ICCJ. Decizia nr. 262/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 262/2011
Dosar nr. 12010/3/2009
Şedinţa publică de la 20 ianuarie 2011
Deliberând asupra recursului comercial de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 9810 din 22 iunie 2009, pronunţată în dosarul nr. 12010/3/2009, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC F.P. SA împotriva pârâtei C.N.I.N. SA.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de 1.250.003,19 lei cu titlu de dividende neachitate aferente anului 2005, de 39.803,18 lei cu titlu de dobândă legală aferentă dividendelor neachitate, de 39.803,18 lei dobândă legală acumulată până la data de 23 septembrie 2009.
Din probatoriul administrat, judecătorul a reţinut că reclamanta a dobândit calitatea de acţionar al pârâtei prin Legea nr. 247/2005, în capitalul social al reclamantei intrând acţiunile deţinute de Ministerul Finanţelor Publice al societatea pârâtă. S-a reţinut că reclamanta a fost înmatriculată în registrul comerţului la data de 28 decembrie 2005, dată de la care a dobândit şi calitatea de acţionar al pârâtei. Prin hotărârea adunării generale a acţionarilor pârâtei nr. 8 din 29 mai 2006 au fost aprobate situaţiile financiare pentru anul 2005, stabilindu-se cuantumul dividendelor care au fost virate la bugetul de stat, la şedinţă participând şi reprezentanţii statului. Prin OUG nr. 81/2007 s-a stabilit că în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ, operatorii economici prevăzuţi în Anexa la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, inclusiv pârâta, care au virat dividendele aferente anilor 2005 şi 2006 către bugetul de stat sau bugetele instituţiilor publice implicate, vor vira partea corespunzătoare din acestea către F.P. Prin acelaşi act normativ s-a stabilit că operatorii economici au fost obligaţi să recupereze contravaloarea dividendelor menţionate, conform metodologiei de restituire/compensare aprobată prin hotărâre de guvern, cu stabilirea unei sancţiuni pentru nerespectarea termenului de 60 de zile, constând în plata dobânzii legale pentru fiecare zi de întârziere.
În aplicarea acestei ordonanţe, Ministerul Finanţelor Publice a virat pârâtei sumele încasate cu titlu de dividende pentru exerciţiul financiar al anilor 2005 şi 2006, pârâta achitând reclamantei suma cuvenită acestei ca dividende aferente anului 2005 la data de 28 noiembrie 2008. Reclamanta a considerat că obligaţia de plată a dividendelor a devenit scadentă la 29 mai 2006, dată de la care a calculat dobânzi, imputând suma achitată mai întâi asupra dobânzilor.
Judecătorul fondului a apreciat netemeinicia cererii reclamantei, considerând că dividendele nu erau datorate reclamantei, în conformitate cu art. 67 şi art. 123 din Legea nr. 31/1990. Raportat la aceste texte legale, a reţinut că reclamanta nu a fost un acţionar obişnuit al pârâtei, ci un acţionar în privinţa căruia se impunea o reglementare specială, reglementare reprezentată de OUG nr. 81/2007.
Cu privire la modul în care reclamanta a înţeles să efectueze imputaţia plăţii, judecătorul a reţinut că pentru a se naşte dreptul creditorului la despăgubiri este necesar ca executarea cu întârziere să-i fie imputabilă debitorului. A apreciat că neexecutarea obligaţiei de plată a dividendelor către reclamantă a fost cauzată de prevederi legale incomplete, dispoziţiile OUG nr. 81/2007 întărind convingerea magistratului că până la reglementarea situaţiei juridice a dividendelor â€" pe calea legală â€" a fost suspendată temporar executarea obligaţiilor, restituirea dividendelor achitate la bugetul de stat urmând o procedură fiscală pe care pârâta a fost obligată să o respecte. S-a mai reţinut că nu este imputabil pârâtei faptul că actul normativ care reglementa situaţia dividendelor achitate la bugetul de stat a fost adoptată ulterior aprobării situaţiilor financiare anuale.
