ICCJ. Decizia nr. 2167/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2167/2011
Dosar nr. 2701/40/2010
Şedinţa publică de la 2 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta Primăria Comunei Ştiubieni â€" prin primar prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani a chemat în judecată pârâtele SC D.E. SRL Cătămărăşti, în calitate de cedent şi SC E.S. SRL Suceava, în calitate de cesionar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea contractului de cesiune de creanţă nr. 4232 din 16 octombrie 2008, încheiat între pârâte.
Prin aşa numitele precizări la acţiune depuse la 7 februarie 2010 şi 4 octombrie 2010, reclamanta invocând dispoziţiile art. 132 C. proc. civ., a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă nr. 4232 din 16 octombrie 2008.
Prin nota de concluzii depusă la 4 octombrie 2010, pârâta SC E.S. SRL Suceava a invocat excepţia decăderii reclamantei din dreptul de a face precizările la acţiune, conform prevederilor art. 132 şi art. 138 C. proc. civ., întrucât de acest drept a mai uzat la termenul din 13 ianuarie 2010.
Tribunalul Botoşani, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1208 din 5 octombrie 2010 a respins, ca neîntemeiate, atât excepţia invocată de pârâtă cât şi acţiunea formulată de reclamantă.
În motivarea sentinţei, faţă de excepţia invocată, Tribunalul a reţinut că prin precizările formulate reclamanta, deşi a invocat dispoziţiile art. 132 C. proc. civ. nu şi-a întregit şi nici modificat cererea de chemare în judecată, ci doar a explicitat, în detaliu, motivele pentru care solicită constatarea nulităţii contractului cesiunii de creanţă.
Pe fondul cauzei s-a avut în vedere că aspectele de nulitate invocate de reclamantă, şi care vizează lipsa calităţii de debitor cedat a Primăriei Ştiubieni, întrucât creanţa eventuală a cedentei SC D.E. SRL a existat faţă de Consiliul Local Ştiubieni şi nu faţă de Primăria Ştiubieni, fapt ce rezultă din contractele de achiziţie publică şi că inexistenţa creanţei nu constituie motive de nulitate a contractului de cesiune de creanţă încheiat între cele două pârâte, ci, ar putea fi invocate ca motive de angajare a răspunderii cedentei, în condiţiile art. 1392 C. civ., într-o eventuală acţiune în răspundere, promovată de cesionar.
În ce priveşte nulitatea contractelor de cesiune de creanţă, încheiate între SC D.E. SRL. Cătămărăşti Deal şi SC C.F. SRL Roma, în calitate de cesionar, şi Consiliul Local Ştiubieni, în calitate de beneficiar, invocate de reclamantă, de menţionat că, acestea nu fac obiectul prezentului litigiu, în cauză fiind analizate numai nulitatea contractului de cesiune de creanţă nr. 4232 din 16 octombrie 2008 încheiat între SC D.E. SRL. Cătămărăşti Deal şi SC E.S. SRL Suceava.
În consecinţă, instanţa a reţinut că, motivele invocate de reclamantă nu constituie motive de nulitate a contractului de cesiune de creanţă nr. 4232 din 16 octombrie 2008, acesta fiind valabil încheiat cu respectarea condiţiilor de valabilitate prevăzute de art. 948 C. civ. şi art. 1391 şi următoarele C. civ.
Apelul formulat de reclamanta Primăria Comunei Ştiubieni împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 5 din 25 ianuarie 2011.
În argumentarea acestei decizii instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a reţinut în mod eronat că cedenta creditoare SC D.E. SRL a cedat creanţa pe care o avea împotriva debitoarei cedate urmare a vânzării autobasculantei marca DAF. Astfel, aşa cum reiese din contractul de cesiune de creanţă nr. 4232 din 16 octombrie 2008 [art. 2 alin. (1)], dreptul de creanţă al cedentei creditoare rezultă din executarea contractelor nr. 181 din 21 ianuarie 2008, nr. 4961 din 11 octombrie 2007 şi 1883 din 28 aprilie 2008 (filele 3-32 dosar fond) încheiate cu debitorul cedat.
Cum cedenta datora cesionarei preţul autobasculantei marca DAF înstrăinată prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 896 din 8 octombrie 2008, în vederea stingerii acestei obligaţii, SC D.E. SRL a cedat creanţa pe care aceasta o avea la rândul său faţă de debitorul cedat, creanţă ce îşi are izvorul în contractele arătate la art. 2 alin. (1) al cesiunii de creanţă.
Instanţa de apel a apreciat că, vânzarea de către SC D.E. SRL către Primăria Ştiubieni a autobasculantei DAF prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 549 din 6 iunie 2008 pentru care cumpărătoarea a achitat suma de 485.529,81 lei prin O.P. nr. 265 din 13 iunie 2008 nu are relevanţă, fiind străină raporturilor juridice dintre părţi ce s-au născut în temeiul contractului de cesiune nr. 4232 din 16 octombrie 2008 şi a contractului de vânzare-cumpărare nr. 896 din 8 octombrie 2008.
