ICCJ. Decizia nr. 1998/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1998/2011
Dosar nr. 1223/44/2010
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 3131/104/2007, la Tribunalul Olt, reclamanta SC G.M.E. SRL Slatina, în contradictoriu cu pârâta SC B.C. SRL Galaţi, a solicitat obligarea acesteia la plata daunelor interese pentru prejudiciul cauzat societăţii prin introducerea la plata a filei CEC BB ";X"; în valoare de 84.859,27 RON.
Prin Sentinţa comercială nr. 584 din 20 noiembrie 2007 instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, care, prin Sentinţa nr. 3062 din 5 noiembrie 2008 a admis acţiunea reclamantei SC G.M.E. SRL Slatina şi a obligat pârâta SC B.C. SRL Galaţi să plătească reclamantei suma de 400.000 RON cu titlu de daune interese şi la 7.191 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. B.C. S.R.L. Galaţi, care a fost soluţionat prin Decizia nr. 42/A din 01 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, prin admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei în sensul respingerii ca nefondată a acţiunii în pretenţii formulată de reclamanta SC G.M.E. SRL Slatina.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, părţile au perfectat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1252 din 28 aprilie 2006, în temeiul căruia pârâta, în calitate de vânzător, a livrat reclamantei, în calitate de cumpărător, produse metalurgice şi că nici una din părţi nu a contestat împrejurarea că, în luna aprilie 2007, reclamanta avea o datorie către pârâtă, scadentă în totalitate încă de la finele lunii februarie 2007, în sumă totală de 84.859,27 RON, constând în preţ marfa.
În temeiul art. 5.5 din contract, ce reprezintă, conform art. 969 C. civ., legea părţilor, cumpărătorul a remis vânzătorului instrumente de plată pentru garantarea executării obligaţiilor şi a împuternicit vânzătorul să le completeze şi să le introducă spre decontare, în scopul achitării contravalorii mărfurilor achiziţionate şi neachitate la scadenţă.
Prin urmare, pârâta a fost îndreptăţită să îşi exercite dreptul de a completa rubricile instrumentului de plată şi de a-1 introduce spre decontare la banca trasă, în temeiul contractului încheiat de părţi.
În acest sens, reclamanta arată că, anterior introducerii spre decontare, a instrumentului de plată (27 aprilie 2007), între părţi a intervenit o nouă convenţie (un acord de voinţă) prin care acestea au înlocuit obligaţia reclamantei, de plată a preţului, cu o nouă obligaţie, aceea de a livra marfa în compensare (cu alte cuvinte, transformarea operaţiunii de vânzare-cumpărare în contract de schimb, respectiv o novaţie).
Astfel, pentru a determina data realizării acordului de voinţă al părţilor, fiind vorba de o convenţie încheiată între absenţi, prin corespondenţă, s-a impus analizarea intervalului de timp care s-a scurs între manifestările de voinţă ale celor două părţi.
În acest context se constată că, reclamanta a transmis oferta de modificare a clauzelor contractului iniţial la data de 26 aprilie 2007, orele 19,05 şi nu era îndreptăţită să considere că s-a realizat acordul de voinţă, în acest sens, decât în momentul când cunoştea că oferta a fost acceptată. Or, singura probă din care rezultă că oferta a fost acceptată datează de la 30 aprilie 2007, sens în care se apreciază că acordul de voinţă s-a realizat ulterior introducerii filei CEC spre decontare în bancă (27 aprilie 2007).
Sub acest aspect, se constată că reclamanta a executat obligaţia asumată unilateral, respectiv aceea de a încărca mărfurile oferite în compensare şi a le transporta la sediul pârâtei, sens în care reclamanta a procedat la trimiterea mărfii către pârâtă tară a aştepta acceptarea ofertei sale, din proprie iniţiativă.
Aşa fiind, s-a reţinut că pârâta, procedând la introducerea instrumentului de plată spre decontare, în bancă, nu a încălcat vreo obligaţie asumată faţă de reclamantă, întrucât modificarea clauzelor contractului de vânzare-cumpărare, în sensul stingerii obligaţiei cumpărătorului-reclamant de plată a preţului, prin compensarea cu alte mărfuri, a intervenit ulterior datei de 27 aprilie 2007, astfel că, pârâta nu poate răspunde pentru eventuale prejudicii determinate de intrarea reclamantei în incident major de plată, sens în care nu s-a mai analizat şi cel de-al doilea motiv de apel, referitor la întinderea prejudiciului pretins de reclamantă.
Această decizie a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 842 din 03 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC G.M.E. SRL Slatina.
