ICCJ. Decizia nr. 1988/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1988/2011
Dosar nr. 31455/3/2009
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Obiectul cauzei şi hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială - ca primă instanţă.
1. Reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.) a solicitat, prin acţiunea introductivă înregistrată la 28 iulie 2009, formulată în contradictoriu cu pârâta SC F. SA, anularea Hotărârii nr. 1 din 13 decembrie 2008 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SC F. SA Bucureşti prin care s-a decis reducerea capitalului social al societăţii cu suma de 220.380 RON reprezentând contravaloarea aportului în natură adus de stat prin reprezentantul său A.V.A.S. respectiv a unui termen în cotă indiviză de 190,32 m2 situat în Bucureşti, sector 1, urmare existenţei pe rolul Tribunalului Bucureşti a unei acţiuni în revendicarea bunului imobil.
În motivare reclamanta a susţinut că hotărârea adoptată de Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor la data de 13 decembrie 2008 este lovită de nulitate absolută, neavând bază legală, deoarece existenţa unei acţiuni în revendicare a terenului nu se înscrie în dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
2. Astfel învestit, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Sentinţa comercială nr. 558 din 25 ianuarie 2010 a admis acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. şi în consecinţă a constatat nulitatea absolută a Hotărârii nr. 1 din 13 decembrie 2008 adoptată de Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor a SC F. SA.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt şi în drept următoarele:
La data de 14 iulie 2008 SC F. SA, şi-a majorat capitalul social cu suma de 220.380 RON reprezentând contravaloarea aportului în natură adus de stat prin reprezentantul său A.V.A.S., constând în teren în cota indiviză în suprafaţă de 190,32 m2 situat în Bucureşti, teren pentru care a fost emis la 25 mai 2008 certificatul de atestare a dreptului de proprietate de către Consiliul General al Primăriei Bucureşti.
Urmare acestei operaţiuni, A.V.A.S. a devenit acţionar la societatea pârâtă cu un număr de 7346 acţiuni cu o valoare nominală de 30 RON fiecare.
Prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor nr. 1 din 13 decembrie 2008, Adunarea generală a acţionarilor a aprobat propunerea Consiliului de Administraţie de reducere a capitalului social cu suma de 220.380 RON reprezentând aportul în natură al statului, datorită existenţei unui litigiu pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect revendicarea terenului.
În opinia instanţei hotărârea de reducere a capitalului social cu contravaloarea aportului în natură adus de stat şi pe cale de consecinţă anularea celor 7346 acţiuni deţinute de A.V.A.S. în numele statului nu îndeplineşte cerinţele art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 republicată potrivit cărora numai după emiterea deciziei de restituire în natură a imobilelor către persoana îndreptăţită, organele din conducerea societăţilor comerciale vor proceda la reducerea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit.
II. Apelul declarat de pârâta SC F. SA. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la 19 octombrie 2010.
3. În esenţă pârâta a susţinut că dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată nu sunt de ordine publică şi ca atare nu atrag sancţiunea nulităţii absolute.
Prin Decizia comercială nr. 487 din 19 octombrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat în cauză de societatea pârâtă.
Răspunzând motivelor de apel, instanţa a constatat că faţă de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor societăţii pârâte din 13 decembrie 2008, este nelegală, în condiţiile în care, la data adoptării ei nu exista o hotărâre irevocabilă de restituire a terenului persoanei îndreptăţite.
În aceea ce priveşte nerespectarea termenului de 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial pentru promovarea acţiunii în anulare de către reclamanta, instanţa de control judiciar a constatat că faţă de natura nulităţii absolute invocate dreptul material la acţiune este imprescriptibil.
III. Recursul. Motivele de recurs.
4. Prin cererea înregistrată la data de 17 noiembrie 2010, în termen legal, pârâta SC F. SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, întemeiat, în drept, pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit recurentei decizia atacată este susceptibilă de modificare urmare aplicării greşite a dispoziţiilor legale incidente sub următoarele aspecte:
Sub un prim aspect recurenta susţine că în raport de situaţia de fapt statuată în cauză, respectiv declanşarea de către persoana îndreptăţită a unei proceduri administrative de restituire a terenului, dar şi a unei acţiuni judiciare în revendicare, în cauză îşi găseau aplicarea dispoziţiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată care interzic orice operaţiune de înstrăinare a bunurilor utilizate până la soluţionarea procedurilor administrative sau judiciare şi pe cale de consecinţă majorarea capitalului social cu bunul litigios este nelegală. Or, susţine recurenta prin hotărâre de reducere a capitalului social, societatea a înlăturat efectele majorării capitalului cu un bun litigios evitând eventualele complicaţii care ar putea să apară în ipoteza admiterii acţiunii în revendicare.
