ICCJ. Decizia nr. 2457/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2457/2011
Dosar nr. 1865/1/2011
Şedinţa publică din 22 iunie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4456, pronunţată la data de 20 decembrie 2010, în dosarul nr. 27836/3/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins recursul formulat de reclamanta SC Q.C. Bucureşti SRL Bucureşti împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 34 din 25 ianuarie 2010, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare reclamanta SC Q.C. Bucureşti SRL Bucureşti, invocând, în drept, dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. şi solicitând admiterea contestaţiei şi rejudecarea recursului.
În motivarea contestaţiei se susţine, în esenţă, că "Decizia dată în recurs a reţinut că este îndeplinită condiţia deţinerii de către subscrisa a activului – Cinematograful „Cotroceni" – în baza unui contract de închiriere în vigoare, dar a exclus îndeplinirea condiţiei ca acest activ să figureze înscris pe lista activelor disponibile întocmită de intimata conform art. 13 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 346/2004.
Din eroare, nu s-a observat că în recurs s-a depus Lista activelor disponibile R.A.D.E.F. România Film, aprobată în şedinţa Consiliului de Administraţie a Regiei la 28 aprilie 2010, publicată pe site-ul www.ccib.ro/afacerea - Buletin Oficial on-line al Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, în care, la poziţia 15, figurează Cinematograful „Cotroceni".
Greşeala involuntară de a nu se observa existenţa dovezii de disponibilitate a activului – singurul pentru care am solicitat, în recurs, modificarea sentinţei, a condus la concluzii contrare situaţiei probatorii existente în dosarul cauzei, precum şi la consecinţe potrivite acestei erori privind inexistenţa dreptului intimatei de a executa obligaţia legală în temeiul căreia am formulat cererea".
Intimata a formulat întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare formulată în condiţiile impuse de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., motivat de faptul că dezlegarea pricinii de faţă, supusă judecaţii, nu este dată de dezlegarea unei greşeli materiale, iar instanţa când s-a pronunţat asupra recursului nu a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
De asemenea, intimata precizează că la termenul din data de 20 octombrie 2010 recurenta a solicitat în temeiul art. 305 şi următoarele C. proc. civ. administrarea probei cu înscrisuri şi a depus Lista activelor publicate de regie în Buletinul Oficial on-line „Afacerea" nr. 18.19 din 18 mai 2010.
În consecinţă, intimata solicită să se ia act de faptul că în momentul în care a fost motivată Decizia comercială nr. 4456 din 20 decembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 27.836/3/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, această instanţă a reţinut situaţia de fapt şi de drept şi a luat în considerare toate probele administrate în cauză.
Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele contestaţiei şi susţinerile din întâmpinare constată că în considerentele deciziei se precizează expres cu privire la activele disponibile, următoarele:
„Instanţa apelului a reţinut în acord cu dispoziţiile Legii nr. 346/2004 că cerinţele prevederilor art. 12 lit. b) trebuie îndeplinite cumulativ, iar în cauza dedusă judecăţii această condiţie nu este îndeplinită, în condiţiile în care intimata nu este proprietara activelor în litigiu, având doar calitatea de administrator al acestora, activele (cinematografe) aflându-se în proprietatea privată a statului conform art. 65 din OG nr. 39/2005.
De asemenea, nu este îndeplinită nici cerinţa ca activele să fie disponibile, în contextul în care niciunul din cele 5 cinematografe nu figurează înscris pe lista activelor disponibile întocmită de intimată conform dispoziţiilor art. 13 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 346/2004, listă afişată pe site-ul Camerei de Comerţ şi Industrie. Mai mult, HG nr. 1874/2006, care reglementa strategia de vânzare a sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic a fost anulată irevocabil prin Decizia nr. 2579 din 20 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Chiar dacă pentru unul dintre cele 5 active (Cinematograful Cotroceni) este îndeplinită condiţia deţinerii în baza unui contract de închiriere în vigoare, situaţia nu prezintă relevanţă cât timp, aşa cum s-a arătat anterior, parte din condiţiile cerute de lege nu sunt îndeplinite.
În plus, activele în discuţie nu mai fac parte din patrimoniul intimatei dat fiind că prin Legea nr. 303/2008, privind aprobarea OUG nr. 7/2008, referitoare la modificarea şi completarea OUG nr. 39/2005, de la data de 30 decembrie 2008 au fost trecute în domeniul public al statului, fiind înscrise în Anexa nr. 1 la lege".
Astfel fiind, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., invocate de contestatoare, deoarece au fost analizate aspectele referitoare la dovada disponibilităţii activului şi în consecinţă contestaţia urmează a fi respinsă, ca nefondată şi nu ca inadmisibilă cum a solicitat intimata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC Q.C. BUCUREŞTI SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 4456 din 20 decembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 27836/3/2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2451/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2617/2011. Comercial → |
|---|
