ICCJ. Decizia nr. 2004/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2004/2011
Dosar nr. 313/64/2011
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată de petenta SC I.L.R. SRL, pe cale de ordonanţă preşedinţială, s-a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii SC H.I.C.E.E. SRL Bucureşti, SC U.A. SA Bucureşti, suspendarea executării Sentinţei civile nr. 774 din 14 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, în Dosarul nr. 1969/62/2010, până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul cererii de apel.
Prin Sentinţa nr. 774 din 14 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta-pârâtă SC H.I.C.E.E. SRL Bucureşti şi s-a dispus obligarea pârâtei SC I.L.R. SRL, la achitarea cu titlu de despăgubiri a sumei de 870.334,4 RON.
Prin încheierea din 1 aprilie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, s-a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de petenta SC I.L.R. SRL, reţinându-se că, potrivit art. 278 C. proc. civ. hotărârile primei instanţe sunt executorii în anumite cazuri expres prevăzute de lege, între care nu se află prevăzut şi cazul de faţă având ca obiect plata de despăgubiri, parte a acestora fiind compensate prin hotărârea judecătorească, sens în care s-a constatat că, Sentinţa civilă nr. 774/2011 are drept cale de atac apelul, că nu există încuviinţată execuţie vremelnică, astfel încât nu există dispoziţii executorii şi ca urmare, nu a fost îndeplinită una din condiţiile legii pentru a se analiza pe fond cererea formulată, respectiv să existe dispoziţii executorii pentru care este posibilă suspendarea.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta SC I.L.R. SRL întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., prin care a solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare provizorie a executării sentinţei, iar în subsidiar, solicită casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Critica adusă încheierii atacate se referă în esenţă la faptul că cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei a fost formulată în temeiul art. 280 alin. (5) C. proc. civ., care consacră necesitatea formulării acesteia pe calea ordonanţei preşedinţiale, însă instanţa apreciind în mod greşit că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., a procedat la soluţionarea cererii, fără citarea părţilor, printr-o încheiere dată fără cale de atac.
În acest context, recurenta apreciază că instanţa a pronunţat o hotărâre dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât i s-a suprimat un grad de jurisdicţie ceea ce constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate şi de temeiurile de drept invocate, se constată că recursul pârâtei este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
La termenul de dezbateri în fond, recurenta a depus un înscris din evidenţa informatizată a instanţelor, din care rezultă că la data de 20 mai 2011 a fost admisă cererea formulată de apelanta ITC L.R. SRL dispunându-se suspendarea executării silite a Sentinţei nr. 744/14 martie 2011 a Tribunalului Braşov.
În acest context, se constată că cererea ce a format obiectul dosarului de recurs, respectiv suspendarea executării silite a Sentinţei civile nr. 774 din 14 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, în Dosarul nr. 1969/62/2010, până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul cererii de apel, a fost soluţionată.
În raport de această soluţie se apreciază că recurenta nu mai justifică interes în soluţionarea recursului, sens în care se constată că nu se mai impune cercetarea motivelor de recurs.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta I.L.R. SRL Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta I.L.R. SRL Braşov împotriva Încheierii din 1 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2093/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2003/2011. Comercial → |
|---|
