ICCJ. Decizia nr. 2406/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2406/2011
Dosar nr. 14065/325/2009
Şedinţa publică din 21 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cauzei şi hotărârea pronunţată de Tribunalul Timiş ca primă instanţă.
Prin acţiunea introductivă înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Timişoara astfel cum a fost precizată, reclamanta A.L.S.I.L. Timişoara a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC E. SA Timişoara şi SC E.B. SA ca prin hotărârea instanţei să se dispună obligarea pârâtelor la facturarea separată a energiei electrice pentru imobilul situat în Timişoara Str. S.I.L. nr. 1/B precum şi debranşarea imobilului de la branşamentul SC I.L. şi branşarea la cablul electric de alimentare al oraşului Timişoara.
În motivare reclamanta a susţinut că imobilul a aparţinut SC I.L. SA, alimentarea cu energie electrică realizându-se prin branşamentul societăţii, iar facturarea energiei consumate se calcula separat prin scăderea consumului imobilului de pe factura societăţii ca mare consumator.
Susţine reclamanta că deşi şi-a achitat cu regularitate consumul de energie electrică, la data de 1 iulie 2009 SC E.B. SA a întrerupt furnizarea energiei la cererea actualului proprietar SC E. SA care a preluat şi contractul de furnizare a energiei electrice încheiat cu SC I.L. SA .
Prin Sentinţa civilă nr. 18238 din 15 decembrie 2009 Judecătoria Timişoara şi-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş reţinând natura comercială a cauzei.
Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, astfel învestit prin Sentinţa civilă nr. 424/PI din 30 martie 2010 a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate de pârâte, respectiv excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei SC E.B. SA şi excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei, şi pe fond a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâtele la facturarea separată a consumului de energie electrică pentru imobilul din Str. S.I.L. nr. 1/B Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta A.L.S.I.L. Timişoara acţionând în numele persoanelor care locuiesc în imobil are interes şi legitimare procesuală în promovarea cererii, dreptul reclamantei putându-se realiza faţă de persoana juridică care are ca obiect de activitate facturarea energiei electrice - respectiv pârâta SC E.B. SA.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reţinut că actualul proprietar al imobilului SC E. SA a solicitat în mod nejustificat debranşarea imobilului de la reţeaua electrică refuzând să mai plătească contravaloarea energiei electrice în condiţiile în care reclamanta achita în mod separat consumul pentru imobil.
În opinia primei instanţe, în raport de obiectul cererii, necesitatea furnizării energiei electrice şi preîntâmpinarea situaţiei anterioare de întrerupere a furnizării, în vederea asigurării unor condiţii civilizate de locuit, impune admiterea cererii, independent de calitatea de toleraţi a celor care ocupă în prezent imobilul.
2. Apelul.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta sub aspectul nepronunţării pe capătul doi de cerere privind branşarea la cablul electric al oraşului şi pârâta SC E. SA, în faliment, reprezentată de lichidatorul judiciar desemnat în producerea insolvenţei sub aspectul soluţionării excepţiei lipsei calităţii procesual active a reclamantei şi al dezlegării pe fondul cauzei.
Prin Decizia nr. 145/A din 27 septembrie 2010 Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a admis apelul pârâtei SC E. SA şi a schimbat sentinţa fondului în sensul respingerii acţiunii introductive formulate de reclamantă ca neîntemeiată şi pe cale de consecinţă a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că anterior dobândirii imobilului de către pârâta SC E. SA prin Contractul de vânzare-cumpărare din 3 noiembrie 2003, autoarea sa, SC I.L. SA a promovat acţiuni în justiţie de evacuare a persoanelor care locuiesc în imobil fără titlu, acţiuni finalizate cu pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti irevocabile de evacuare. În acest context instanţa apreciază că membrii care compun A.L.S.I.L. nu deţin niciun titlu valabil pentru folosinţa locuinţelor, astfel că cererea de rebranşare la cablul electric şi de facturare separată apare ca nejustificată, având în vedere şi art. 8.2 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori care impune, ca o condiţie esenţială pentru încheierea contractelor de furnizare, existenţa unor documente privind folosinţa definitivă sau temporară a spaţiului, documente nedeţinute de reclamantă.