Reclamanta SC F.P. SA a formulat apel împotriva sentinţei de fond, criticând soluţia pronunţată din perspectiva greşitei interpretări a textelor legale incidente în cauză.
Prin Decizia comercială nr. 171 din 10 martie 2010 completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantei, cu următoarele considerente: a reţinut aplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 6 alin. (1) din OUG nr. 81/2007, astfel încât data scadenţei privind obligaţia de a vira dividendele aferente anului 2005 nu este cea a adoptării hotărârii AGA nr. 8 din 29 mai 2006, ci dat stabilită conform textului legal menţionat; a mai reţinut şi prevederea art. 8 din OUG nr. 81/2007 care instituia răspunderea exclusivă a instituţiei publice implicate în stabilirea sumelor reprezentând partea corespunzătoare din dividendele care se cuveneau reclamantei pentru anul 2005 şi 2006. În acest context s-a reţinut că avizul Ministerului Finanţelor a fost obţinut la data de 27 noiembrie 2008, plata dividendelor fiind efectuată la data de 28 noiembrie 2008, astfel încât reclamanta nu are dreptul la dobânda legală. Cu aceleaşi considerente a fost apreciată ca nefondată şi pretenţia reclamantei pentru dobânda legală calculată pentru un rest de dividende neachitat, nefiind în situaţia unei întârzieri la plata unei datorii băneşti.
Decizia de apel a fost recurată de reclamanta SC F.P. SA, care a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârilor pronunţate în cauză în sensul admiterii acţiunii sale.
Criticile reclamantei, încadrate în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au vizat greşita interpretare şi aplicare a prevederilor legale incidente în cauză.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că judecătorii apelului au apreciat greşit că dreptul său la dividende s-a născut la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 81/2007, acest drept fiind născut prin efectul Legii nr. 247/2005, cu aplicarea art. 67 şi art. 123 din Legea nr. 31/1990. A arătat că OUG nr. 81/2007 s-a stabilit doar o procedură de restituire a sumelor achitate la bugetul de stat, actul normativ nereglementând în nici un moment aspectul legat de calitatea de acţionar. În acest context nu este fondată aprecierea judecătorilor în sensul unei suspendări legale a dreptului de dividende în perioada scursă de la momentul adoptării Legii nr. 247/2005 până la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 81/2007. Reclamanta mai critică şi modul în care a fost apreciată imputaţia plăţii de către judecătorii instanţelor inferioare.
Prin întâmpinare, pârâta intimată C.N.I.N. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând următoarele: s-a apreciat corect cu privire la momentul naşterii dreptului reclamantei la dividende ca fiind cel al adoptării OUG nr. 81/2007, astfel încât nu sunt incidente în speţă prevederile Legii nr. 31/1990; a invocat şi OUG nr. 199/2000 privind înfiinţarea C.N.I.N. SA, apreciind că şi în raport de acest act normativ nu pot fi aplicate prevederile Legii nr. 31/1990.
Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate şi de apărările invocate se apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: problema de drept ce trebuie dezlegată în prezenta cauză este aceea a dobândirii calităţii de acţionar de către reclamantă, doar în raport de această stabilire de calitate putând fi analizat aspectul legat de modul de repartizare a dividendelor.
Analizând legiSIaţia incidentă, se apreciază că textul art. 91 din Legea nr. 247/2005, care prevede că prin derogare de la prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, capitalul social iniţial este considerat subscris şi integral vărsat de statul român, prin efectul legii, sub condiţia înregistrării SC F.P. SA la Oficiul Registrului Comerţului, trebuie interpretat în sensul că de la data înregistrării reclamantei în registrul Comerţului aceasta a dobândit calitatea de acţionar al societăţilor menţionate în anexa la lege. Prevederile legale ce vizează reglementarea transferului de la autoritatea ce deţine acţiunile în numele statului către F.P. nu sunt de natură a induce ideea că F. ar dobândi calitatea de acţionar la societăţile menţionate în anexa la lege de la data efectivei realizări a acestui transfer; ele trebuie interpretate doar în sensul reglementării situaţiilor la nivelul tuturor instituţiilor implicate, fără a aduce atingere, însă, dreptului F. de a fi proprietar al acţiunilor, prin efectul legii.
