ICCJ. Decizia nr. 2165/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2165/2011
Dosar nr. 5351/121/2009
Şedinţa publică din 2 iunie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 4232/121/2008 la Tribunalul Galaţi reclamantele M.L., J.(M.)A. şi R.D. au formulat acţiune în anulare a Hotărârii A.G.A. în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Galaţi.
Prin sentinţa comercială nr. 28 din 25 iulie 2008, pronunţată în cauză de Tribunalul Galaţi, s-a respins acţiunea pentru lipsă de interes.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că, ulterior emiterii Hotărârii din 7 octombrie 2003, acţionarii societăţii au înţeles să emită o altă hotărâre A.G.A., cea din 22 iunie 2004, menţionată în evidenţele O.R.C. şi neatacată în instanţa comercială, în temeiul art. 132 alin. (1) din aceeaşi lege.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel toate cele trei reclamante, solicitând schimbarea ei în tot şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Prin Decizia comercială nr. 16 din 27 martie 2009, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de reclamante împotriva sentinţei comerciale nr. 28 din 25 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă si fluvială si de contencios administrativ, în dosarul nr. 4232/121/2008 şi pe cale de consecinţă, a desfiinţat sentinţa apelată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În rejudecare cauza s-a înregistrat sub nr. 5351/121/2009 pe rolul Tribunalul Galaţi.
Prin sentinţa civilă nr. 12/ CC din 24 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi s-a respins acţiunea comercială având ca obiect acţiune în anulare a hotărârii A.G.A., J.A. şi R.D. în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Galaţi, ca fiind nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în principal că dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 31/1990 care reglementează modalitatea de convocare a adunării generale nu au fost încălcate în dauna drepturilor acţionarilor.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamantele M.L., J.A. şi R.D., prin reprezentant convenţional avocat A.R.D., înregistrat sub nr. unic 5351/121/2009 pe rolul Curţii de Apel Galaţi.
Prin Decizia nr. 116/ A din 21 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, s-a respins, ca fiind nefondat, apelul formulat de reclamantele: M.L., R.D. şi J.(M.)A., prin reprezentant convenţional avocat A.D.R. împotriva sentinţei nr. 12/ CC din 24 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi; s-a respins cererea de intervenţie în interesul apelantelor formulată de SC O. SA ca fiind nefondată; apelantele-reclamante M.L., R.D. şi J.(M.)A. au fost obligate la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC C. SA.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut în principal că numitul B.S. avea calitatea de Preşedinte al Consiliului de administraţie al SC C. SA în baza hotărârii nr. 1 din 15 iulie 1993 la data adoptării A.G.A. din 7 octombrie 2003.
Împotriva deciziei nr. 116/ A din 21 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, au declarat recurs M.L., J.A. şi R.D. invocând ca motiv de nelegalitate art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv recurentele arată în principal că la momentul convocării A.G.A. din octombrie 2003 prevederile art. 170 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privitoare la convocarea Adunării Generale de către administrator trebuiau să fie împlinite chiar în persoana celui care avea de iure această calitate şi nu sub beneficiul rămânerii sau nu irevocabile, a hotărârii judecătoreşti care stabilea cu caracter executoriu potrivit art. 7206 C. proc. civ., că această calitate era deţinută de o altă persoană. În această situaţie arată recurenta, în speţă deveneau aplicabile cu privire la convocarea Adunării Generale a Asociaţilor dispoziţiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1991 (M. Of. nr. 1066/17.11.2004), neputându-se considera că efectele A.G.A. nr. 3 din 6 iulie 2003 nu erau valabile.
Împotriva aceleiaşi decizii nr. 116 din 21 decembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi a declarat recurs şi SC O. SA Galaţi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestui motiv recurenta arată că B.S. nu avea calitatea de a convoca şi prezida adunarea acţionarilor din 7 octombrie 2003 nefăcând parte legal şi opozabil din Consiliul de Administraţie al SC C. SA Galaţi, nesocotindu-se astfel prevederile art. 117 şi art. 129 din Legea nr. 31/1990.
Intimata SC C. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Faţă de faptul că recurentele au aceeaşi critică faţă de hotărârea instanţei de apel în sensul că B.S. nu avea calitatea de a convoca şi prezida adunarea acţionarilor din data de 7 octombrie 2003, invocând dispoziţiile art. 119 alin. (3), art. 117 şi art. 129 din Legea nr. 31/1990, Înalta Curte va analiza împreună cele două recursuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de criticile recurentelor, Înalta Curte reţine că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Literatura de specialitate a statuat că hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii înseamnă că instanţa a cărei hotărâre se atacă cu recurs la aplicarea dispoziţiilor legale aplicabile speţei, însă fie le-a încălcat, fie le-a aplicat greşit.
Din această perspectivă precum şi din criticile deciziei recurate, Înalta Curte reţine că Decizia instanţei de apel a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile speţei. Astfel, în mod corect s-a reţinut că B.S. avea calitatea de preşedinte al Consiliului de Administraţie al SC C. SA în baza hotărârii nr. 1 din 15 iulie 1993 adoptată de HG nr. 1334/1990 privind înfiinţarea SC C. SA în temeiul Legii nr. 31/1990 şi a Ordinului nr. 20/1990 al Secretarului de Stat în D.C.L.P., iar prin art. 1 s-a numit Consiliul de Administraţie al SC C. SA.
Înalta Curte mai reţine că în mod corect hotărârea nr. 3 din 6 iulie 2003 nu produce efecte atât timp cât aceasta a fost constatată nulă prin sentinţa civilă nr. 2775 din 29 octombrie 2003 de Tribunalul Galaţi. Constatarea nulităţii are ca efect desfiinţarea hotărârii A.G.A. nr. 3 din 6 iulie 2003 cunoscut fiind faptul că în aplicarea principiului efectelor nulităţii, aceasta (nulitatea) produce efecte atât pentru viitor cât şi pentru trecut. Cu alte cuvinte, efectele nulităţii se produc de la momentul adoptării hotărârii (6 iulie 2003) şi nu de la data constatării nule a acesteia (29 octombrie 2003).
Faţă de cele arătate, Înalta Curte reţine că recursurile sunt nefondate faţă de faptul că în cauză au fost respectate dispoziţiile legale concretizate în art. 117 şi 129 din Legea nr. 31/1990 referitoare la convocarea şi implicit la deschiderea/prezidarea adunării generale din 7 octombrie 2003.
Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., va obliga recurentele reclamante M.L., R.D., J.(M.)A. şi intervenienta SC O. SA Galaţi la plata cheltuielilor de judecată de 2500 lei către intimata pârâtă SC C. SA Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantele M.L., R.D. şi J.(M.)A. şi de intervenienta SC O. SA GALAŢI împotriva deciziei nr. 116/ A din 21 decembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondate.
Obligă recurentele reclamante M.L., R.D., J.(M.)A. şi intervenienta SC O. SA Galaţi la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC C. SA Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2160/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2166/2011. Comercial → |
|---|
