ICCJ. Decizia nr. 2201/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2201/2011
Dosar nr. 3798/85/2008
Şedinţa publică din 7 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 762/C din 14 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă în parte acţiunea comercială formulată şi precizată de reclamanta SC F.P. SA Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SN G.N.R. Mediaş SA, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 18.510.458,62 RON, reprezentând rest dividende aferente anului 2005, la plata dobânzii legale aferente acestei sume începând cu 29 august 2007 şi până la data plăţii efective, la plata dobânzii legale aferente sumei de 153.491 RON pentru perioada 29 august 2007 - 16 noiembrie 2007 şi cheltuieli parţiale de judecată în cuantum de 245.832,98 RON, fiind respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că F.P. a devenit acţionar al societăţii pârâte la data de 28 decembrie 2005 prin cesionarea acţiunilor deţinute de Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, cesiunea fiind una deplin drept realizată în temeiul Legii nr. 247/2005 şi odată dobândită calitatea de acţionar, din această calitate decurg multitudinea de drepturi şi obligaţii caracteristice poziţiei dobândite de către partea reclamantă.
Potrivit dispoziţiilor art. 6 din O.U.G. nr. 81/2007, s-a stabilit că agenţii economici vizaţi în Anexa la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care au virat dividendele aferente anilor 2005 şi 2006 către bugetul de stat sau bugetele instituţiilor publice implicate, au obligaţia ca în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ, să vireze partea corespunzătoare din acestea către F.P. Ca urmare a obligaţiei instituite de actul normativ mai sus amintit, operatorilor economici le revine obligaţia de a recupera contravaloarea dividendelor prevăzute anterior, conform Metodologiei de restituire sau compensare aprobată prin hotărârea guvernului. Alin. (3) al art. 6 prevede că nerespectarea obligaţiei instituită în termenul de 60 de zile conduce la plata dobânzii legale pe fiecare zi de întârziere, după expirarea termenului.
S-a apreciat că norma legală mai sus analizată este o normă de interpretare, apărută ca urmare a practicii neunitare, la nivel naţional cu privire la calitatea acţionarului ce are dreptul de a dobândi dividendele aferente anilor 2005 şi 2006, respectiv acţionarului cedent sau acţionarului cesionar.
Întrucât legea este cea care reglementează problematica supusă dezbaterii, prima instanţă a dat eficienţă dispoziţiei legale, înlăturând astfel apărarea părţii pârâte care a apreciat că atâta timp cât reclamanta şi-a exercitat dreptul de vot în AGA nr. 4/2006 nu mai are dreptul să pretindă în prezent plata dividendelor aferente anului 2005.
Pârâta nu a contestat cuantumul sumei solicitată de către reclamantă cu titlu de dividende, respectiv 18.663.859,62 RON, sumă ce de altfel reprezintă 15% din cuantumul total al dividendelor acordate acţionarilor, adică 138.250.812 RON. Din această sumă pârâta a făcut parţial plata a 153.401 RON, rămânând un rest neachitat de 18.510.458,62 RON.
Cu privire la petitul 2, prima instanţă a acordat, în beneficiul reclamantei, plata dobânzii legale aferente sumei de 18.510.458,62 RON, începând cu data de 29 august 2007 şi până la data plăţii efective.
În motivarea admiterii acestui capăt de cerere, prima instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 81/2007, această dispoziţie legală dobândind caracter special prin raportare la dispoziţiile art. 43 C. com., ce reprezintă dreptul comun în materie.
Astfel, în materie comercială, datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când acestea devin exigibile. De la această normă având caracter general, legiuitorul român, prin art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 81/2007 instituie o normă cu caracter special, respectiv obligarea operatorului economic la plata dobânzii legale devine scadentă la expirarea termenului de 60 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă a guvernului.