În susţinerea acestei teze, trebuie menţionată dispoziţia art. 91 alin. (3) din Legea nr. 247/2005, potrivit căreia de la data constituirii F.P. şi până la actualizarea registrelor acţionarilor societăţilor comerciale, societăţilor naţionale şi companiilor naţionale menţionate în anexă, drepturile nepatrimoniale aferente acţiunilor transferate F.P. se exercită de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, A.V.A.S., Ministerul Transporturilor, respectiv de către SC D.F.E.E.E. SA. Se observă că textul legal stabileşte, în fapt, o mandatare pentru autorităţile menţionate de reprezentare a F. dar numai în ce priveşte drepturile nepatrimoniale aferente acţiunilor transmise F.
În consecinţă, singurul titular al dreptului asupra dividendelor â€" drept patrimonial, de creanţă, decurgând din calitatea de acţionar â€" este reclamanta care, aşa cum s-a reţinut, a devenit titularul dreptului de proprietate asupra acţiunilor prin efectul legii.
Nu poate fi reţinută apărarea pârâtei în sensul inaplicabilităţii prevederilor legale ale Legii nr. 31/1990 raportat la Legea nr. 247/2005. Nu există un raport între o reglementare specială şi una generală, decât sub aspectul modalităţii dobândirii calităţii de acţionar al reclamantei, Legea nr. 247/2005 stabilind, aşa cum s-a arătat deja, că reclamanta dobândeşte calitatea de acţionar de la momentul înregistrării societăţii la registrul comerţului. Această modalitate specifică de dobândire a calităţii de acţionar a reclamantei nu înlătură aplicabilitatea prevederilor art. 67 din Legea nr. 31/1990, care reglementează cu caracter general dreptul acţionarilor/ asociaţilor. De asemenea, sunt incidente în cauză şi prevederile art. 123 din Legea nr. 31/1990, cu precizarea că reclamanta, devenind acţionar în temeiul legii, trebuia înscrisă din oficiu în evidenţele societăţii, nemaifiind ţinută de data de referinţă.
În consecinţă se apreciază că repartizarea dividendelor aferente anului 2005 către Ministerul Finanţelor nu a fost efectuată cu respectarea legii, dividendele trebuind a fi virate direct către reclamantă, în raport de numărul acţiunilor deţinute în cadrul societăţii, pârâta neputând invoca necunoaşterea legii şi ignorarea calităţii de acţionar a reclamantei la data ţinerii adunării generale în care s-a hotărât asupra repartizării profitului, sub forma dividendelor.
Se reţine că în cauză, repartizarea dividendelor a fost efectuată către Ministerul Finanţelor, fiind plătite acestei instituţii drepturile constând în dividende. Având în vedere că reclamanta era singurul titular al dreptului de proprietate asupra acţiunilor, în procentul stabilit prin Legea nr. 247/2005, aceasta era cea care trebuia să încaseze sumele repartizate cu titlu de dividende, sumele urmând a fi plătite reclamantei în termenul stabilit prin hotărârea AGA, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situaţiilor financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat [art. 67 alin. (2) teza 1 din Legea nr. 31/1990].
Se reţine, totodată, că la data de 28 noiembrie 2008 pârâta a achitat reclamantei suma ce i se cuvenea acesteia cu titlu de dividende. Însă, reclamanta a operat în mod greşit imputaţia plăţii în condiţiile prevăzute de art. 1111 C. civ., debitoarea obligaţiei indicând expres pe ordinul de plată că suma virată reprezintă dividendele aferente anului 2005. În schimb, nu poate fi înlăturat dreptul reclamantei la dobânzi legale, art. 67 alin. (2) teza finală din Legea nr. 31/1990 stipulând că dacă nu a fost respectat termenul de plată, stabilit prin hotărâre, sau cel legal de 6 luni de la data aprobării situaţiilor financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat, societatea comercială va plăti daune interese pentru perioada de întârziere, la nivelul dobânzii legale.
