ICCJ. Decizia nr. 258/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 258/2011
Dosar nr. 4309/3/2010
Şedinţa Camerei de Consiliu din 20 ianuarie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la data de 13 iulie 2009, petenta SC L.J.C. SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei în temeiul dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 85/2006.
Prin încheierea de şedinţă din 3 noiembrie 2009, Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a deschis procedura simplificată de instanţă a debitoarei.
La data de 15 decembrie 2009, debitoarea a depus o serie de înscrisuri din care rezulta mutarea sediului său social în oraşul Pantelimon judeţul Ilfov, invocând excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei şi solicitând declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a se hotărî astfel, s-a reţinut că, în raport de art. 16 C. proc. civ. soluţionarea cauzei revine tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are în prezent sediul debitoarea.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, pe rolul căruia s-a înregistrat dosarul cauzei, din oficiu a ridicat excepţia necompetenţei sale teritoriale, pe care a admis-o şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Dâmboviţa prin sentinţa comercială nr. 5859 din 28 septembrie 2010.
Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut că, dispoziţiile art. 6 alin. (1) Legea nr. 85/2006 consemnează că Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia recursului prevăzut de art. 8, sunt de competenţa tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului comercial, în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul. Conform art. 6 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 Tribunalul sau, după caz, tribunalul comercial, în a cărui circumscripţie teritorială îşi are sediul debitorul la data sesizării instanţei cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, rămâne competent să soluţioneze cauza indiferent de schimbările ulterioare de sediu ale debitorului. Întrucât la data sesizării Tribunalului Dâmboviţa debitorul îşi avea sediul în circumscripţia acestuia, iar faptul că debitorul şi-a schimbat ulterior sediul social nu prezintă importanţă sub aspectul competenţei teritoriale în materia procedurii insolvenţei, competentă fiind instanţa mai întâi sesizată.
Constatându-se ivit un conflict negativ de competenţă, s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării lui.
Este de necontestat că prin cererea înregistrată la data de 13 iulie 2009 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială, debitoarea SC L.J.C. SRL cu sediul social în judeţul Dâmboviţa a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 26, art. 28 şi art. 32 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Nu prezintă relevanţă împrejurarea că pe parcursul soluţionării litigiului de natură comercială, prin încheierea nr. 8872 pronunţată în şedinţa din data de 30 octombrie 2009 de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost admisă cererea cu privire la schimbarea sediului social în oraşul Pantelimon judeţul Ilfov.
Din această perspectivă devin aplicabile dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 85/2006, în sensul că toate procedurile vizând deschiderea procedurii insolvenţei intră în competenţa tribunalului comercial în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul, în speţă Tribunalul Dâmboviţa, aşa cum în mod corect a fost sesizat iniţial.
Pentru aceste raţiuni, urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 232/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 260/2011. Comercial → |
|---|
