ICCJ. Decizia nr. 2000/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2000/2011
Dosar nr. 47/2/2011
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, sub nr. 17843/301/2009 la data de 19 august 2009, reclamanta L.B. SA în contradictoriu cu pârâţii F.Ş., V.A.A., V.O.C. şi V.M. a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se revoce actul încheiat de pârâţii în frauda băncii, şi anume tranzacţia cuprinsă în Sentinţa civila nr. 2070 din 26 martie 2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 2876 din 23 februarie 2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în Dosarul nr. 17843/301/2009 s-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cu motivarea că acţiunea revocatorie formulată de către reclamantă are un caracter patrimonial (obiectul litigiului fiind estimat de către bancă la suma de 150.000 RON) şi prezintă şi caracter comercial. S-au avut în vedere şi prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. referitoare la competenţa materială a tribunalului în prima instanţă.
După declinare, cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comerciala sub nr. 19684/3/2010, iar prin Sentinţa civilă nr. 11703 din 29 noiembrie 2010 s-a declinat competenţa materială de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă s-a dispus sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, pentru soluţionarea conflictului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Sentinţa comercială nr. 3/2011 din 11 ianuarie 2011 a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reţinând că, judecătoria a apreciat în mod corect că litigiul ivit între reclamanta comerciant şi pârâţii necomercianţi, care au săvârşit însă operaţiuni comerciale de netăgăduit, se impune a fi analizat de către instanţa comercială specializată şi în aceste condiţii având în vedere valoarea obiectului litigiului şi dispoziţiile art. 20 şi următoarele C. proc. civ. şi art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., Curtea a stabilit competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs de pârâtul F.Ş., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare şi stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.
La termenul de dezbateri în fond, înalta Curte a luat în discuţie excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., excepţie asupra căreia a rămas în pronunţare.
Din actele dosarului se constată că pârâtului F.Ş. i-a fost comunicată sentinţa recurată la data de 31 ianuarie 2011 şi că acesta a declarat recurs la data de 14 februarie 2011.
Cum potrivit art. 22 alin. (5) C. proc. civ., termenul de declarare a recursului este de 5 zile de la data comunicării hotărârii ce se atacă, rezultă că recursul a fost declarat cu depăşirea acestui termen.
Ori, când legea procesuală stabileşte un termen fix pentru exercitarea unui drept, iar partea lasă să expire acest termen tară a beneficia de el, intervine decăderea potrivit dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ.
Constatând ca recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de dispoziţiile legale mai sus evocate, că partea nu dovedeşte că a fost împiedicată în exercitarea în termen a dreptului de a ataca cu recurs sentinţa pronunţată de instanţa de fond printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, Curtea urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale citate şi să dispună în sensul respingerii recursului, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul F.Ş. împotriva Sentinţei nr. 3/2011 din 11 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2001/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1999/2011. Comercial → |
|---|
