ICCJ. Decizia nr. 2076/2011. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2076/2011
Dosar nr. 10721/1/2010
Şedinţa publică de la 26 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1553 din 19 iunie 2009, Tribunalul Comercial Mureş a respins cererea formulată şi precizată de reclamanta SC P.C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC R.I.B. SA, cu motivarea că debitarea a fost perfect legală în condiţiile prevăzute în mod explicit de către părţi convenţional, iar nerespectarea obligaţiei de înstrăinare a imobilului până la rambursarea integrală a creditului atrage după sine sancţiunea prevăzută de art. 15.2 din contract, respectiv dreptul băncii de a declara creditul exigibil imediat şi, ca urmare, autorizarea acordată de reclamantă băncii de a-i debita conturile curente în mod automat cu sumele scadente aferente creditului - astfel cum se stipulează în mod explicit în art. 16.1 din contract.
Curtea de Apel Braşov - secţia comercială, prin decizia nr. 89/Ap de la 21 octombrie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reţinând că, sub aspectul efectelor produse de oferta apelantei în raport cu contraoferta băncii şi de condiţiile impuse de această contraoferta, în mod corect instanţa de fond a tăcut aplicarea art. 982 C. civ. privind interpretarea actelor juridice, iar împrejurarea că apelanta nu a solicitat prin ofertă sa radierea ipotecii, nu are relevanţă în raport cu operaţiunea de rambursare contestată de apelantă, temeiul juridic pentru aceasta constituindu-l convenţia părţilor (art. 969 C. civ.) astfel cum a fost modificată prin acceptarea contraofertei băncii şi prevederile Legii nr. 190/1999 art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 5 alin. (2) cu privire la natura juridică şi efectele contractului de credit ipotecar.
Împotriva acestei decizii, reclamanta SC P.C. SRL Tâmăveni prin lichidator judiciar Cabinet Individual de insolvenţă L.C.Ş. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea în tot a deciziei comerciale nr. 511 din 14 decembrie 2010 în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată.
În argumentarea motivelor de recurs, reclamanta a învederat că instanţa de apel şi instanţa de fond au interpretat greşit adresa nr. 65/2008, al cărei conţinut este extrem de explicit, iar prin adresa nr. 8220/2009, pârâta a trecut la declararea abuzivă a exigibilităţii anticipate a creditului în lipsa oricărei culpe a apelantei, prima instanţă ignorând efectele ingerinţei băncii în contul apelantei.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin adresa nr. 65/2008, recurenta a solicitat băncii acordul în vederea vânzării imobilului ipotecat, fără nicio circumstanţiere, omiţând, însă, prevederile art. 5 din legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare potrivit cărora până la rambursarea integrală a creditului ipotecar pentru investiţii imobiliar, imobilul ipotecat va putea fi înstrăinat numai cu acordul prealabil, în scris, al creditorului ipotecar, sancţiunea instituită de legiuitor fiind nulitatea absolută a actelor încheiate cu nerespectarea acestor clauze.
Din interpretarea coroborată a contractului de credit şi a prevederilor legale incidente în cauză, rezultă că acordul băncii cu privire la vânzarea imobilului ipotecat şi, pe cale de consecinţă, cu privire la modificarea contractului de credit, nu putea fi dat decât în condiţiile rambursării anticipate a creditului, situaţie în care se impune respingerea ca nefondat a motivului de recurs privind interpretarea eronată a adresei nr. 65/2008.
Cu privire la motivul de recurs privind declararea abuzivă a exigibilităţii anticipate a creditului, înalta Curte reţine, de asemenea, caracterul nefondat al acestuia, având în vedere că aceasta nu face obiectul judecăţii în prezenta cauză, ci are în vedere situaţia creată prin Decizia nr. 439/R din 05 septembrie 2009 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, pronunţată pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Declararea exigibilităţii anticipate a întregii creanţe asupra reclamantei şi recuperarea acestei creanţe prin valorificarea garanţiilor contractuale, inclusiv soldul contului curent s-a făcut avându-se în vedere riscul de credit ridicat al reclamantei şi în aplicarea art. 5, 13 şi 17 lit. f) din contractul de credit încheiat între părţi.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC P.C. SRL Târnăveni prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă L.C.Ş. împotriva deciziei nr. 89/Ap de la 21 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia Comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.C. SRL Târnăveni prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă L.C.Ş. împotriva deciziei nr. 89/Ap de la 21 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia Comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2074/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2083/2011. Comercial → |
|---|
