ICCJ. Decizia nr. 2236/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2236/2011
Dosar nr. 5676/100/2009
Şedinţa publică din 8 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1453 din 28 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 5676/100/2009, a fost respinsă acţiunea formulată şi precizată de reclamanţii H.A., M.H. şi SC A. SRL şi opoziţia formulată şi precizată de oponenţii - reclamanţi P.P.C. şi P.N.M. în contradictoriu cu pârâta SC C.M. SA.
Au fost obligaţi reclamanţii şi oponenţii - reclamanţi în solidar să plătească pârâtei 3570 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 31/1990 republicată şi completată, creditorii, asociaţii şi orice alte persoane interesate, prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv, pot formula cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile, ceea ce înseamnă că într-o opoziţie contra hotărârilor de modificare a actului constitutiv, nu au legitimare procesuală activă, asociaţii şi acţionarii care au la îndemână acţiune în anularea hotărârii respective.
În acest context instanţa a constatat că este fondată excepţia lipsei calităţii procesuale active a oponenţilor P.P.C. şi P.N.M., motiv pentru care opoziţia acestora a fost respinsă.
Cu privire la acţiunea în anulare, precizată ulterior considerat că este tardiv formulată raportat la dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată şi modificată, conform cărora acţiunea trebuie formulată în termen de 15 zile de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că, prin Hotărârea nr. 2 din 25 mai 2009, adoptată de adunarea generală extraordinară a acţionarilor SC C.M. S.A., la art. 3 şi art. 5 s-a votat retragerea de la tranzacţionare a acţiunilor societăţii, modificarea art. 1 din actul constitutiv al societăţii în sensul că aceasta urmează să fie de tip închis, preţul de 10,77 lei/acţiune plătit acţionarilor care nu sunt de acord cu hotărârea A.G.E.A. şi doresc retragerea din societate, delegarea anumitor atribuţii Consiliului de Administraţie şi stabilirea zilei de 1 septembrie 2009 ca dată începând de la care urmează să se răsfrângă efectele acestei hotărâri asupra acţionarilor.
S-a avut în vedere că potrivit art. 134 alin. (4) din Legea 31/1990, preţul plătit de societate pentru acţiunile celui care exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puţin două metode de evaluare recunoscute de legislaţia în vigoare la data evaluării, raport care a fost întocmit în luna mai 2009 de SC D.R.S. SRL, evaluator autorizat A.N.E.V.A.R. şi C.N.V.M. care a folosit trei metode de evaluare, iar pârâta a respectat termenul prevăzut de art. 2 Secţiunea I lit. b), pct. 1 din Dispunerea de măsuri nr. 8/2006 prin publicarea hotărârii în Monitorul Oficial din 10 septembrie 2009, în speţă nefiind aplicabil termenul de 15 zile reglementat de art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
De asemenea, instanţa a constatat că preţul obţinut prin metoda folosită de expert reprezintă preţul la valoarea de piaţă în care se continuă activitatea şi că nu se poate pune problema sistării activităţii şi vinderii activelor societăţii pârâte.
Prin Decizia nr. 158 din 1 noiembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul reclamanţilor P.P.C. şi P.N.M. şi a admis apelul declarat de reclamanţii H.N., M.H. şi SC A. SRL Baia Mare, împotriva sentinţei pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a anulat prevederile art. 3 din A.G.E.A. nr. 2 din 25 mai 2009, respingând celelalte pretenţii.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că, dispoziţiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 statuează că acţionarii care nu au votat in favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se retrage din societate şi de a solicita cumpărarea acţiunilor lor de către societate, numai dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect: schimbarea obiectului principal de activitate; mutarea sediului societăţii în străinătate; schimbarea formei societăţii; fuziunea sau divizarea societăţii şi că, susţinerile reclamanţilor referitoare la adoptarea hotărârii contestate prin încălcarea unor dispoziţii legale imperative, apărări care au fost invocate în faţa primei instanţe contrar celor susţinute de intimată apar ca fiind întemeiate întrucât dispoziţiile invocate în apărare de către pârâtă nu sunt incidente.