Doar de la această dată se poate reţine culpa „operatorului economic"; care nu a luat măsurile de recuperare a contravalorii dividendelor conform metodologiei de restituire/compensare de la bugetele de stat/bugetele publice implicate, în contul cărora au fost vărsate sumele cu titlu de dividende.
Dobânda îmbracă forma daunelor-interese a căror cuantificare este una legală stabilită prin norma specială din O.U.G. nr. 81/2007. De asemenea, s-a reţinut că reclamanta nu poate invoca în susţinerea cererii sale, constând în obligarea la plata dobânzii de la scadenţa obligaţiei de plată a dividendelor - apreciată ca fiind ziua aprobării situaţiilor financiare pentru anul 2005, 19 mai 2006 -, principiile de drept şi drepturile consfinţite asociaţilor de către Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, republicată, atâta timp cât partea reclamantă nu a uzitat de dreptul consfinţit de art. 132 din lege, privind atacarea în instanţă a Hotărârii AGA nr. 12/2007.
În speţă, s-a apreciat că voinţei asociaţilor li se suprapune obligaţia legală instituită de O.U.G. nr. 81/2007, ce primează, cu atât mai mult cu cât cedentul este Statul Român, prin organele sale de reprezentare, iar cesionarul a luat fiinţă tot prin voinţa Statului Român.
S-a mai reţinut că în realizarea dreptului său reclamanta se sprijină pe dispoziţiile derogatorii prevăzute de O.U.G. nr. 81/2007 şi doar în final pe dispoziţiile Legii nr. 31/1990, altfel spus, instanţa a apreciat că nu poate să dea eficienţă trunchiat dispoziţiilor O.U.G. nr. 81/2007, numai în partea favorabilă părţii reclamante.
O.U.G. nr. 81/2007 a intrat în vigoare la data de 28 iunie 2007, astfel încât obligaţia de plată a dobânzii legale devine scadentă la 60 de zile calculate pe zile libere potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (1) C. proc. civ., respectiv 29 august 2007.
Pentru toate aceste motive, prima instanţă a obligat pârâta la plata către reclamantă a daunelor interese, constând în dobânda legală, aferentă sumei de 18.510.458,62 RON, începând cu data de 29 august 2007 şi până la data plăţii efective, respingând restul petitului cu privire la dobânda acordată.
Cu privire la cel de-al treilea petit, tribunalul a acordat dobânda legală aferentă sumei de 153.491 RON pentru perioada 29 august 2007 - 16 noiembrie 2007, respectiv între data scadenţei dobânzii conform art. 6 alin. (3) din O.U.G.. nr. 81/2007 şi data plăţii debitului prin OP nr. X.
Referitor la cel de-al patrulea petit, s-a reţinut că dobânda solicitată a fost acordată prin petitul 2 al acţiunii.
În ceea ce priveşte petitele 2 şi 3 ale acţiunii introductive de instanţă constând în obligarea la plata dobânzii legale, tribunalul a reţinut că acestea urmează a fi cuantificate şi individualizate în faza de executare silită, de către executorul judecătoresc, ce va avea în vedere dispoziţiile O.U.G. nr. 2/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SN G.N.R. Mediaş SA, iar prin Decizia comercială nr. 158/A/2010 din 17 decembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, a admis apelul pârâtei şi a schimbat sentinţa atacată, în sensul respingerii în tot a acţiunii reclamantei.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de apel a reţinut ca fiind întemeiată critica apelantei referitoare la interpretarea greşită a primei instanţe a efectelor Hotărârii AGA nr. 12 din 12 noiembrie 2007 a SN G.N.R. SA Mediaş.
Astfel, s-a reţinut că prin Hotărârea nr. 12 din 12 noiembrie 2007 a Adunării Generale a Acţionarilor SN G.N.R. SA Mediaş, s-a aprobat la art. 5 cu majoritate de voturi „pentru";, corespunzător cotei de 85,007% de participare şi votul împotrivă a SC F.P. SA, corespunzător cotei de participare de 14,992%, plata către reclamantă a dividendelor în sumă de 153.401 RON conform art. 6 din O.U.G. nr. 81 din 28 iunie 2007 pentru perioada 28 - 31 decembrie 2005.
