ICCJ. Decizia nr. 1991/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1991/2011
Dosar nr. 476/99/2009
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi la data de 13 decembrie 2010, petenta SC B.C. SRL a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în Decizia nr. 83 din 12 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. 476/99/2009.
În motivarea cererii, petenta arată că, din eroare s-a menţionat în toate înscrisurile de la dosar că, biletul la ordin seria ";X"; are nr. ";3"; în loc de nr. ";1"; - cum era corect - sens în care apreciază că se impune admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în Decizia nr. 83 din 12 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. 476/99/2009.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin încheierea pronunţată la data de 10 ianuarie 2011 a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de intimata SC B.C. SRL Iaşi, având ca obiect numărul biletului la ordin indicat în Decizia nr. 83 din 12 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, reţinând că, biletul la ordin ce a făcut obiectul litigiului este biletul nr. ";3";, aflat în copie la fila 10 dosar fond, şi nu biletul nr. ";1";, invocat şi depus pentru prima dată în prezenta cerere, a constatat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., neexistând nici o eroare cu privire la numărul acestuia.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs reclamanta SC S. A.D. I. SA Iaşi şi pârâta SC B.C. SRL Iaşi, ambele recursuri fiind întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Critica celor două recursuri vizează încălcarea şi aplicarea greşită a legii, având în vedere că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., întrucât a considerat că situaţia existentă în dosar nu ar constitui eroare materială, deoarece constatându-se ulterior faptul că în mod eronat s-a trecut în cuprinsul cererii de chemare în judecată numărul biletului la ordin ca fiind ";X"; nr. ";3"; în loc de ";X"; nr. ";1";, sens în care se apreciază de către cele două recurente că nu pot fi lipsite de dreptul de a solicita îndreptarea erorii materiale strecurată atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată cât şi în toate celelalte acte de procedură.
Analizând încheierea atacată în raport de criticile formulate şi de temeiurile de drept invocate, se constată că recursurile reclamantei şi al pârâtei sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Criticile formulate prin motivul de recurs ce vizează dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitor la greşita aplicare a legii privind prevederile art. 281 C. proc. civ., se apreciază ca fiind nefondate.
în acest sens, dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., prevăd că „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii";, aspect ce a fost avut în vede de către instanţă, întrucât aceasta s-a pronunţat asupra obiectului cererii, care îl constituia biletul la ordin ";X"; nr. ";3"; şi nu biletul la ordin ";X"; nr. ";1";, astfel că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., pentru a se putea îndrepta eroarea materială strecurată în cauză.
în aceste condiţii, principiul disponibilităţii în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual şi a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înţelege să îşi dispute obiectul procesului.
Potrivit art. 316 raportat la art. 294 alin. (1) C. proc. civ. în recurs nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
Aşa fiind, înalta Curte consideră că prin cererile de recurs părţile au încercat schimbarea cadrului procesual în ceea ce priveşte obiectul cererii deduse judecăţii şi având în vedere principiul de drept potrivit căruia „nemo auditur propriam turpitudinem allegans"; urmează să constate că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC S. A.D. I. SA Iaşi şi de pârâta SC B.C. SRL Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC S. A.D. I. SA Iaşi şi de pârâta SC B.C. SRL IAŞI împotriva Încheierii din 10 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1993/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1989/2011. Comercial → |
|---|
