ICCJ. Decizia nr. 2101/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2101/2011
Dosar nr. 1881/103/2009
Şedinţa publică de la 31 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamţ, reclamanta SC AZO SRL a chemat în judecată pârâtele SC E.ON M.F. SA şi SC E.ON M.D. SA pentru constatarea inexistenţei dreptului acestora de a emite şi încasa facturi, pentru anularea unor facturi, pentru obligarea la reluarea furnizării de energie electrică şi pentru constatarea unei obligaţii de plată faţă de pârâte.
Prin Sentinţa civilă nr. 72/COM din 28 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Neamţ - secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins acţiunea civilă precizată având ca obiect anulare act, acţiune în constatare şi obligaţia de a face, formulată de reclamanta SC AZO SRL cu sediul în Târgu Neamţ, în contradictoriu cu pârâta SC E.ON M.F. SA cu sediul în Bacău.
Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte:
Prin Sentinţa civilă nr. 1640 din 11 august 2008 a Judecătoriei Piatra Neamţ, s-a respins excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată invocată de pârâta SC E.ON M.F. SA ca neîntemeiată, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC E.ON M.D. SA şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC AZO SRL în contradictoriu cu această pârâtă, s-a respins cererea formulată de reclamanta SC AZO SRL în contradictoriu cu pârâta SC E.ON M.F. SA ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, iar prin Decizia civilă nr. 3/2009, Tribunalul Neamţ a admis apelul declarat de reclamanta SC AZO SRL, împotriva evocatei sentinţe pe care a casat-o şi a reţinut cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia comercială, în aplicarea art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
La tribunal cauza a fost înregistrată sub nr. 1881/103/2009.
Reclamanta a renunţat la judecată în contradictoriu cu SC E.ON M.D. SA şi a depus o precizare scrisă cu privire la obiectul acţiunii; s-a arătat de către reclamantă că se contestă factura fiscală seria ";X"; NR. ";X1";, valorile înscrise în acesta regăsindu-se în factura ";X2";, emisă eronat de pârât. Reclamanta a solicitat anularea facturii din data de 15-06-2007 vizând consumul din perioada 16-03-2007/4-04-2007, fiind estimată o cantitate de energie mult mai mare decât cea consumată în mod real. Reclamanta a solicitat instanţei să constate că pârâta nu are dreptul să procedeze la întreruperea alimentării cu energie electrică şi nici dreptul de a rezilia contractul, urmând a fi obligată la executarea în continuarea obligaţiilor contractuale până la emiterea unei noi facturi. În drept, reclamanta a invocat art. 86 lit. c) din Hotărârea nr. 1.007/2004.
Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Sentinţa nr. 72/COM din 28 ianuarie 2010, a respins acţiunea precizată, reţinând în esenţă, că reclamanta a încheiat cu pârâta contractul de distribuire a energiei electrice la micii consumatori nr. 2643/19-02-2002, potrivit anexei nr. 3, tariful ales fiind tariful tip monom simplu D, pentru locul de consum abator şi secţie carmangerie şi că la data de 4 aprilie 2007 s-a procedat la schimbarea contorului ABB din cutia de distribuţie cu contorul E. deoarece nu se afişa valoarea consumului de energie; memoria contorului demontat a fost supusă citirii cu laptopul, fiind întocmit BM 358/21-05-2007, în care apar menţionaţi indexurile de demontare ale contorului ABB; pentru confirmarea indexului. La operaţiune a asistat, din partea consumatorului numitul B.O. (semnatar şi al contractului), fiind consemnate obiecţiunile acestuia.
Contorul demontat, seria ";Y";, a fost înaintat sigilat şi verificat la societatea E.R. Timişoara, societatea producătoare - aceasta confirmând indexul - adresa firmei, fila 23, 24. Producătorul a comunicat instanţei faptul că eroarea afişată se datorează descărcării bateriei contorului; funcţia de măsură nefiind afectată de descărcarea bateriei, important fiind ceasul - referinţa pentru calculul energiei pe tarife.
În contextul arătat, instanţa a apreciat că s-a procedat cu respectarea dispoziţiilor Hotărârii nr. 1.007/2004 şi a art. 128,133, 136 din Regulamentul-cadru.
A mai reţinut instanţa că Regulamentul-cadru care se şi regăseşte în clauzele contractuale confirmă dreptul şi totodată obligaţia furnizorului de verificare a echipamentului de măsurare a energiei electrice că sesizând eroarea de afişaj, pârâta a procedat în consecinţă şi că în cauză nu se poate reţine o „defecţiune"; reală a contorului respectiv, a funcţiei de măsurare a energiei consumate, după cum a precizat producătorul aparatului; mai mult, operaţiunea de schimbare a contorilor a fost adusă la cunoştinţa consumatorului care a şi fost prezent printr-un reprezentant.