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1223/44/2010 la Curtea de Apel Galaţi, revizuenta SC G.M.E. SRL Slatina a solicitat în contradictoriu cu SC B.C. SRL Galaţi revizuirea Deciziei comerciale nr. 42/A din 01 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 106/A din 16 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta SC G.M.E. SRL Slatina prin lichidator judiciar P. SPRL Slatina, reţinându-se că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta SC G.M.E. SRL Slatina prin lichidator judiciar P. SPRL Slatina, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Critica adusă deciziei atacate se referă în esenţă la faptul că, instanţa de revizuire a pronunţat o hotărâre nelegală, întrucât revizuenta a invocat un set de înscrisuri doveditoare, descoperite după pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, respectiv: adresa nr. 512 din 07 septembrie 2010 emisă de către SC P. SA Craiova, însoţită de foaia de parcurs a autoutilitarei cu nr. de înmatriculare ";X1";; factura fiscală emisă de SC P. SA Craiova pentru transportul efectuat în data de 27 aprilie 2007 şi extrasul de la ORC Galaţi, care atestă că I.C. are calitate de acţionar atât la SC S. SRL Galaţi cât şi la B.C. SRL Galaţi.
Prin aceste înscrisuri, revizuenta consideră că s-a tăcut dovada momentului acceptării ofertei făcute de reclamantă la data de 26 aprilie 2010, ofertă acceptată de pârâtă la data de 27 aprilie 2010, iar nu la data de 30 aprilie 2010, cum greşit a reţinut instanţa de revizuire în baza unui singur înscris, fiind astfel îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate şi de temeiurile de drept invocate, se constată că recursul revizuentei este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Pentru ca cererea de revizuire să îndeplinească cerinţele de admisibilitate, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., trebuie să întrunească următoarele condiţii: revizuentul să invoce un înscris, în sens de instrumentum, ca mijloc de probă, iar nu de negotium; înscrisul să fie doveditor, iar pentru a fi doveditor în sensul procedural al termenului, înscrisul depus de revizuent trebuie să fie probant, prin el însuşi, şi nu un înscris ce face trimitere la un alt mijloc de probă; înscrisul să fi fost descoperit după darea hotărârii, înscris care trebuie să fi existat la data pronunţării hotărârii.
De asemenea, înscrisul trebuie să nu fi fost înfăţişat în procesul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere, deoarece a fost reţinut de partea potrivnică sau datorită unor împrejurări mai presus de voinţa părţii, împrejurare echivalentă cu forţa majoră, forţă majoră ce trebuie dovedită şi înscrisul trebuie să fie determinant, adică să fie apt de a conduce la o altă soluţie decât cea pronunţată.
Din analiza înscrisurilor invocate de revizuentă, se constată că în faţa instanţei de recurs reclamanta a făcut referire la o cerere identică către SC. P. SA - adresa nr. 46 din 14 iulie 2009, prin care se solicita transportatorului acelaşi lucru, respectiv relaţii legate de transportul din aceeaşi dată, 27 aprilie 2007, cu acelaşi vehicul auto ";X1";, pe aceeaşi rută, cu acelaşi conducător auto – B.I. şi de asemenea a mai fost depus şi răspunsul primit de la SC P. SA, care este identic cu cel anexat cererii de revizuire, care face referire la acelaşi transport.
În acest context, Curtea de Apel Galaţi în mod justificat a apreciat că cererea de revizuire nu este admisibilă şi pentru faptul că înscrisurile invocate de revizuentă nu au caracter de instrumentum, acestea nu conduc la modificarea soluţiei, întrucât conţinutul acestora a fost cunoscut la data soluţionării cauzei, acestea nu au fost reţinute de către partea potrivnică şi nici revizuentă nu a fost în situaţia unor împrejurări echivalente forţei majore, care să o împiedice să se folosească de acestea şi nici nu a făcut dovada forţei majore.
În raport de această situaţie, se constată că înscrisurile invocate de către revizuentă nu sunt determinante, întrucât nu atestă o altă situaţie de fapt decât cea cuprinsă în acte anterioare care au fost analizate de instanţă, astfel că, aceste înscrisuri nu sunt de natură să justifice admiterea cererii de revizuire, pentru a se retine o altă situaţie de fapt decât cea reţinută iniţial, deoarece s-ar nesocoti puterea lucrului judecat a hotărârii pronunţate.
Pentru aceste considerente, înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentă SC G.M.E. SRL Slatina prin lichidator judiciar P. SPRL Slatina.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă SC G.M.E. SRL Slatina prin lichidator judiciar P. SPRL Slatina împotriva Deciziei nr. 106/A din 16 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1999/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1997/2011. Comercial → |
|---|
