ICCJ. Decizia nr. 2197/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2197/2011
Dosar nr. 1603/1285/2009
Şedinţa publică din 7 iunie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa comercială nr. 145/CC din 4 martie 2010 a Tribunalului Comercial Cluj s-au respins excepţiile inadmisibilităţii şi prematurităţii acţiunii invocată de pârâtă şi s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul G.T. împotriva pârâtei SC N. SRL Cluj-Napoca. Totodată, s-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei pentru obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, acţiunea este admisibilă, pe motiv că hotărârile adoptate în adunarea generală sunt consemnate într-un proces-verbal şi pot fi atacate în condiţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990.
Excepţia prematurităţii este nefondată întrucât termenul de 15 zile prevăzut de legiuitor pentru atacarea hotărârilor adunării generale este unul maxim, fără a se prevedea o sancţiune pentru ipoteza când acestea sunt atacate anterior acestui moment.
Pe fondul acţiunii s-a reţinut că aspectele relevate de reclamant cu privire la nerespectarea art. 195 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 cu privire la convocare, nu sunt întemeiate.
Astfel, norma legală instituie imperativ obligaţia legală de convocare a adunării generale cel puţin o dată pe an, fără a acorda acelaşi caracter în privinţa locului convocării.
În speţă, convocarea adunării în Italia nu este de natură să-i aducă un prejudiciu reclamantului, norma legală corespunzătoare ocrotind un interes privat, fiind sancţionată cu nulitatea relativă, care este condiţionată de dovedirea prejudiciului creat.
În privinţa susţinerilor privind încălcarea art. 126 coroborate cu art. 184 alin. (2) şi art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, instanţa a reţinut că acestea nu sunt aplicabile societăţilor cu răspundere limitată.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins prin Decizia civilă nr. 118 din 29 septembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, care a admis totodată apelul pârâtului, în sensul admiterii cererii sale de obligare a reclamantului la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată în primă instanţă.
În apel, reclamantul-apelant a fost obligat la plata sumei de 1.240 RON cheltuieli de judecată.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, printr-o hotărâre anterioară s-a decis, cu majoritate, posibilitatea convocării asociaţilor pentru adunările generale, atât la sediul social, cât şi în orice altă localitate din Italia, hotărâre opozabilă asociaţilor, chiar dacă faţă de terţi, acest efect se produce doar prin operarea modificărilor actelor constitutive la registrul comerţului.
Deşi, potrivit acestor argumente, soluţia primei instanţe este corectă, instanţa de apel a arătat că motivarea conform căreia norma legală nu este imperativă şi cu privire la locul ţinerii adunărilor generale, nu este corectă.
În apel au fost reţinute ca fondate considerentele pentru care prima instanţă a înlăturat criticile reclamantului cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 126 coroborate cu art. 184 alin. (2) şi art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990.
Cu privire la cheltuielile de judecată efectuate de reclamant în prima instanţă, s-a reţinut că acestea au fost dovedite cu factura din 18 septembrie 2009, suma de 2.000 RON fiind achitată cu chitanţa din 21 septembrie 2009, din această perspectivă, cele reţinute de instanţă excedând normelor legale în materie.
Împotriva acestei decizii, reclamantul G.T. a declarat recurs, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea apelului său, schimbarea sentinţei şi admiterea acţiunii, precum şi respingerea apelului pârâtei.
În dezvoltarea motivelor de recurs se critică aplicarea greşită a art. 195 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, referitoare la obligativitatea convocării adunării generale la sediul social. Din acest punct de vedere arată că a votat împotrivă la adunarea generală din 6 martie 2008 unde s-a decis cu majoritate posibilitatea convocării şi în orice altă localitate din Italia, că a atacat această hotărâre, iar actele constitutive nu prevedeau o atare posibilitate, la data adunării generale.