Astfel, s-a avut în vedere că, chiar dacă în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în dispunerea de măsuri nr. 8 din 15 iunie 2006 potrivit art. 2 alin. (I) pct. 1 preţul trebuie stabilit în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare de către un evaluator independent înregistrat la C.N.V.M., această dispoziţie nu poate fi apreciată ca fiind una derogatorie ci doar o prevedere, împreună cu celelalte puncte de la 1 la 9, menite să asigure un tratament echitabil pentru acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârea adunării generale şi, în consecinţă, acţionarii unei societăţi admise la tranzacţionare, care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la fuziuni sau divizări, care implica alocarea de acţiuni ce nu sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, au dreptul de a se retrage din societate şi de a obţine de la aceasta contravaloarea acţiunilor, potrivit art. 134 din Legea nr. 31/1990, statuează dispoziţiile art. 242 din Legea nr. 297/2004.
Instanţa de apel a considerat că, prima instanţă în mod greşit a apreciat că respectarea exigenţelor art. 2 din Dispunerea de măsuri nr. 8/2006 dispensează pârâta de îndeplinirea condiţiilor instituite de art. 134 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.
Prevederi ce constituie reglementarea regulilor aplicabile în toate ipotezele în care prin hotărârea adunării generale se urmăreşte una din modificările evidenţiate de textul legal analizat , instituirea unei proceduri care detaliază condiţiile în care se poate realiza retragerea de la tranzacţionare ca urmare a hotărârii AGEA nefiind de natură a înlătura dispoziţiile care constituie regula, iar interpretarea măsurilor explicative ca fiind derogative cu ignorarea rangului actului de către prima instanţă relevă o greşită interpretare a dispoziţiilor legale întrucât nu se poate admite derogarea de la dispoziţii legale cu rang de lege prin dispoziţii cu rang inferior.
De asemenea, s-a apreciat că justificarea întocmirii raportului de către evaluator prin raportare la dispunerea de măsuri nr. 8 din 15 iunie 2006 a C.N.V.M. nu este de natură a justifica ignorarea de către acţionarii pârâtei a dispoziţiilor legale imperative care reglementează condiţiile acţionarii care nu au votat modificarea au dreptul de a se retrage din societate şi în concluzie hotărârea adoptată este nelegală în ceea ce priveşte art.3, din hotărârea AGEA nr. 2 din 25 mai 2009 care reglementează preţul pe acţiune care urmează a fi plătit acţionarilor care nu sunt de acord cu hotărârea şi doresc retragerea din societate.
Referitor la apelul reclamanţilor P.P.C. şi P.N.M. s-a avut în vedere că limitele investirii instanţei în ceea ce îi priveşte pe aceştia au vizat strict analizarea cu prioritate a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a oponenţilor P.P.C. şi P.N.M. ori apelul declarat de aceştia nu cuprinde nici o critică în ceea ce priveşte soluţia pronunţată de către prima instanţă cu privire la acest aspect.
Analiza apelului prin raportare la reclamanţii P.P.C. şi P.N.M. a relevat că, în fapt, prin cererea înregistrată în faţa primei instanţe şi circumscrisă sferei dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 31/1990 aceştia au formulat aceleaşi pretenţii ca şi reclamanţii din acţiunea principală, iar la momentul recalificării opoziţiei ca fiind acţiune în anulare aceasta apare ca fiind tardivă.
Împotriva deciziei, a declarat recurs pârâta SC C.M. SA, care a invocat nelegalitatea acesteia din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta consideră că Decizia atacată este pronunţată cu aplicarea greşită a legii, întrucât temeiul de drept reţinut de către instanţa de apel nu este aplicabil în cauză pentru două considerente.
Se susţine că dispoziţiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 reglementează procedura retragerii din societate a acţionarilor care nu au votat în favoarea unei hotărâri, numai dacă respectiva hotărâre a avut ca obiect situaţiile strict reglementate la lit. a)- d) or, prin hotărârea adunării generale contestată nu s-a luat niciuna din măsurile evocate de text.
Pe de altă parte, recurenta consideră că, în ceea ce priveşte retragerea acţionarilor din societate, există norme derogatorii de la Legea nr. 31/1990, conţinute de Legea nr. 297/2004, privind piaţa de capital care la art. 290 alin. (4) prevede că - dispoziţiile legislaţiei referitoare la societăţile comerciale sunt aplicabile entităţilor reglementate de lege, în măsura în care nu contravin acesteia, iar prin Titlul V, Cap. I, Secţiunea 7 din lege – Retragerea acţionarilor dintr-o societate comercială – se face menţiunea că C.N.V.M. va emite reglementări privind aplicarea acestei secţiuni.
Or, în contextul în care Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 aprobat prin Ord. C.N.V.M. nr. 23/2006 a fost suspendat prin Dispunerea de măsuri nr. 8 din 15 iunie 2006, aceasta devine acordul juridic în materia retragerii de la tranzacţionare ca urmare a hotărârii A.G.E.A.