Această hotărâre AGA a fost publicată în M. Of. al României, Partea a IV-a, nr. 3518 din 27 noiembrie 2007, iar potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale hotărârile adunării generale „pot fi atacate în justiţie în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra";.
S-a mai reţinut că reclamanta nu a uzat de calea legală prevăzută de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 pentru anularea Hotărârii AGA nr. 12/2007 şi din probele dosarului nu rezultă că aceasta a fost anulată, astfel că hotărârea AGA îşi produce efectele juridice, inclusiv faţă de acţionarul minoritar care a votat „contra"; conform art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, iar prima instanţă nu se putea substitui voinţei acţionarilor privind calculul şi repartizarea dividendelor, atât timp cât prin Hotărârea AGA nr. 12/2007 acţionarii au stabilit aceste aspecte şi hotărârea se bucură de prezumţia de validitate.
S-au apreciat ca nefondate apărările reclamantei potrivit cărora art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 81/2007 instituie o procedură imperativă privind împărţirea dividendelor, iar virarea dividendelor către F.P. ar fi o obligaţie legală, independentă de Hotărârea AGA nr. 12/2007, întrucât calculul şi repartizarea dividendelor către un acţionar nu se naşte în baza legii, ci în baza unei hotărâri AGA adoptată în condiţiile legii, or dreptul subiectiv la plata dividendelor nu se naşte „ope legis";, ci prin exercitarea căilor prevăzute de lege.
În consecinţă, instanţa de apel a constatat că tribunalul a interpretat greşit dispoziţiile legale obligând pârâta la plata sumei de 18.510.458,62 RON rest dividende aferente anului 2005, ignorând efectele juridice ale Hotărârii AGA nr. 12/2007, care stabilesc dividende către reclamantă în sumă de 153.401 RON achitate prin Ordinul de plată nr. X din 16 noiembrie 2007 şi prin urmare nu datorează nici dobânda legală aferentă, accesoriul urmând soarta principalului.
Împotriva deciziei sus-menţionate, a declarat recurs reclamanta SC F.P. SA Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului pârâtei.
În argumentarea criticilor formulate, recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că decizia atacată este nelegală având în vedere că instanţa a omis să observe incidenţa în speţă a principiului specialia generalibus derogant, prevederile O.U.G. nr. 81/2007 derogând de la normele Legii nr. 31/1990. După intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, dreptul subiectiv la plata dividendelor nu se mai naşte în favoarea recurentei ca urmare a unei hotărâri AGA, ci „ope legis";, altfel spus, temeiul pe care şi-a întemeiat pretenţia dedusă judecăţii nu este unul convenţional, ci unul legal, respectiv un act normativ aflat în vigoare.
A mai susţinut recurenta că anularea unei hotărâri AGA în baza art. 132 din Legea nr. 31/1990 poate fi realizată doar pentru considerente de legalitate, nu şi de oportunitate, cu alte cuvinte, acţiunea în anulare are un caracter social, fiind formulată pentru a conduce la contracararea încălcării intereselor generale ale societăţii.
Recursul reclamantei SC F.P. SA Bucureşti este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Problema de drept pusă în discuţie şi de soluţionarea căreia depinde dreptul la dividende pentru anul financiar 2005 este momentul dobândirii calităţii de acţionar a recurentei la societatea pârâtă, în raport de dispoziţiile legale aplicabile în speţă, respectiv Legea nr. 247/2005, H.G nr. 1481/2005 şi O.U.G. nr. 81/2007.
