tip ER600G, complet echipat, debit nominal 10 t/h, presiune nominală 10 bar, combustibil gaze naturale, incluzând arzător, pompe apă, automatizare, în schimbul căruia reclamanta trebuind să achite suma de 102.570 Euro la care se adaugă TVA, la cursul de referinţă al B.N.R. din ziua facturării, în mai multe tranşe.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel de pârâta SC E. SA Bucureşti, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 73 din 30 septembrie 2010 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC E. SA Bucureşti, reţinând că, apelanta nu a livrat cazanul ce făcea obiectul contractului nici în termenul stipulat în contract şi nici ulterior, ca urmare a demersurilor tăcute de către intimată, iar potrivit prevederilor contractuale, intimata a procedat la rezilierea contractului începând cu data de 31 iulie 2009, astfel că, în mod corect prima instanţă a admis acţiunea, şi a obligat apelanta la restituirea sumelor primite în contul contractului faţă de care a intervenit rezoluţiunea, conform pactului comisoriu stipulat în contract.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC E. SA Bucureşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi admiterea acţiunii de chemare în garanţie.
La termenul de dezbateri în fond, înalta Curte a luat în discuţie excepţia netimbrării recursului, rămânând în pronunţare asupra acesteia.
Recurenta-pârâtă a fost legal citată pentru termenul din 24 mai 2011 cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 3.569,28 RON şi 5 RON timbru judiciar, obligaţie căreia nu s-a conformat.
Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-pârâtă nu s-au conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată 24 mai 2011, respectiv de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 3.569,28 RON şi 5 RON timbru judiciar, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării, înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de pârâta SC E. SA Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC E. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 73 din 30 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1988/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1985/2011. Comercial → |
|---|
