ICCJ. Decizia nr. 2292/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2292/2011
Dosar nr. 950/1371/2009
Şedinţa publică din 14 iunie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 114/ C din 1 martie 2010, Tribunalul Comercial Argeş a admis acţiunea promovată de reclamanţii C.G., P.A. şi A.M. în contradictor cu pârâta SC J. SRL CORUNCA şi, în consecinţă, a dispus anularea celor 8 hotărâri adoptate de adunarea generală a asociaţilor societăţii pârâte în şedinţa din 29 iunie 2009.
Instanţa de fond a reţinut că administratorul societăţii pârâte M.C. a convocat, în această calitate, la data de 7 mai 2009 adunarea generală a asociaţilor stabilind prin convocator data, ora şi locaţia desfăşurării ordinii de zi, litigiul purtând asupra mandatului dat de asociata M.L. asociatului administrator M.C.
Apreciind că dispoziţiile Legii nr. 31/1990 (L.S.C.) vizând atacarea în justiţie a hotărârilor A.G.A. ale unei societăţi cu răspundere limitată se completează cu dispoziţiile în materie privind societatea pe acţiuni, judecătorul fondului a procedat la analiza mandatului în litigiu prin prisma dispoziţiilor art. 125 alin. (1), (3) şi (5) din Legea nr. 31/1990 combinat cu art. 375 alin. (3) C. com., raportat la art. 196 din Legea nr. 31/1990.
În lipsa unei reglementări convenţionale a reprezentării asociaţilor, judecătorul fondului a apreciat că potrivit art. 125 alin. (2) teza a II-a L.S.C. procura de reprezentare se dă pentru o anume adunare generală, ea având un caracter special, în caz contrar echivalând cu o cedare a dreptului de vot în lipsa unei cesiuni a părţilor sociale.
Cum prin mandatul dat asociata M.L., deţinătoare a 10,42 % din capitalul social, l-a mandatat pe asociatul administrator să voteze în numele său în toate adunările generale, s-a apreciat, ca neîndeplinită, condiţia specialităţii mandatului.
Reţinând ca fiind încălcată şi prevederea art. 125 alin. (5) din L.S.C. în sensul că cele 8 hotărâri nu ar fi putut fi adoptate fără votul aferent părţilor sociale deţinute de mandanta asociată, acţiunea promovată a fost admisă în sensul mai sus arătat.
Prin Decizia nr. 81/ A din 6 decembrie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul declarat de pârâta SC J. SRL.
Criticile apelantei cu privire la greşita aplicare a prevederilor art. 125 alin. (1) din L.S.C. stipulate pentru societăţile pe acţiuni, la societatea cu răspundere limitată au fost înlăturate de instanţa de apel cu motivarea că prevederile art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 se aplică tuturor asociaţilor indiferent de forma de societate căreia îi aparţin.
Instanţa de apel a reţinut că deşi art. 191 şi urm. din L.S.C. nu fac trimitere şi la dispoziţiile art. 125, acestea sunt aplicabile societăţilor cu răspundere limitată, regimul juridic al transmiterii părţilor sociale fiind mai restrictiv în aceste societăţi decât în societăţile pe acţiuni. A considera altfel, ar însemna a accepta ideea transmiterii mascate de părţi sociale, apreciază instanţa de apel.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs pârâta SC J. SRL pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în a căror dezvoltare arată că:
- mandatul acordat de asociata M.L. a fost legal şi statutar, aprecierea instanţei de apel fiind greşită;
- greşita aplicare a prevederilor art. 125 din Legea nr. 31/1990, normele de trimitere ale art. 197, 199 şi 201 nefăcând referire şi la acestea;
- pentru adunarea generală din 26 februarie 2009, nu era necesar un mandat special şi oricum mandatul în speţă îndeplinea condiţiile unui mandat special.
Intimaţii reclamanţi au depus întâmpinare la dosar prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că în mod corect Decizia atacată cu recurs a reţinut incidenţa art. 125 alin. (2), mandatul de reprezentare în speţă fiind unul general deşi era necesar un mandat special.
Recursul este nefondat pentru considerentele care urmează.
Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel s-au limitat în a admite acţiunea şi respectiv a respinge apelul pe baza incidenţei art. 125 din Legea nr. 31/1990, practic pe excepţia condiţiei specialităţii mandatului şi a nulităţii hotărârilor adunării asociaţilor întrucât fără votul asociatei reprezentante nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută, cu ignorarea situaţiei de fapt şi a temeiurilor de drept invocate de reclamanţi prin acţiunea cu care aceştia au învestit instanţa de fond şi care nu fac referire la cele ce instanţele au reţinut.
Încălcând astfel principiul disponibilităţii, valabilitatea procurii fiind criticată de reclamanţi sub aspectul numărului părţilor sociale pe care le menţionează prin raportare la existenţa unui contract de cesiune anterior, neînregistrat la registrul comerţului, iar nu sub aspectul specialităţii, condiţie de altfel îndeplinită prin raportare la obiect, ambele instanţe au făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 125 din Legea nr. 31/1990.
Societatea, în speţă, este o societate cu răspundere limitată iar regimul juridic al societăţilor cu răspundere limitată are o reglementare distinctă în Legea nr. 31/1990: Titlul III, Cap. VI, art. 191 – art. 203.
Când legiuitorul a dorit ca societăţilor cu răspundere limitată să li se aplice dispoziţii prevăzute pentru alte forme de societăţi, a reglementat în mod expres această posibilitate prin norme de trimitere.
Astfel, art. 196 şi 197 fac trimitere la aplicabilitatea prevederilor art. 132 stipulate pentru societatea pe acţiuni în ce priveşte dreptul de a ataca hotărârile adunărilor generale şi la dispoziţiile art. 75, 76, 77 alin. (1) şi art. 79 stipulate pentru societatea în nume colectiv şi pentru societatea cu răspundere limitată.
Având în vedere caracterul limitativ şi de strictă interpretare al normelor de trimitere în mod nelegal instanţa de apel a extins enumerarea legală şi la prevederile art. 125 prevăzute de Legea nr. 31/1990 numai pentru societatea pe acţiuni.
În atare situaţie, Înalta Curte reţinând greşita aplicare a legii în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul, va casa Decizia şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru examinarea apelului sub toate criticile formulate şi pentru stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea prevederilor legale cu respectarea art. 129 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 304 pct. 5 astfel cum rezultă din dezvoltarea în fapt a recursului, ipotezele art. 304.7 C. proc. civ., invocat de recurentă nefiind întrunite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC J. SRL CORUNCA împotriva deciziei nr. 81/ A din 6 decembrie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2289/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2302/2011. Comercial → |
|---|