Potrivit dispoziţiilor art. 2, 3 şi 6 cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, F.P. este entitatea juridică având ca scop realizarea plăţii prin echivalent a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada de referinţă prevăzută de art. 1 alin. (1) din lege, iar conform art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1481/2005. Capitalul social iniţial al societăţii comerciale F.P. SA, la înfiinţare, este constituit din activele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a) - e) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, coroborat cu punctul 1.1 din Anexa la acelaşi titlu VII, recurenta având calitatea de acţionar semnificativ al pârâtei, cu o cotă de 15% din capitalul social.
Recurenta F.P. a dobândit de drept calitatea de acţionar, prin efectul Legii nr. 247/2005, legea şi H.G. nr. 1481/2005 fiind actele normative în baza cărora s-a efectuat de drept transferul acţiunilor societăţii pârâte către reclamantă, împreună cu toate drepturile şi obligaţiile aferente acestora, deci inclusiv dreptul la dividendele pentru anul financiar 2005.
În ceea ce priveşte dispoziţiile O.U.G. nr. 81/2007, acestea vin tocmai în aplicarea Legii nr. 247/2005, lege în temeiul căreia a fost înfiinţată recurenta F.P. Astfel, art. 1 alin. (2) din Titlul II prevede în mod expres faptul că transferul dreptului de proprietate asupra activelor prevăzute la alin. (1) se realizează de drept, iar art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede obligaţia operatorilor economici prevăzuţi în anexa la Titlul II din lege, care au virat dividendele aferente anilor 2005 şi 2006 către bugetul de stat sau bugetele instituţiilor publice implicate, de a vira partea corespunzătoare din acestea către F.P.
Pe cale de consecinţă, textul legal anterior menţionat nu prevede posibilitatea societăţilor comerciale să plătească dividendele cuvenite anului 2005, ci însăşi obligaţia acestora de a vira partea corespunzătoare aferentă pachetului de acţiuni. În acest sens, este de subliniat că nu poate fi reţinută teza conform căreia art. 6 alin. (1) este textul legal în baza căruia s-ar fi constituit dreptul Fondului la dividendele aferente anului 2005, întrucât aceasta ar însemna a admite situaţia în care deşi a dobândit calitatea de acţionar încă din anul 2005, recurenta nu ar fi avut dreptul la dividende, concluzie inacceptabilă, având în vedere că dreptul la dividende decurge din calitatea de acţionar.
Referitor la argumentul instanţei de apel în sensul că reclamanta nu a atacat în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990 Hotărârea AGA nr. 12/2007, prin care s-a stabilit ca plata dividendelor să fie efectuată către Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie este lipsit de relevanţă juridică, având în vedere că reclamanta nu contestă aprobarea situaţiei financiare a anului 2005, astfel încât o acţiune în anulare promovată în temeiul dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 ar fi fost lipsită de interes.
În ceea ce priveşte cuantumul dividendelor cuvenite reclamantei, corespunzător cotei sale de participare la capitalul social al pârâtei şi respectiv a datoriilor solicitate şi acordate acesteia se va reţine că sumele nu au fost contestate de intimata-pârâtă, iar recurenta-reclamantă nu a formulat critici în acest sens, astfel că nu se impune cenzurarea acestor aspecte.
Pentru considerentele mai sus înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., va admite prezentul recurs în sensul modificării deciziei atacate şi în consecinţă, va respinge apelul pârâtei SN G.N.R. Mediaş SA, declarat împotriva sentinţei primei instanţe.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., ca parte căzută în pretenţii, intimata-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 118.421,50 RON, către recurenta F.P. SA Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta F.P. SA BUCUREŞTI împotriva Deciziei comerciale nr. 158/A/2010 din 17 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul pârâtei SN G.N.R. Mediaş SA declarat împotriva Sentinţei civile nr. 762/C din 14 aprilie 2010 a Tribunalului Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă intimata-pârâtă SN G.N.R. Mediaş SA la 118.421,50 RON, cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă F.P. SA Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2202/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2200/2011. Comercial → |
|---|