În ceea ce priveşte descărcarea de gestiune a administratorului, care a fost votată şi de către acesta, deşi îl privea, recurentul susţine că s-au încălcat prevederile art. 126 din Legea nr. 31/1990, care au fost greşit aplicate de instanţa de apel, în sensul că, acestea sunt aplicabile tuturor formelor de societate, contrar celor reţinute de instanţele de fond.
Referitor la acordarea cheltuielilor de judecată din prima instanţă, recurentul susţine că art. 274 C. proc. civ. a fost greşit aplicat în raport de art. 1169 C. civ., deoarece factura nu dovedeşte plata prestaţiei, iar chitanţa a fost depusă doar în faza apelului, şi nu putea duce la modificarea sentinţei sub acest aspect.
Intimata SC N. SA nu a formulat întâmpinare în cauză, ci a depus un script intitulat ";concluzii scrise"; prin care a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reţine următoarele:
Reclamantul G.T. are calitatea de asociat al SC N. SRL Cluj-Napoca, alături de S.R. şi M.A., cu o cotă de participare la capitalul social de 33,33% fiecare, şi, în această calitate a solicitat anularea hotărârii adoptate, precum şi a procesului-verbal din data de 28 mai 2009, invocând în drept încălcarea dispoziţiilor art. 126, art. 184 alin. (2), art. 195 alin. (1) şi art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990.
Cu privire la locul convocării adunării generale se reţine că printr-o hotărâre a adunării generale anterioară, din data de 6 martie 2008 s-a decis posibilitatea convocării şi în altă localitate din Italia decât la sediul social, iar această hotărâre a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor art. 192 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, privind regula majorităţii absolute.
Reclamantul a atacat această hotărâre pentru care a votat împotrivă, acţiunea fiind respinsă irevocabil, sub acest aspect, prin Decizia nr. 4134 din 25 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin urmare, în mod corect instanţa de apel a aplicat dispoziţiile art. 195 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 când a statuat legalitatea convocării reclamantului pentru A.G.A. contestată, chiar dacă la data acesteia menţiunile corespunzătoare la registrul comerţului nu erau efectuate, întrucât efectul acestora este pentru opozabilitatea faţă de terţi, în timp ce pentru asociaţi, hotărârile devin obligatorii de la momentul adoptării lor.
Criticile relative la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 126 coroborate cu art. 184 alin. (2) şi art. 199 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 sunt, de asemenea, nefondate, reţinându-se corect aplicabilitatea lor la societăţile de capitaluri şi respectiv, neincidenţa acestora în speţa dedusă judecăţii, deoarece aceste texte de lege vizează adunările generale ale societăţilor pe acţiuni, fiind cuprinse în secţiunea a II-a şi a IV-a din Cap. IV ";Societăţile pe acţiuni";, fără ca, în privinţa societăţilor cu răspundere limitată, să existe în această privinţă o normă legală expresă de trimitere.
Nici criticile referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. nu sunt fondate, de vreme ce pârâta a depus în faţa primei instanţe factura din 18 septembrie 2009 emisă în baza contractului de asistenţă juridică care atestă onorariul avocaţial pentru litigiul pendinte, iar realitatea acestor cheltuieli ocazionate pârâtei a fost confirmată în apel, cu chitanţa din 21 septembrie 2009, anterioară pronunţării sentinţei primei instanţe.
Astfel, reţinând dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. privind culpa procesuală a reclamantului, raportat la art. 1169 C. civ. şi la caracterul devolutiv al apelului, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi sub acest aspect.
În baza considerentelor mai sus reţinute, nefiind fondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantului se va respinge.
Reţinând culpa procesuală a recurentului, şi în această fază procesuală va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate intimatei-pârâte cu plata onorariului avocaţial, în sumă de 2.083 RON, potrivit chitanţei, emisă de BRD la data de 11 martie 2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.T. împotriva Deciziei civile nr. 118 din 29 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurentul-reclamant la 2.083 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC N. SRL Cluj-Napoca.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2200/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2196/2011. Comercial → |
|---|
