ICCJ. Decizia nr. 2051/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2051/2011
Dosar nr. 141/1/2011
Şedinţa publică din 25 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC B. SA, a chemat în judecată pe pârâtele SC R. SRL şi SC F. SA solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de active nr. 105/2003 iar părţile să fie repuse în situaţia anterioară, şi pârâtele să fie obligate la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că în calitate de cumpărător al acţiunilor vândute de A.P.A.P.S., a devenit acţionarul majoritar al SC F. SA calitate care-i conferă dreptul de a exercita acţiunile debitorului său, iar contractul atacat este lovit de nulitate absolută întrucât încalcă prevederile art. 105-109 din HG nr. 577/2002 privind vânzarea de active prin licitaţie deschisă iar A.P.A.P.S. în calitate de proprietar nu a fost reprezentat prin mandat în formă autentică.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 4760 din 13 aprilie 2010, a admis excepţiile lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că deşi acţiunea este în constatarea nulităţii absolute a unui contract, reclamanta nu justifică un interes legitim întrucât la momentul cumpărării pachetului majoritar al acţiunilor A.P.A.P.S. la SC F. SA, în patrimoniul acestei societăţi comerciale se subrogase valoarea bunurilor înstrăinate, iar împrejurarea că reclamanta a cumpărat acţiunile cu dorinţa de a readuce în patrimoniul social, bunul vândut, nu conferă legitimitate interesului de a întreprinde o asemenea acţiune în justiţie.
A mai reţinut tribunalul, că dreptul acţionarului de a-şi recupera creanţele pe care le are împotriva societăţii se naşte în caz de excludere, retragere, dizolvare sau lichidare, situaţie în care se află şi care determină caracterizarea interesului să nu fie născut şi actual.
Calitatea de creditor chirografar exclude posibilitatea de a urmări bunurile ieşite din patrimoniu, anterior creanţei, iar acţiunea subrogatorie este condiţionată de insolvabilitatea şi inactivitatea debitorului.
Relativ la neîndeplinirea formalităţilor pentru încheierea contractului instanţa de fond a considerat că îndreptăţiţi la o asemenea acţiune erau cumpărătorii vătămaţi în drepturi la data vânzării.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 549 din 15 noiembrie 2010, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Instanţa de apel a reţinut că, în condiţiile art. 974 C. civ. acţiunea reclamantei nu justifică un interes născut şi actual întrucât creditorul poate exercita acţiunea oblică numai cu privire la drepturile al căror titular este debitorul. Numai societatea cumpărătoare se poate considera vătămată prin nerespectarea unor condiţii de formă ale actului juridic încheiat.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că acţiunea nu este justificată de un interes legitim, născut şi actual şi că a fost făcută discreţionar, abuziv, cu ignorarea principiului bunei – credinţe şi a siguranţei circuitului civil. Hotărârea instanţei de apel, este considerată greşită de recurentă, pentru că nu a analizat interesul procesual în raport cu naşterea dreptului la acţiune respectiv momentul când a devenit acţionar majoritar al pârâtei SC F. SA, calitate care-i conferea justificarea interesului procesual şi legitimarea procesuală activă ca şi creditor, titular al dreptului corporativ de creanţă de a colecta în caz de lichidare, cota – parte din activul societăţii, corespunzătoare cotei de participare la capitalul social. În aceste condiţii, susţine recurenta, se justifică atât interesul procesual cât şi legitimitatea procesual activă de a iniţia o acţiune judiciară pentru readucerea în patrimoniul societăţii comerciale a unui activ înstrăinat cu nerespectarea dispoziţiilor legale, situaţie care nu influenţează cota de participare la capitalul social, dar va determina o creştere a activului net al acesteia.
În privinţa folosului urmărit, recurenta susţine că nulitatea operează retroactiv aşa încât la momentul privatizării activul înstrăinat va reveni în patrimoniul societăţii.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă SC R. SRL a susţinut pe cale de excepţie nulitatea recursului în raport de dispoziţiile art. 3021 lit. c) coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., considerând că recursul nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, iar pe fond susţine respingerea recursului ca nefondat.
Excepţia nulităţii recursului este neîntemeiată, recurenta susţinând ca temei al cererii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu privire la greşita interpretare a prevederilor art. 974 C. civ. şi a principiilor de drept procesual care stau la baza justificării interesului acţiunii şi calităţii procesuale active.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Acţiunea în constatarea nulităţii absolute a actului juridic întocmit cu încălcarea normelor imperative, poate fi formulată de orice persoană interesată, interes care se justifică prin realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege. De aceea, indiferent de calitatea de parte sau de terţ în actul juridic atacat printr-o acţiune în nulitate, una din condiţiile esenţiale o reprezintă interesul judiciar.
Recurenta a devenit acţionarul majoritar al pârâtei SC F. SA prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, de la instituţia implicată în procesul de privatizare A.P.A.P.S., ulterior înstrăinării activelor contestată prin acţiunea de faţă. Astfel ea a cumpărat pachetul majoritar al acţiunilor, cu preţul stabilit la momentul la care activele ce făceau obiectul contractului a cărui nulitate se cere a fi constatată, nu mai făceau parte din patrimoniul societăţii privatizate, locul lor fiind subrogat de preţul vânzării. În acest sens, judicios, instanţele de fond au statuat că reclamanta a acceptat să devină acţionar al societăţii comerciale în al cărei patrimoniu se afla contravaloarea bunurilor înstrăinate şi au considerat că nu există o vătămare a drepturilor sale subiective şi în consecinţă nu există un interes legitim.
Pe de altă parte, existenţa unei legături între drepturile ce decurg din calitatea de acţionar şi activul patrimonial conferă acţionarului calitatea de creditor al societăţii comerciale numai în situaţiile strict prevăzute de lege, care nu se regăsesc în cazul de faţă şi care înlătură astfel legitimitatea procesuală de a promova o acţiune oblică.
În condiţiile în care se constată lipsa interesului în promovarea unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile art. 974 C. civ., se soluţionează implicit şi chestiunea calităţii procesuale active condiţionată de existenţa unui interes legitim direct şi personal.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 549 din 15 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta SC B. SA Timişoara, împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 549 din 15 noiembrie 2010, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2039/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2232/2011. Comercial → |
|---|
