ICCJ. Decizia nr. 1997/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1997/2011
Dosar nr. 1079/1285/2010
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 630/COM din 17 iunie 2010 Tribunalul prin Sentinţa comercială nr. 2.648 din data de 17 iunie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 1079/1285/2010 de Tribunalul Comercial Cluj, s-a admis excepţia insuficientei timbrări a cererii şi, în consecinţă, s-a anulat ca insuficient timbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A.C.S.A. SA Câmpia Turzii, în contradictoriu cu pârâta SC M. Câmpia Turzii SA Câmpia Turzii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa din oficiu, a analizat excepţia insuficientei timbrări a cererii reclamantei, constatând că prin citaţia comunicată reclamantei în 29 aprilie 2010, instanţa i-a pus în vedere să achite o diferenţă de taxă de timbru în valoare de 13.156,85 RON şi 0,6 RON timbru judiciar, sub sancţiunea anulării ca insuficient timbrată a acţiunii, taxa judiciară de timbru fiind stabilită în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 republicată, la valoarea pretinsă, pentru primul capăt de cerere şi potrivit art. 13 din acelaşi act normativ pentru capetele 2 şi 3 din cererea de chemare judecată.
Întrucât reclamanta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de a achita întreaga diferenţă de taxă de timbru stabilită în sarcina sa, deşi a fost citată cu această menţiune, în speţă s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, republicată raportat la art. 1 coroborat cu art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 32/1995 şi a dispus anularea cererii formulate ca insuficient timbrată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta SC A.C.S.A. SA Câmpia Turzii, solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei atacate ca fiind nelegală şi netemeinică şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 165/2010 din 4 noiembrie 2010 a admis apelul declarat de reclamanta SC A.C.S.A. SA Câmpia Turzii împotriva Sentinţei comerciale nr. 2648 din 17 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj, pe care a desfiinţat-o în întregime şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut din analiza petitelor formulate că, pretenţia concretă dedusă judecăţii vizează obligarea pârâtei intimate la plata către reclamanta apelantă a sumei de 644.426,39 RON, calculată ca rezultat al compensării judiciare a creanţelor deţinute de părţi una împotriva celeilalte, până la concurenţa celei mai mici sume.
Raportat la această sumă, instanţa de apel a apreciat că reclamanta şi-a timbrat în mod corespunzător acţiunea, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997, astfel că în mod greşit s-a reţinut excepţia insuficientei timbrări de către prima instanţă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta SC M. Câmpia Turzii SA Câmpia Turzii, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susţine greşita aplicare a legii cu privire la dispoziţiile art. 18 pct. 2 din Legea nr. 146/1997, instanţa de apel recalificând apelul reclamantei SC A.C.S.A. SA într-o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, încălcând astfel, prevederile mai sus-evocate.
În acest context, susţine recurenta că, lipsa de diligentă manifestată de către reclamantă în formularea în termen legal a cererii de reexaminare nu poate fi transferată instanţei de fond care, în raport de dispoziţiile legale în materie şi-a îndeplinit obligaţiile procedurale.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate şi de temeiurile de drept invocate, se constată că recursul pârâtei este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente :
Criticile formulate prin motivul de recurs ce vizează dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitor la greşita aplicare a prevederilor art. 18 pct. 2 din Legea nr. 146/1997, se apreciază ca fiind nefondate, urmând a fi înlăturate, având în vedere că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, întrucât susţinerile recurentei, potrivit cărora, instanţa a recalificat apelul reclamantei într-o cerere de reexaminare nu pot fi primite, deoarece aceasta a răspuns criticilor formulate în faza procesuală a apelului, Curtea de Apel Cluj fiind îndrituită să se pronunţe asupra nelegalităţii soluţiei instanţei de fond în ceea ce priveşte dezlegarea dată chestiunii timbrajului.
Un argument juridic în sensul legalităţii examinării în calea de atac a chestiunilor privind timbrajul este relevat şi de interpretarea normei cuprinse la art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, care prevede că „în situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal va dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu";.
În acest context, se constată că instanţa nu a procedat la recalificarea apelului într-o cerere de reexaminare, ci în mod legal şi temeinic a analizat criticile formulate de reclamantă în cadrul motivelor de apel faţă de nelegalitatea sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei privind lipsa de diligentă manifestată de către reclamantă în formularea cererii de reexaminare, se constată că acesta nu poate fi primită, întrucât instanţa de apel a sancţionat în mod legal aplicarea eronată a prevederilor art. 14 din Legea nr. 146/1997 de către instanţa de fond, învestită în acest sens de către reclamanta SC A.C.S.A. SA.
Astfel, la stabilirea cuantumului taxei judiciare de timbru, prima instanţă a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 146/1997, fără a ţine seama de finalitatea capetelor de cerere, sens în care se constată că instanţa de fond nu şi-a îndeplinit obligaţia de a proceda la calificarea cererii de chemare în judecată dedusă judecaţii şi de a stabili natura şi finalitatea capetelor de cerere formulate de SC A.C.S.A. SA.
În acest sens, instanţa de apel, în mod temeinic şi legal a reţinut că din analiza petitelor formulate, rezultă fără echivoc că pretenţia concretă dedusă judecăţii vizează obligarea pârâtei la plata către reclamanta a sumei de 644.426,39 RON, calculată ca rezultat al compensării judiciare a creanţelor deţinute de părţi una împotriva celeilalte, până la concurenţa celei mai mici sume şi în raport de suma efectiv pretinsă, se constată că reclamanta SC A.C.S.A. SA a făcut dovada timbrării acţiunii în mod corespunzător, aspect corect reţinut de către instanţa de apel.
Pentru aceste considerente, înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M. Câmpia Turzii SA Câmpia Turzii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M. Câmpia Turzii SA Câmpia Turzii împotriva Deciziei civile nr. 165/2010 din 4 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1998/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1995/2011. Comercial → |
|---|