În consecinţă, se apreciază temeinicia cererii de recurs doar în ceea ce priveşte dobânda legală, fiind reţinut că debitul principal â€" dividendele au fost achitate.
În baza celor reţinute, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei va fi admis, cu consecinţa modificării hotărârilor pronunţate în cauză de judecătorii instanţelor inferioare. Va fi admisă în parte acţiunea reclamantei şi, fiind reţinută achitarea către reclamantă a sumei reprezentând contravaloare dividende, va fi obligată pârâta la plata dobânzii legale aferentă sumei reprezentând dividende, dobândă ce se va calcula pentru perioada cuprinsă între data adoptării hotărârii nr. 8 a acţionarilor pârâtei (29 mai 2006) şi data achitării sumei cu titlu de dividende (28 noiembrie 2008).
În temeiul art. 274 C. proc. civ., va fi obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată efectuate şi dovedite de recurentă, constând în plata taxelor judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate de voturi:
Admite recursul declarata de reclamanta SC F.P. SA BUCUREŞTI.
Modifică Decizia comercială nr. 171 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, şi sentinţa comercială nr. 9810 din 22 iunie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în sensul că admite acţiunea în parte şi obligă pârâta la plata dobânzii legale aferente sumei de 6.029.883,80 lei pentru perioada 29 mai 2006 â€" 28 noiembrie 2008.
Obligă intimata pârâtă C.N.I.N. SA BUCUREŞTI la plata către recurenta reclamantă a sumei de 9.407,07 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2011.
Cu opinia separată a doamnei judecător în sensul respingerii recursului declarat de reclamanta SC F.P. SA BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 171 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
OPINIE SEPARATĂ
Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de criticile aduse deciziei recurate apreciez că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicita.
1) obligarea pârâtei C.N.I.N. SA la plata către subscrisa a sumei de 1.250.003,19 lei, reprezentând rest de plată reprezentând contravaloare dividende aferente anului 2005 neachitat până în prezent;
2) obligarea pârâtei C.N.I.N. SA la plata către subscrisa a sumei de 39.803,18 lei reprezentând dobânda legală comercială aferentă dividendelor neachitate subscrisei cu precizarea că aceasta urmează a fi actualizată până la data plăţii efective a debitului restant. Menţionează că suma de 39.803,18 lei reprezintă dobânda legală acumulată până la data de 23 martie 2009.
În drept reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile HG nr. 1481/2005, Titlul VII al Legii nr. 247/2005, OG nr. 81/2007, Legea nr. 31/1990.
În prezenta cauză, atât în considerentele sentinţei comerciale nr. 9810 din 22 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cât şi în considerentele deciziei comerciale nr. 171 din 10 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, instanţele au reţinut că în cauză neexecutarea la timp a obligaţiei de plată a intimatei-pârâte C.N.I.N. SA către recurenta-reclamantă SC F.P. SA a dividendelor aferente anului 2005, a fost determinată de o cauză străină, neimputabilă intimatei-pârâte.
Într-adevăr, în speţă nu este vorba de o executare cu întârziere a obligaţiei de plată a dividendelor aferente anului 2005 care să fie imputabilă intimatei-pârâte deoarece obligaţia de plată a acesteia către recurenta-reclamantă a dividendelor aferente exerciţiului financiar pentru anul 2005 s-a născut în temeiul art. 6 din Titlul II din OUG nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Textul de lege menţionat prevede că ,,În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, operatorii economici prevăzuţi în anexa la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente cu modificările şi completările ulterioare, care au virat dividendele aferente anilor 2005 şi 2006 către bugetul de stat sau bugetele instituţiilor publice, vor vira partea corespunzătoare din acestea către F.P.