Analizând motivul de nulitate al contractului de cesiune de creanţă invocat de reclamantă prin raportare la situaţia de fapt instanţa de apel a constatat că deşi reclamanta este un terţ faţă de contractul de cesiune de creanţă, întrucât aceasta a invocat un caz de nulitate absolută (lipsa cauzei determinată de lipsa obiectului contraprestaţiei), faţă de calitatea sa de debitor cedat, aceasta are legitimare procesuală, justificând un interes pentru atacarea acestui act juridic.
Instanţa de apel a apreciat că nu se poate reţine lipsa cauzei întrucât obiectul unei cesiuni de creanţă poate fi reprezentat de orice fel de creanţă cum ar fi cele rezultate dintr-un contract de achiziţii publice (aşa cum este cazul în speţa de faţă), cele afectate de modalităţi, precum şi creanţele viitoare.
De asemenea, apelanta reclamantă a precizat, referitor la lipsa cauzei, faptul că Primăria Ştiubieni nu este parte contractantă în contractele de achiziţie publică, obligaţia acesteia fiind inexistentă.
Se poate observa că cesiunea de creanţă este acceptată de către Primăria Ştiubieni, iar contractele de achiziţie publică sunt încheiate de Consiliul local prin primarul M.I.S., reclamanta invocând inexistenţa obligaţiei în sarcina sa.
Curtea a reţinut că această apărare nu poate fi primită faţă de dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 215/2001, din conţinutul căruia se poate observa faptul că primăria nu este definită de lege ca o persoană de drept public sau ca subiect de drept administrativ de sine stătător, însă invocarea în cadrul prezentei acţiuni a lipsei cauzei pentru inexistenţa obligaţiei Primăriei Ştiubieni întrucât formal, cesiunea de creanţă a fost acceptată de primărie, în loc de consiliul local, ar fi disproporţionat faţă de împrejurarea că prin contractul de cesiune de creanţă s-a cedat creanţa izvorâtă din 3 contracte de achiziţie publică valabil întocmite.
Mai mult, inexistenţa cauzei pentru lipsa obligaţiei are loc în cazul contractelor sinalagmatice pentru lipsa obiectului contraprestaţiei, însă, în contractul de cesiune de creanţă se poate observa că prin încheierea cesiunii de creanţă cedentul a cedat creanţa sa împotriva debitorului cedat tocmai în vederea stingerii datoriei pe care acesta o avea la rândul său faţă de cesionar. Astfel cesionarul a înţeles să elibereze pe cedent de obligaţia de plată a autobasculantei DAF, în schimbul cedării de către acesta din urmă a creanţei pe care acesta o avea de recuperat în baza contractelor de achiziţie publică enumerate la art. 2 alin. (1) din contractul de cesiune nr. 4232 din 16 octombrie 2008.
Apare ca evident aşadar că în cazul contractului de cesiune de creanţă atacat cauza există, reclamanta nerăsturnând prezumţia instituită de dispoziţiile art. 967 C. civ. Mai mult, inexistenţa cauzei în cazul contractelor sinalagmatice pentru lipsa obiectului contraprestaţiei se raportează strict la părţile contractului, în speţă Primăria Ştiubieni neavând calitatea de parte a cesiunii de creanţă, fiind terţ faţă de acesta, acceptarea cesiunii fiind făcută doar pentru opozabilitate. De asemenea, apare ca evident că neacceptarea cesiunii de creanţă de către debitorul cedat (se invocă neacceptarea cesiunii de Consiliul local Ştiubieni, ci de către Primăria Ştiubieni) are drept consecinţă inopozabilitatea cesiunii faţă de debitorul cedat, iar nu nulitatea acesteia, debitorul cedat nefiind parte a contractului.
Împotriva acestei decizii reclamanta Primăria Comunei Ştiubieni a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivului de recurs invocat, recurenta reclamantă a susţinut că obligaţia din contractul de cesiune nr. 4232 din 16 octombrie 2008 este fără cauză fiind contractată în virtutea unei cauze inexistente întrucât Primăria Ştiubieni nu avea şi nici nu are calitatea de debitor al cedentului SC D.E.SRL nefiind parte în contractele de achiziţie publică de lucrări nr. 181 din 21 ianuarie 2008, nr. 4961 din 11 octombrie 2007 şi nr. 1883 din 29 aprilie 2008, creanţa eventuală a cedentului a existat faţă de Consiliul Local Ştiubieni şi nu faţă de Primăria Ştiubieni care constituie doar o structură funcţională lipsită de personalitate juridică şi fără patrimoniu.
Invocând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 966 C. civ., recurenta a susţinut că obligaţia fiind inexistentă, contractul este lovit de nulitate absolută, în cazul cesiunii unei creanţe eventuale sau viitoare obligaţia este condiţională, iar prin neîndeplinirea condiţiei obligaţia devine inexistentă pentru lipsă de cauză.
Recurenta susţine că numai în măsura în care creanţa eventuală se materializează în viitor într-o creanţă certă şi reală, obligaţia îşi produce efecte. În cauză, întrucât contratele de achiziţie publică de lucrări au fost cesionate ulterior încheierii contractului de cesiune de creanţă, creanţa eventuală a SC D.E. SRL faţă de consiliul Local Ştiubieni a devenit irealizabilă prin neexecutarea de către cedent a lucrărilor de achiziţie publică, astfel încât a devenit inexistentă pentru lipsă de cauză.
