ICCJ. Decizia nr. 2104/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2104/2011
Dosar nr. 27638/3/2009
Şedinţa publică de la 31 mai 2011
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamantul S.M.N., în contradictoriu cu pârâţii Ş.V. şi SC A. SRL, reprezentată de Ş.V., în calitate de administrator, a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să constate nulitatea absolută a Contractului de comodat din 29 ianuarie 2007, încheiat între reclamant şi pârâta SC A. SRL prin fraudarea legii şi fondat pe o cauză falsă, evacuarea pârâtei pentru lipsă de titlu locativ din imobilul situat în comuna V., Sat S., judeţul Ilfov, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa comercială nr. 617 din 27 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă excepţia netimbrării cererii reconvenţionale pusă în discuţia părţilor de instanţă, din oficiu, şi în consecinţă: a fost anulată cererea reconvenţională formulată de pârâta SC A. SRL, ca netimbrată. S-a luat act că reclamantul a renunţat la judecarea cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta Ş.V. A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S.M.N., în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL, ca nefondată. A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei SC A. SRL suma de 3.300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul pârât S.M.N., criticând-o sub următoarele aspecte:
- instanţa a soluţionat cauza fără a lămuri toate aspectele ce ar fi condus la aflarea adevărului, încălcând astfel principiul rolului său activ;
- deşi reclamantul a arătat că nu şi-a dat consimţământul la încheierea contractului de comodat, instanţa a reţinut că „reclamantul nu a avut nimic de obiectat în legătură cu exprimarea consimţământului la încheierea contractului";, în realitate, consimţământul său fiind dat fiicei sale doar pentru declararea sediului unei societăţi şi nu pentru încheierea unui contract de comodat;
- reclamantul a avut o falsă reprezentare a obiectului convenţiei ce urma să se încheie, crezând că este vorba doar despre o declaraţie de sediu pentru înregistrarea firmei şi nicidecum de încheierea unui contract de comodat pe un termen de 5 ani;
- hotărârea este netemeinică şi nelegală şi cu privire la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care cererea reconvenţională a fost respinsă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 534 din 9 noiembrie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantului, obligându-l să plătească intimatei, cheltuieli de judecată în sumă de 1.200 RON.
În pronunţarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut în esenţă că apelantul-reclamant a recunoscut semnătura de pe contractul de comodat încheiat şi, de asemenea, a recunoscut că nu a stânjenit în niciun fel activitatea societăţii, că acesta nu a adus nicio probă în sensul că a avut o falsă reprezentare a obiectului convenţiei ce urma să se încheie, fapt rezultat din răspunsurile la interogatoriu, în care se arată de către apelantul-reclamant că nu a stânjenit în niciun fel activitatea societăţii intimate.
De asemenea, instanţa de apel a tăcut aplicarea art. 294 alin. (1) C. proc. civ. faţă de faptul că, prin acţiunea introductivă, s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de comodat încheiat cu SC A. SRL prin fraudarea legii şi fondat pe o cauză falsă, iar prin motivele de apel s-a solicitat nulitatea contractului, invocându-se lipsa consimţământului şi falsa reprezentare a obiectului convenţiei ce urma să se încheie.
Cu privire la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, instanţa de control judiciar a apreciat că instanţa a aplicat în mod corect dispoziţiile articolului 274 C. proc. civ., acţiunea reclamantului fiind respinsă ca neîntemeiată, că susţinerea apelantului potrivit căreia cererea reconvenţională a fost respinsă nu este reală, această cerere nefiind timbrată şi anulată ca atare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul S.M.N., solicitând admiterea recursului, desfiinţarea deciziei şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recurentul-reclamant îşi subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 punctele 8 şi 9 C. proc. civ., cu următoarea argumentaţie:
- instanţa de apel a pronunţat hotărârea recurată ignorând faptul că recurentul a avut o falsă reprezentare asupra obiectului contractului încheiat astfel fără acordul său;
- hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea art. 276 C. proc. civ. faţă de soluţia de respingere a cererii reconvenţionale.
Intimata-pârâtă SC A. SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 RON.
Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta.
Primul motiv de recurs nu se poate constitui într-o critică de nelegalitate, astfel cum acesta este configurat de temeiurile de drept invocate, respectiv de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. întrucât argumentaţia care o susţine este pur formală, recurentul făcând simple afirmaţii, fără a realiza o corespondenţă între criticile aduse hotărârii şi motivele de nelegalitate reglementate de textele de lege invocate.
Cel de-al doilea motiv de recurs se înscrie însă în domeniul de reglementare al art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând însă a fi respins faţă de faptul că instanţa de apel a realizat o corectă interpretare şi aplicare a art. 276 C. proc. civ. faţă de soluţia de anulare a cererii reconvenţionale ca netimbrată.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat şi, în aplicarea art. 274 C. proc. civ., va obliga recurentul-reclamant să plătească intimatei-reclamante 1.000 RON, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S.M.N. împotriva Deciziei nr. 534 din 9 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatei-pârâte 1.000 RON, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2109/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2103/2011. Comercial → |
|---|