Cu privire la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului emis de Consiliul General al Primăriei Bucureşti la 25 mai 2008, recurenta susţine că prezumţia de legalitate nu mai funcţionează faţă de încălcarea dispoziţiilor imperative ale legislaţiei aplicabile, iar constatarea nulităţii sale este o simplă formalitate.
- Sub un ultim aspect recurenta invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 25 şi 27 pct. 7 C. proc. civ., cu motivarea că acelaşi judecător care a pronunţat sentinţa fondului, a admis şi cererea de înregistrare a menţiunii majorării capitalului social din 14 iulie 2008, în calitate de judecător delegat la Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti.
Pentru aceste motive recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii acţiunii în anulare promovată de reclamantă.
5. Intimata reclamantă A.V.A.S. a formulat în cauză întâmpinare la data de 3 februarie 2011 prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală a deciziei atacate.
În susţinerea acestor concluzii intimata a reiterat apărările sale formulate în faţa primei instanţe şi în apel.
6. Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
6.1. Prevederile cuprinse în art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicat potrivit cărora după emiterea deciziei de restituire în natură a imobilelor de către organele de conducere ale societăţilor comerciale la care statul este acţionar sau asociat minoritar, acestea vor proceda la reducerea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit şi la recalcularea patrimoniului, trebuie interpretate şi aplicate în coroborare cu dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 31/1990 republicată, titlul III - despre funcţionarea societăţilor comerciale, art. 69, potrivit cărora, dacă se constată o micşorare a capitalului social, acesta va trebui reîntregit sau redus, în considerarea faptului că, elementul stabil, criteriul invariabil care trebuia să rămână neatins este capitalul social.
Prin urmare, măsura reducerii capitalului social este obligatorie în situaţia restituirii unui bun imobil, aport în natură, şi ea trebuie adoptată după emiterea deciziei de restituire în condiţiile speciale prevăzute de Legea nr. 10/2001.
6.2. În cauză, hotărârea adunării extraordinare a acţionarilor societăţii pârâte din data de 13 decembrie 2008 de reducere a capitalului social cu valoarea terenului ce face obiectul unei acţiuni în revendicare promovate de persoana îndreptăţită conform Legii nr. 10/2001, nu îndeplineşte cerinţele art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi nici cele cuprinse în dispoziţiile generale referitoare la această chestiune cuprinse în Legea nr. 31/1990 deoarece la data adoptării hotărârii bunului imobil nu ieşise din capitalul societăţii, procedurile judiciare fiind în curs de derulare.
Cu alte cuvinte, reducerea capitalului social şi diminuarea cotei de participaţie a statului cu valoarea bunului imobil arătat, nu are niciun suport legal, câtă vreme acesta nu a fost restituit persoanei îndreptăţite, deoarece nu a operat o diminuare efectivă a capitalului social în raport de care să se procedeze la reducerea acestuia.
6.3. Construcţia juridică pe care recurenta încearcă să o acrediteze, în sensul că prin hotărârea de reducere a capitalului social din 13 decembrie 2008 a urmărit să anuleze efectele hotărârii de majorare a capitalului din data de 14 iulie 2008, porneşte de la o premisă falsă deoarece hotărârile adunării generale - acte juridice colective - nu pot fi anulate decât pe căile şi în condiţiile reglementate de lege, respectiv de art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Or, în cauză hotărârea de majorare a capitalului social cu valoarea terenului pentru care a fost emis, la cererea societăţii, certificat de atestare a dreptului de proprietate, şi-a produs efectele, a fost menţionată în registrul comerţului şi nu a făcut obiectul unei acţiuni în anulare sau revocare.
6.4. Şi argumentul recurentei cu privire la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată se vădeşte nefondat întrucât ipoteza reglementată de alin. (5) al art. 21, care instituie o interdicţie de înstrăinare ipotecare, încheiere sau grevare sub orice formă a terenurilor notificate, până la soluţionarea procedurilor administrative sau judiciare, nu are aplicare în cauza de faţă, în raport de obiectul dedus judecăţii, respectiv o acţiune în anularea unei hotărâri a adunării generale de reducere a capitalului social al societăţii.
6.5. Referitor la incompatibilitatea judecătorului fondului, care în calitate de judecător delegat la Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti a admis cererea de înscriere a menţiunii majorării capitalului social prin Încheierea nr. 56482 din 22 iulie 2008, Curtea constată că dispoziţiile cuprinse în titlul V din C. proc. civ. - art. 24 - 27, referitoare la incompatibilitatea judecătorului sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse prin analogie.
Distinct de acestea, procedura de înscriere a menţiunilor în Registrul Comerţului nu are caracter contencios, deoarece nu urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, astfel că şi din acest punct de vedere nu pot opera incompatibilităţile reglementate, în titlul 5 C. proc. civ.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC F. SA Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 487 din 19 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1989/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1987/2011. Comercial → |
|---|