Cesiunea contractelor de achiziţie publică a fost determinată de imposibilitatea SC D.E. SRL de a mai continua executarea lucrărilor ca urmare a declanşării procedurii insolvenţei.
Invocând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001, conform cărora primăria, ca structură funcţională din care face parte şi primarul, duce la îndeplinire hotărârile Consiliului local şi cum Primăria Ştiubieni a încheiat contractul de cesiune de creanţă cu încălcarea competenţei atribuţionale, în lipsa unei hotărâri a Consiliului local al comunei Ştiubieni, recurenta susţine că, contractul este nul.
Pentru aceste motive recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului şi schimbarea în tot a sentinţei instanţei de fond în sensul constatării nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă nr. 4232 din 16 octombrie 2008 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă SC E.S. SRL răspunzând motivelor de recurs invocate a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Prin prisma acestui motiv s-au pus în discuţie aplicarea dispoziţiilor art. 966 C. civ. şi a dispoziţiilor art. 77 raportat la art. 21, art. 119-123 din Legea nr. 215/2001.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta Primăria comunei Ştiubieni a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă nr. 4232 din 16 octombrie 2008 contract ce are ca obiect cesiunea unei creanţe eventuale ce ar rezulta din executarea contractelor de achiziţie publică şi lucrări nr. 181 din 21 ianuarie 2008, nr. 4961 din 11 octombrie 2007 şi nr. 1883 din 29 aprilie 2008 încheiate între Consiliul Local al comunei Ştiubieni, în calitate de achizitor şi SC D.E. SRL Cătămăreşti Deal în calitate de executant.
Potrivit dispoziţiilor art. 966 obligaţia fără cauză sau întemeiată pe o cauză falsă ori ilicită este lipsită de orice efect.
Motivul de nulitate la care se raportează recurenta - reclamantă se regăseşte printre cauzele ce conduc la nulitatea absolută a actelor juridice care sancţionează nerespectarea unei norme juridice care ocroteşte un interes general.
Pentru a fi valabilă, cauza actului juridic trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii: să existe, să fie certă şi să fie licită şi moralÄ.
Potrivit art. 948 C. civ. cauza licită constituie una dintre condiţiile esenţiale de validitate a convenţiilor.
Aşa fiind absenţa cauzei, falsitatea acesteia â€" în sensul neconcordanţei cu realitatea â€" ori caracterul său nelicit lipsesc de eficienţă juridică convenţia, consecinţă consacrată în mod expres de art. 966 C. civ.
În cazul cesiunii unei creanţe eventuale sau viitoare, obligaţia este condiţională, iar prin îndeplinirea creanţei obligaţia devine inexistentă pentru lipsa de cauză.
Când lipsa cauzei constă în lipsa contraprestaţiei - la contractele sinalagmatice - lipseşte un element esenţial al actului juridic, reclamanta răsturnând prezumţia instituită prinart. 967C. civ. Lipsa cauzei atrage sancţiunea nulităţii absolute a contractului deoarece actul încheiat este contrar normelor de drept stabilite pentru încheierea sa valabilă.
În cauză, întrucât contractele de achiziţie publică de lucrări au fost cesionate ulterior încheierii contractului de cesiune de creanţă, creanţa eventuală a SC D.E. SRL faţă de Consiliul local Ştiubieni a devenit irealizabilă prin nerealizarea de către cedent a lucrărilor de achiziţie publică, astfel încât a devenit inexistentă pentru lipsa de cauză.
În speţă, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel nu au ţinut cont de faptul că prin punerea în executare a sentinţei nr. 583 din 26 martie 2009 a Tribunalului Suceava a fost achitată contravaloarea creanţei anterior încheierii contractului de cesiune de creanţă, astfel încât între părţi nu există raport obligaţional care să derive din contractul de cesiune de creanţă.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. va fi admis recursul reclamantei, va modifica Decizia recurată în sensul că va admite apelul reclamantei şi în consecinţă va schimba sentinţa instanţei de fond în sensul că va admite acţiunea şi va constata nulitatea contractului de cesiune de creanţă nr. 4232 din 16 octombrie 2008.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. intimatele pârâte vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Primăria Comunei Ştiubieni prin Primar împotriva deciziei nr. 5 din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică Decizia recurată în sensul că admite apelul reclamantei Primăria comunei Ştiubieni prin Primar şi în consecinţă:
Schimbă sentinţa nr. 1208 din 5 octombrie 2010 a Tribunalului Botoşani, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, în sensul că admite acţiunea şi constată nulitatea contractului de cesiune de creanţă nr. 4232 din 16 octombrie 2008.
Obligă intimatele pârâte SC D.E. SRL prin lichidator Cabinet de insolvenţă IPURL Botoşani şi SC E.S. SRL Suceava la plata sumei de 2480 lei cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă Primăria comunei Ştiubieni prin Primar.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2164/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2262/2011. Comercial → |
|---|
