ICCJ. Decizia nr. 2054/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2054/2011
Dosar nr. 601/187/2011
Şedinţa din Camera de consiliu de la 25 mai 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Rădăuţi, înregistrată la nr. 6550 din 20 octombrie 2010, creditoarea SC R.S. SRL, cu sediul în Rădăuţi, judeţul Suceava, a solicitat instanţei obligarea debitoarei SC A.A.S. SRL, cu sediul în Drăgăneşti, judeţul Bihor, să-i plătească suma de 5.827,41 lei, reprezentând preţul serviciilor de transport marfă intracomunitar; „penalităţi de întârziere raportat la dobânda legală" şi cheltuielile de judecată, invocând în drept prevederile art. 1 al OG nr. 5/2001.
Judecătoria Rădăuţi, prin sentinţa civilă nr. 590, pronunţată la data 8 februarie 2011, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cererii creditoarei de emitere a somaţiei de plată, în favoarea Judecătoriei Beiuş, judeţul Bihor, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 7 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care „cererea unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal".
Învestită cu soluţionarea acestei cereri, înregistrată la nr. 601 din 22 februarie 2011, Judecătoria Beiuş, prin sentinţa comercială nr. 355, pronunţată la data de 8 martie 2011, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a menţionatei cereri în favoarea Judecătoriei Rădăuţi, cu motivarea că în procedura somaţiei de plată sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun C. proc. civ., că normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, situaţie în care competenţa teritorială a Judecătoriei Rădăuţi a fost stabilită definitiv, ca urmare a neinvocării de către partea interesată a excepţiei de necompetenţă teritorială, după care constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 21 C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea emiterii regulatorului de competenţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Rădăuţi şi Judecătoria Beiuş, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cererii dedusă judecăţii în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.
Astfel, se constată lipsa unor dispoziţii speciale privind competenţa teritorială în OG nr. 5/2001, iar, potrivit art. 10 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., în cererile privitoare la obligaţii comerciale, reclamantul poate opta între instanţa domiciliului pârâtului, instanţa locului unde s-a născut obligaţia şi instanţa locului plăţii.
Cum pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a alege, dintre mai multe instanţe deopotrivă competente, revine reclamantului, astfel cum rezultă explicit din art. 12 C. proc. civ., se constată că instanţa astfel sesizată, respectiv Judecătoria Rădăuţi, nu putea să dispună, din oficiu, declinarea competenţei în considerarea unui criteriu care nu este de ordine publică, dat fiind caracterul dispozitiv al art. 7 C. proc. civ., invocat în argumentarea acestei soluţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2049/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2055/2011. Comercial → |
|---|
