ICCJ. Decizia nr. 2103/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2103/2011
Dosar nr. 4818/312/2009
Şedinţa publică de la 31 mai 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Slobozia, reclamanta SC U. SA, în contradictoriu cu pârâta B.T. - Sucursala Slobozia, a solicitat instanţei să se dispună deblocarea contului reclamantei deschis la sediul pârâtei, în vederea efectuării plăţii drepturilor salariale către angajaţii săi, prin acordarea unui nou termen de 6 luni prevăzut de Codul de procedura civilă, datorită nerespectării iniţiale a acestui termen şi respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând despăgubiri morale aduse prin nerespectarea acestui drept, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat faptul că în calitatea sa de operator de servicii de gospodărie comunală, are deschis contul de disponibil la B.T. pentru încasarea sumelor provenite din efectuarea serviciilor specifice acesteia, că în data de 15 aprilie 2009, executorul judecătoresc a înfiinţat poprire pe contul de disponibil deschis la B.T. pentru suma de 14.242.394,61 RON, reprezentând datorii acumulate în decursul timpului către SC A. SA şi SC D.S. SA şi că în urma înştiinţării de înfiinţare a popririi, B.T. refuză nejustificat deblocarea sumelor necesare pentru plata salariaţilor U. SA, cu motivaţia că au adresa de înfiinţare a popririi pe contul societăţii reclamante.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 RON reprezentând daune morale, motivat de faptul că prin blocarea contului s-a aflat în imposibilitatea reală de a achita drepturile salariale şi obligaţiile aferente către bugetul de stat.
Pârâta legal citată a formulat şi depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de reclamantă privind executarea obligaţiei de a face, reglementată de dispoziţiile art. 1075 C. civ.
Judecătoria Slobozia, prin Sentinţa civilă nr. 3130 din 8 octombrie 2009, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de pârâta B.T. SA - Sucursala Slobozia şi a respins cererea formulată de reclamanta SC U. SA în contradictoriu cu B.T. SA - Sucursala Slobozia, ca inadmisibilă.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că nu se poate urma calea dreptului comun prin obligaţia de a face, ci reclamanta are deschisă calea unei contestaţii la executare, măsura blocării contului fiind o formă de executare silită.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC U. SA Slobozia.
În recursul său, aceasta critică sentinţa instanţei de fond, pe care o apreciază ca netemeinică şi nelegală, considerând că a ales corect calea obligaţiei de a face, terţul poprit, B.T. SA - Sucursala Slobozia, având obligaţia „de a face sau a nu face";, respectiv de a respecta prevederile art. 452 alin. (2) C. proc. civ.
Prin Decizia comercială nr. 19/R din 13 aprilie 2010, Tribunalul Ialomiţa a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentinţa atacată şi a reţinut cauza spre competentă soluţionare în aplicarea art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Prin Sentinţa comercială nr. 257/F din 25 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de terţul poprit B.T. S.A. - Sucursala Slobozia şi a fost respinsă ca nefondată cererea debitoarei SC U. SA Slobozia.
Pentru a se dispune astfel s-a reţinut că, faţă de obiectul cauzei în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 452 alin. (2) lit. c) C. proc. civ., nu sunt supuse executării silite prin poprire sumele necesare plăţii drepturilor salariale, dar nu mai mult de 6 luni de la data înfiinţării popririi şi că, în raport de situaţia de fapt, în cauză au trecut mai mult de 6 luni de la data înfiinţării popririi, iar la această dată soldul contului de disponibilităţi era doar 452,18 RON.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii formulate de terţul poprit B.T. SA - Sucursala Slobozia, instanţa a reţinut că, deşi cererea nu este formulată pe calea unei contestaţii la executare, ci în cadrul larg de drept comun al obligaţiei de a face, ea nu este inadmisibilă, reclamantul având alegerea uneia din cele două căi prevăzute de lege.
Împotriva Sentinţei comerciale nr. 257/F din 25 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, a declarat apel apelanta SC U. SA. Aceasta a criticat sentinţa atacată ca nelegală, invocând încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 452 alin. (2) lit. c) C. proc. civ., care prevede expres că nu sunt supuse executării silite prin poprire sumele necesare plăţii drepturilor salariale, dar nu mai mult de 6 luni de la data înfiinţării popririi. De asemenea, au fost invocate, ca pretins încălcate, prevederile art. 457 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora terţul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua suma indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel. Apelanta arată că a administrat probe din care reiese că a depus plângere în intervalul celor 6 luni de la înfiinţarea popririi şi că nu are relevanţă soldul existent la data actuală în contul SC U. SA.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 427 din 1 noiembrie 2010, a respins ca nefondat apelul reclamantei, instanţa de control judiciar reţinând, în esenţă, legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate din perspectiva criticilor formulate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC U. SA Slobozia, solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei atacate şi pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtei B.T. SA - Sucursala Slobozia la respectarea termenului legal prevăzut de art. 452 alin. (2), lit. c) C. proc. civ.
În acest sens, recurenta-reclamantă arată că nu contestă suma aflată în contul de disponibil al SC U. SA, ci abuzul şi reaua-credinţă ale B.T. - Sucursala Slobozia SA, care nu a respectat prevederile legislaţiei în vigoare, prin aceasta aducând deservicii societăţii SC U. şi implicit salariaţilor acestei societăţi.
Recurenta face o prezentare în fapt a cauzei şi precizează că art. 452 alin. (2) lit. c) C. proc. civ. prevede destul de clar că termenul de 6 luni curge de la data înfiinţării popririi, fapt pentru care nu se justifică respingerea nefondată la cererea SC U. SA, care a formulat plângere în instanţă în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de lege.
Recurenta-reclamantă reiterează în continuarea criticilor că intimata B.T. SA - Sucursala Slobozia, prin abuz sau rea-credinţă, nu a respectat dreptul legal al recurentei de a disponibiliza sumele existente în cont pentru plata drepturilor salariale în interiorul celor 6 luni prevăzute de lege.
Se specifică de către recurentă că, în susţinerea acţiunii, a administrat probe din care a reieşit şi reiese, fără putinţă de tăgadă, că a depus plângere în intervalul celor 6 luni de la înfiinţarea popririi şi că nu are relevanţă soldul existent la data respectiva în contul SC U. SA.
Deşi nu-şi încadrează în drept criticile formulate, dezvoltarea acestora permite circumscrierea lor motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea vizând, în esenţă, nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva aplicării şi interpretării art. 452 alin. (2) lit. c) C. proc. civ.
Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta.
În primul rând, trebuie remarcată identitatea existentă între motivele de apel şi cele de recurs, criticile formulate în această fază procesuală diferind de cele din apel numai din punctul de vedere al hotărârii la care se raportează.
Aşadar, este de reţinut că instanţa de control judiciar a formulat o hotărâre legală, cu interpretarea şi aplicarea corectă a art. 452 alin. (2) lit. c) C. proc. civ., statuând corect în raport de situaţia de fapt reţinută din probatoriul administrat atât asupra perioadei de 6 luni, în care este incidenţă excepţia de la regula indisponibilizării oricărei sume de bani din contul supus popririi aplicabilă sumelor de bani afectate plăţii drepturilor salariale, cât şi asupra momentului de la care curge termenul de 6 luni.
Criticile care vizează situaţiile de fapt şi repun în discuţie administrarea de probatorii nu vor fi analizate în această fază procesuală, date fiind limitele controlului de legalitate configurate de art. 304 C. proc. civ.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând ca decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC U. SA Slobozia împotriva Deciziei nr. 427 din 1 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2104/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2101/2011. Comercial → |
|---|
