ICCJ. Decizia nr. 2070/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2070/2011
Dosar nr. 2457/54/2010
Şedinţa publică de la 26 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin hotărârea nr. 56 din 18 noiembrie 2010 a respins acţiunea în anulare formulată de pârâta SC S.T.D. SRL Craiova împotriva hotărârii nr. 5 din 20 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Arbitral Dolj în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC M.C. SPA.
În fundamentarea acestei soluţii s-a reţinut, în principal, că pârâta SC S.T.D. SRL a criticat hotărârea arbitrală, arătând că Tribunalul Arbitral a soluţionat greşit atât excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei cât şi excepţia prescripţiei.
Sub aspectul încadrării motivelor invocate în acţiunea în anulare, în condiţiile în care aceste excepţii sunt de fond, absolute şi dirimante se încadrează în dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. şi anume că hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.
În speţă prin cererea dedusă în faţa Tribunalului Arbitral s-a solicitat de către SC M.C. SPA obligarea SC S.T.D. SRL la plata unor sume de bani reprezentând diferenţă garanţie de bună execuţie conform facturii nr. 2007019 din 20 iunie 2007 şi contractului de antrepriză nr. 10 din 30 august 2001 încheiat între SC S.T.D. SRL şi SC M.C. ROMÂNIA SRL, penalităţi de întârziere şi diferenţe nefavorabile de curs valutar.
Prin contractul de cesiune nr. 10063 din 21 iunie 2007 SC M.C. ROMÂNIA în calitate de cedent a cesionat SC M.C. SPA în calitate de cesionar creanţele pe care prima le avea împotriva debitoarei SC S.T.D. SRL care fac obiectul facturilor nr. 2007019 din 20 iunie 2007 şi 202255 din 11 decembrie 2006 reprezentând garanţii de bună execuţie conform contractului de antrepriză nr. 10 din 30 august 2002.
În consecinţă creanţa constând în diferenţa rămasă neplătită din factura nr. 2007019 din 20 iunie 2007 reprezentând garanţie de bună execuţie conform contractului de antrepriză nr.10/30 august 2002 şi care face obiectul cererii deduse judecăţii Tribunalului Arbitral a fost cedată de SC M.C. ROMÂNIA către SC M.C. SPA, astfel încât aceasta din urmă a devenit titularul dreptului de creanţă reprezentând garanţie de bună execuţie conform contractului de antrepriză nr. 10/2002.
Atâta timp cât nu s-a constatat nulitatea contractului de cesiune, acesta beneficiază de prezumţia de validitate şi produce efecte.
Cauzele de nulitate a contractului de cesiune invocate de pârâta SC S.T.D. SRL, care nu vizează neîndeplinirea unor condiţii cerute de lege pentru valabila încheiere a contractului de cesiune de creanţă, ci cauze de nulitate reglementate în materia altor contracte (lipsa preţului, obiectului â€" contractul de vânzare-cumpărare; lipsa formei autentice-contractul de donaţie), în lipsa unei cereri expres formulate în acest sens la fond nu pot face obiectul analizei Curţii în cadrul acţiunii în anulare.
În ceea ce priveşte prescripţia dreptului la acţiune s-a apreciat că procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor a fost semnat la 15 septembrie 2004, astfel încât acesta este momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru suma reprezentând procentul de 5% din garanţia de bună execuţie, termenele pentru celelalte sume reprezentând procentele de 2,5% începând să curgă de la 15 mai 2008 şi respectiv 15 septembrie 2008.
Plăţile efectuate înlăuntrul termenului de prescripţie de 3 ani, care a început să curgă la data de 15 septembrie 2004, reprezintă o recunoaştere în sensul art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958, iar întreruperea prescripţiei extinctive, face ca de la data plăţilor efectuate să curgă un nou termen de prescripţie de 3 ani.
Împotriva hotărârii nr. 56 din 18 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a promovat recurs pârâta SC S.T.D. SRL care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a soluţiei primei instanţe cu consecinţa respingerii acţiunii în anulare, iar în subsidiar casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi pusă în discuţia părţilor excepţia pe care se bazează motivarea hotărârii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că hotărârea atacată încalcă principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 129 C. proc. civ., au fost ignorate dispoziţiile legale care reglementează condiţiile de fond ale cesiunii de creanţă şi s-a dat dovadă de superficialitate când s-a reţinut că plata efectuată de către debitoare a fost de natură să întrerupă cursul a trei termene de prescripţie distincte.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenta-pârâtă SC S.T.D. SRL constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente.
Potrivit hotărârii nr. 5 din 20 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Dolj a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei. De asemenea, a fost admisă acţiunea formulată de către reclamanta SC M.C. SPA şi obligată pârâta SC S.T.D. SRL la plata sumelor de:
- 238.915,64 lei reprezentând diferenţă factură neachitată.
- 193.039,28 lei reprezentând penalităţi de întârziere;
- 8.148,95 lei reprezentând diferenţă nefavorabilă de curs şi
- 21.153,83 lei cheltuieli de judecată.
Este de necontestat că hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare şi numai pentru cazurile expres şi limitativ reglementate imperativ de dispoziţiile art. 364 lit. a)-i) C. proc. civ.
Amplu documentat şi bine argumentat prima instanţă a constatat că excepţia lipsei calităţii procesuale active a fost corect soluţionată de tribunalul arbitral, existând identitate între persoana care a formulat cererea arbitrală şi titularul dreptului de creanţă dedus judecăţii, contractul de cesiune de creanţă încheiat la data de 21 iunie 2007 între societatea contractantă SC M.C. ROMÂNIA SRL în calitatea de cedentă şi M.C. SPA în calitatea de cesionară producând depline efecte juridice.
Şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a fost corect soluţionată, prin raportare la momentul întocmirii procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din data de 15 septembrie 2004 şi plăţile efectuate de către SC S.T. SRL conform facturilor existente la dosarul cauzei.
În materia prescripţiei extinctive, actul normativ de bază, Decretul nr. 167/1958 în art. 1 alin. (1) statorniceşte că dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Termenul de prescripţie extinctivă este definit ca intervalul de timp, fixat de lege, înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acţiune ori dreptul de a cere executarea silită, sub sancţiunea pierderii acestor drepturi de către titularii lor.
Întreaga documentaţie existentă la dosarul cauzei, confirmă apărarea constantă a reclamantei SC M.C. SPA şi anume că în raport de împrejurarea că la data de 23 mai 2008, prin plata parţială a facturii nr. 2007019 din 20 iunie 2007 corespunzătoare facturii nr. 2007019 din 20 iunie 2007 echivalează cu o recunoaştere a debitului, devenind astfel aplicabile dispoziţiile art. 16 şi art. 17 din Decretul nr. 167/1958 şi operând întreruperea prescripţiei extinctive.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S.T.D. SRL împotriva hotărârii nr. 56 din 18 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S.T.D. SRL Craiova împotriva hotărârii nr. 56 de la 18 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2064/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2159/2011. Comercial → |
|---|