În termen de maxim 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, operatorii economici vor recupera contravaloarea dividendelor prevăzute la alin. (1) conform metodologiei de restituire/compensare aprobată prin hotărâre a Guvernului.
În cazul în care operatorii economici prevăzuţi la alin. (1) nu vor respecta termenul de 60 de zile, aceştia vor fi obligaţi să plătească dobânda legală pe fiecare zi de întârziere.
Metodologia de restituire/compensare a contravalorii dividendelor vărsate de agenţii economici cu capital de stat la bugetul statului a fost stabilită prin HG nr. 1484/2007 privind metodologia de restituire/compensare a sumelor reprezentând partea corespunzătoare din dividendele anului 2005 â€" 2006 virate la bugetul de stat sau la bugetul instituţiei publice implicate în procesul de privatizare, care se cuvine F.P.
Este de reţinut că în vederea restituirii/compensării a sumelor reprezentând dividendele aferente anilor 2005-2006, art. 4 alin. (1) lit. e) din HG nr. 1484/2007 prevedea avizul instituţiei publice implicate în procesul de privatizare sau al ministerului de resort, după caz, cu privire la sumele ce urmează a fi restituite/compensate.
În avizul înregistrat sub nr. 7708 din 27 noiembrie 2008 s-a menţionat că în exerciţiul financiar 2005 suma cuvenită SC F.P. SA cu titlu de dividende este în cuantum de 6.029.883,90 lei (fila 27 din dosarul Tribunalului Bucureşti).
A doua zi după emiterea avizului de către Ministerul Finanţelor, prin ordinul de plată nr. 3 din 28 noiembrie 2008 intimata-pârâtă a virat în contul F.P. suma de 6.029.883,90 lei cu titlu de dividende pentru anul 2005 (fila 29 din dosarul Tribunalului Bucureşti).
Din cele arătate reiese că avizul înregistrat sub nr. 7708 din 27 noiembrie 2008 a făcut parte din procedura de restituire/compensare a contravalorii dividendelor vărsate de agenţii economici cu capital de stat la bugetul statului astfel cum aceasta a fost stabilită prin HG nr. 1484/2007.
Nu este lipsit de relevanţă de a sublinia în acest context şi dispoziţiile art. 8 din HG nr. 1484/2007 potrivit cărora, ,,Răspunderea privind stabilirea sumelor reprezentând partea corespunzătoare din dividendele aferente anilor 2005-2006 virate la bugetul de stat sau la bugetul instituţiei publice implicate în procesul de privatizare, care se cuvin SC F.P. SA revine exclusiv instituţiei publice implicate în procesul de privatizare sau ministerului de resort, prin persoanele abilitate de lege, după caz, şi operatorilor economici, prin persoanele abilitate, care depun cererea de restituire, dispoziţii în temeiul cărora intimata-pârâtă a considerat că înainte de a efectua plata către recurenta-reclamantă se impunea să obţină avizul din partea Ministerului de Finanţe ca minister de resort, în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului sumelor.
Or, aşa cum am arătat deja, avizul înregistrat sub nr. 7708 a fost emis la 27 noiembrie 2008, iar plata dividendelor către SC F.P. SA de către intimata-pârâtă a fost efectuată a doua zi, respectiv 28 noiembrie 2008.
În aceste condiţii apreciez că în prezenta cauză intimata-pârâtă nu s-a sustras de la obligaţia de plată a dividendelor, sustragere culpabilă de natură a atrage sancţiunea curgerii de daune moratorii, întrucât procedura instituită de HG nr. 1484/2007 care se concretiza în emiterea avizului de către ministerul de resort este o procedură obligatorie care trebuia parcursă în vederea plăţii dividendelor.
Având în vedere considerentele arătate apreciez că recursul este nefondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează a fi respins, instanţa de apel făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în funcţie de situaţia de fapt.
| ← ICCJ. Decizia nr. 260/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 263/2011. Comercial → |
|---|
