ICCJ. Decizia nr. 218/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 218/2011
Dosar nr. 14562/300/2010
Şedinţa din Camera de consiliu de la 19 ianuarie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa reclamanta SC M.C. SRL a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtului E.S.C. la plata sumei de 23,89 dolari SUA – preţ servicii de telefonie mobilă prestate în baza contractului încheiat cu cedenta SC V.R. SRL, la plata sumei de 441,89 lei penalităţi convenţionale de 0,5 %/zi de întârziere aferente preţului restant.
Prin sentinţa nr. 681 din 17 ianuarie 2008, Judecătoria Constanţa a admis acţiunea reclamantei întocmai cum a fost formulată.
Ulterior, reclamanta a formulat cerere de îndreptare şi lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 681 din 17 ianuarie 2008 a Judecătoriei Constanţa, motivând în esenţă că, instanţa soluţionând petitul 2 al acţiunii nu a precizat data scadentă, iar în cazul petitului 3 nu s-a precizat corect data scadenţei, aceea de 1 iulie 2007.
Reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 281 şi art. 2811 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 17626 din 6 noiembrie 2009, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti – ca instanţă în a cărei jurisdicţie se află domiciliul debitorului, luând în considerare dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţia României, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 59 C. com., art. 5, art. 10, art. 158, art. 723 C. proc. civ., precum şi aspecte din jurisprudenţa CEDO şi a Curţii de Justiţie de la Luxemburg.
Prin sentinţa nr. 6387 din 7 iunie 2010, pronunţată în dosarul nr. 14562/300/2010, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, constatând ivit conflictul negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a luat în considerare dispoziţiile art. 281 şi art. 2811 C. proc. civ., din interpretarea cărora – atât logică cât şi sistematică – a statuat că soluţionarea cererii, având ca obiect îndreptarea erorii materiale cât şi lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii judecătoreşti, intră în competenţa instanţei, care a pronunţat hotărârea vizată.
S-a considerat că atât timp cât acţiunea, având ca obiect pretenţii a fost soluţionată prin sentinţa nr. 681 din 17 ianuarie 2008 de Judecătoria Constanţa, instanţa ce a fost învestită şi cu soluţionarea cererii de îndreptare şi lămurire a dispozitivului sentinţei menţionate, competenţa de soluţionare aparţine Judecătoriei Constanţa.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Reclamanta SC M.C. SRL s-a adresat instanţei - Judecătoria Constanţa – cu o cerere în pretenţii, obţinând satisfacţie prin admiterea cererii sale, prin sentinţa nr. 681 din 17 ianuarie 2008 pronunţată de Judecătoria Constanţa.
La data de 30 martie 2009, reclamanta s-a adresat aceleiaşi instanţe cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 281 şi art. 2811 C. proc. civ., solicitând îndreptarea şi lămurirea dispozitivului sentinţei anterior menţionate.
Cum, atât Judecătoria Constanţa cât şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, punându-se problema competenţei teritoriale, considerând că nu au competenţă în soluţionarea cererii de îndreptare şi lămurire a dispozitivului sentinţei date acţiunii principale a reclamantei, astfel că revine Înaltei Curţi rolul de a rezolva conflictul negativ de competenţă ivit între cele două instanţe.
Astfel, cererea adresată de reclamantă se întemeiază pe dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. şi art. 2811 C. proc. civ.
Conform art. 281 C. proc. civ. – erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerea părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, urmând ca îndreptarea – dacă se confirmă existenţa erorii ori omisiunii – să se facă în ambele exemplare ale hotărârii.
Deşi, în cuprinsul reglementării nu se specifică în mod expres faptul că instanţei ce a pronunţat sentinţa ce se îndreaptă îi revine competenţa de soluţionare a cererii de îndreptare a erorii materiale, acesta se deduce din interpretarea logică a dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., precum şi din dispoziţiile art. 99 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor, care prevăd că cererea de îndreptare a erorii materiale se repartizează şi se soluţionează de completul care a pronunţat hotărârea a cărei îndreptare se solicită.
În privinţa petitului întemeiat pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. problema competenţei este lămurită chiar de către legiuitor în sensul că, atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii (...) părţile pot cere lămurirea dispozitivului, instanţei care a pronunţat hotărârea.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că cererea intitulată de parte „de îndreptare şi lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 681 din 17 ianuarie 2008 a Judecătoriei Constanţa" intră în competenţa de soluţionare a Judecătoriei Constanţa, instanţă care a pronunţat sentinţa a cărei îndreptare şi lămurire se solicită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe creditoarea SC M.C. SRL Constanţa, în contradictoriu cu debitorul E.S.C., în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 208/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 22/2011. Comercial → |
|---|