Cererea reclamantei pentru obligaţie de a face a fost considerată de instanţă ca fiind lipsită de temei legal deoarece pârâta a verificat obiecţiunile reclamantei şi a comunicat acesteia rezultatul verificării contorului precum şi date privind calculul consumului facturat, a continuat furnizarea energiei electrice, astfel încât nu se poate reţine în sarcina pârâtei o culpă de natură contractuală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC AZO SRL TÂRGU NEAMŢ în motivarea acestuia arătându-se că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond nu corespunde realităţii.
Curtea de Apel Bacău, Secţia comercială de contencios administrativ fiscal, prin Decizia nr. 109 din 13 decembrie 2010 a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă SC AZO SRL.
În pronunţarea acestei decizii instanţa de control judiciar a considerat apelul întemeiat numai cu privire la anularea facturii nr. 850359863 din 15 iunie 2007 reţinând că în raport de datele speţei, de împrejurările în care s-au derulat acţiunile de demontare, verificare şi citire contor se impunea a se face aplicarea prevederilor din anexa 4 bis la contractul de furnizare a energiei electrice încheiat de către părţi, ale art. 86 alin. (1) lit. c) şi cele ale art. 128 alin. (1) din H.G. nr. 1.007/2004.
În ceea ce priveşte cererea apelantei - reclamante, de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată suportate atât la fond cât şi în apel, aceasta a fost admisă în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. intimata - apelantă fiind obligată să achite apelantei reclamante cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta E.ON E.R. SA Târgu Mureş solicitând admiterea recursului, casarea Deciziei nr. 109/2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. 1881/103/2009, cu menţinerea Sentinţei civile nr. 72/COM/28 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. 1881/103/2009.
Recurenta - pârâtă îşi subsumează global criticile motivelor de recurs reglementate de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
- instanţa de apel a reţinut în mod eronat şi greşit că „acţiunea de demontare, verificare şi citare contor se impunea a se face cu aplicarea prevederilor din anexa nr. 4 bis de la Contractul de furnizare a energiei electrice încheiat de părţi, art. 86 alin. (1) lit. c) şi ale art. 128 alin. (1) din H.G. nr. 1.007/2004"; la probatoriul administrat în dosar din care reiese faptul că nu este vorba despre un contor defect, energia electrică a fost stocată (înregistrată) în memoria contorului iar aceasta energie care a fost înregistrată, implicit consumată trebuie achitată. Se mai arată că prin sintagma contor defect aşa cum reiese din dicţionarul explicativ al limbii romane defect înseamnă stricăciune, adică contorul nu mai poate funcţiona nu mai poate înregistra (este blocat) consumul de energie electrică în acest caz calculându-se în conformitate cu anexa nr. 4 bis., că nu poate fi reţinută nici ideea că, contorul a înregistrat eronat energia electrică motivat de faptul că „contorul este în clasa de precizie „ aşa cum reiese din expertiza judiciară tăcuta în dosar, contorul fiind în clasa de precizie şi rezultă fără echivoc că, cantitatea de energie contestată a fost consumată. Recurenta face din nou trimitere la probatoriul administrat constatând că în afară de expertiza din cadrul dosarului s-au depus înscrisuri comparative dintre consumul înregistrat şi contestat pe contorul seria ";Y"; şi consumul înregistrat pe contorul ce s-a montat în locul celui contestat respectiv pe contorul existent seria ";Y1";, diferenţa de consum este mai mult decât evidentă.
O a doua critică formulată de recurentă vizează interpretarea art. 86 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1.007/2004, (1) potrivit căruia furnizorul/operatorul de distribuţie are următoarele drepturi: c) să calculeze, împreună cu consumatorul, consumul pentru o perioadă anterioară, atunci când se constată defectarea contorului, durată pe care se face recalcularea şi procedura de calcul urmând să fie reglementate de autoritatea competentă.
Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Este de remarcat că deşi îşi întemeiază recursul şi pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., acest temei de drept nu are corespondent în criticile dezvoltate.
În ceea ce priveşte critica vizând interpretarea greşită a art. 86 alin. (1) lit. c) din H.C. nr. 1.007/2004, aceasta nu poate fi primită, dat fiind faptul că aceasta a fost corect aplicată la situaţia de fapt reţinută de instanţă şi care nu poate forma obiectul examenului de legalitate în această fază procesuală în raport de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Celelalte critici formulate de recurenta-pârâtă sunt în realitate simple afirmaţii lipsite de concreteţe faţă de temeiurile de drept invocate, susţinute de prezentarea unor situaţii de fapt şi a probelor administrate, tară precizarea aspectelor de nelegalitate reproşabile hotărârii recurate.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia atacată nu este susceptibilă, de a fi cenzurată prin perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă E.ON E.R. SA TÂRGU MUREŞ împotriva Deciziei nr. 109 din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2103/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2099/2011. Comercial → |
|---|