Recurenta susţine că procedura instituită de acest act a fost respectată întocmai în sensul că delistarea societăţii nu s-a făcut fără ca societatea să se asigure că respectă întrutotul cadrul legal, încheind în acest sens contractul de prestări servicii nr. 82 din 24 martie 2009 cu o societate specializată.
Referitor la raportul de evaluare se arată că, la baza evaluării a stat Dispunerea de măsuri nr. 8 din 15 iunie 2006, valoarea unei acţiuni în caz de retragere fiind obţinută prin metoda fluxurilor financiare actualizate.
Prin întâmpinare, intimaţii au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Acţiunea reclamanţilor – aşa cum a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 132 alin. (2), art. 134 alin. (4), art. 2703 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 şi ale art. 242 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 297/2004 are drept obiect anularea prevederilor art. 3 şi art. 5 din Hotărârea A.G.E.A. nr. 5 din 25 mai 2009, stabilirea preţului de piaţă a unei acţiuni conform art. 134 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 coroborat cu cele ale art. 242 din Legea nr. 297/2004.
Prin art. 134 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 este reglementat dreptul de retragere din societatea pe acţiuni a acţionarilor care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale, precum şi dreptul de a solicita cumpărarea acţiunilor lor de către societate, numai dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect: schimbarea obiectului principal de activitate, mutarea sediului societăţii în străinătate, schimbarea formei societăţii, fuziunea şi divizarea societăţii.
În alin. (2) este reglementat termenul în care poate fi exercitat dreptul de retragere, iar alin. (3)-(4), procedura ce trebuie urmată în caz de retragere şi, respectiv modul în care va fi stabilit preţul ce urmează a fi plătit de societate.
Din modul de redactare a textului de la alin. (1) al art. 134, prin folosirea conjuncţiei „numai dacă" rezultă că situaţiile în care un acţionar este îndreptăţit să se retragă din societate sunt strict şi limitativ enumerate la lit. a) - d).
Revenind la cauza dedusă judecăţii se poate constata că hotărârea adunării generale contestată nu a avut drept obiect niciuna din măsurile avute în vedere de normele menţionate, ci retragerea de la tranzacţionare a acţionarilor SC C.M. SA şi declararea acesteia ca societate de tip închis.
Cu toate acestea art. 134 din Legea nr. 31/1990 constituie regula în ce priveşte procedura şi dreptul de retragere din societatea pe acţiuni a acţionarilor care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale.
În cauză, fiind în discuţie situaţia retragerii din societate a acţionarilor care au votat împotriva hotărârii adunării generale ca urmare a delistării devin incidente prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital ce conţine norme derogatorii de la prevederile Legii nr. 31/1990 în privinţa modului de stabilire a preţului ce urmează a fi plătit acţionarilor care doresc retragerea din societate, norme stabilite în Dispunerea de măsuri nr. 8 din 15 iunie 2006 (aplicabilă pe durata suspendării aplicării prevederilor art. 7 alin. (4) lit. d), alin. (5) – (10) şi ale art. 157 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, până la data intrării în vigoare a modificărilor C.N.V.M. referitoare la retragerea de la tranzacţionare a valorilor mobiliare a societăţilor comerciale).
Or, în situaţia în care societatea pârâtă a respectat întocmai prevederile dispunerii de măsuri relative la stabilirea preţului, selectarea evaluatorului, includerea preţului în textul hotărârii, data de înregistrare şi formalităţile de publicare, în mod nelegal s-a dispus anularea punctelor 3 şi 5 din hotărârea adunării generale de către instanţa apelului.
În plus, trimiterile instanţei la prevederile art. 224 din Legea nr. 297/2004 pentru determinarea preţului ce poate fi plătit acţionarilor care doresc retragerea este total nefundamentată, întrucât acestea din urmă nu au legătură cu cauza.
În atare situaţie, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat ceea ce atrage admiterea lui şi, pe cale de consecinţă, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii şi a apelului reclamanţilor H.A., M.H. şi SC A. SRL Baia Mare conform art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a se menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta S.C. C.M. SA Baia Mare, împotriva deciziei Curţii de Apel Cluj nr. 158 din 1 noiembrie 2010, pe care o modifică, în parte, în sensul că respinge şi apelul declarat de reclamanţii H.A., M.H. şi SC A. SRL Baia Mare împotriva sentinţei Tribunalului Maramureş nr. 1453 din 28 aprilie 2010, ca nefondat.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2234/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2238/2011. Comercial → |
|---|