Totodată, instanţa de apel apreciază că şi în situaţia în care ar exista contracte valabil încheiate, pârâta, supusă procedurii insolvenţei poate să denunţe orice contract în vederea creşterii la maximum a valorii debitorului.
3. Recursul. Motivele de recurs.
La data de 19 noiembrie 2010, reclamanta A.L.S.I.L. a declarat recurs, în termen legal împotriva deciziei instanţei de apel solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare instanţei de fond în vederea admiterii acţiunii astfel cum a fost precizată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate generic pe dispoziţiile art. 299 - 316 C. proc. civ., recurenta a arătat că asociaţia funcţionează legal de la data constituirii sale, având în prezent încheiate contracte de furnizare de utilităţi pentru buna funcţionare a imobilului.
Potrivit recurentei, concluzia instanţei cu privire la lipsa unui titlu legal pentru folosinţa apartamentelor de către membrii asociaţiei, este contrară înscrisurilor administrate în cauză care atestă recunoaşterea drepturilor locative asupra spaţiilor deţinute.
În acest sens, recurenta arată că de la data dobândirii proprietăţii de către pârâta SC E. SA, aceasta nu a promovat nicio acţiune de evacuare a locatarilor, întreruperea furnizării energiei electrice având caracter şicanator.
Totodată recurenta arată că a încheiat contract de furnizare a energiei electrice la reţeaua electrică a oraşului hotărârea fiind necesară pentru efectuarea lucrărilor de branşare la reţeaua oraşului.
În susţinerea recursului, recurenta reclamantă a depus la dosar înscrisuri noi, respectiv copii de pe contractele aflate în derulare încheiate cu ceilalţi furnizori de utilităţi, dovada existenţei legale a Asociaţiei de Locatari, tabel nominal cu situaţia locatarilor care ocupă cele 44 de apartamente ce compun imobilul din str. I.L. nr. 1/B.
Asupra recursului.
Potrivit art. 306 (3) C. proc. civ., Înalta Curte va examina, în cadrul controlului de legalitate, decizia atacată în raport de motivul reglementat de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., faţă de argumentele expuse de recurentă în dezvoltarea criticilor formulate.
Recursul declarat de recurenta reclamantă A.L.S.I.L. se vădeşte întemeiat.
Principalul argument pe care instanţa de apel îşi întemeiază soluţia adoptată în cauză în sensul respingerii acţiunii reclamantei pe fondul său, a vizat lipsa unui titlu valabil pentru folosinţa apartamentelor care compun blocul de locuinţe din S.I.L. nr. 1/B actualmente B.T.I. nr. 46 B, urmare promovării şi admiterii unor acţiuni de evacuare a locatarilor, membrii asociaţiei, de către antecesoarea pârâtei SC E. SA, în anul 2003.
Concluzia instanţei întemeiată pe existenţa unui număr de patru procese-verbale de evacuare silită întocmite în anul 2003 şi privind un număr de 10 locatari ai imobilului nu poate fi extinsă cu privire la toate persoanele care locuiesc actualmente în acest imobil, distinct de faptul că pentru o parte din locatari împotriva cărora existau hotărâri de evacuare, s-a stabilit pe cale judecătorească că sunt îndreptăţiţi la încheierea contractelor de închiriere pentru spaţiul deţinut potrivit O.U.G. nr. 40/1999, antecesoarea pârâtei, SC I.L. SA fiind obligată la plata unei amenzi civile până la executarea obligaţiei de încheiere a contractelor (Decizia nr. 2636 din 25 septembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara privind pe locatarii D.R.; Încheierea nr. 8730 din 30 a Judecătoriei Timişoara cu privire la C.I.B. şi D.I.).
Cum aceste persoane locuiesc şi în prezent în imobil potrivit situaţiei depusă în recurs de către reclamantă, în considerarea drepturilor locative recunoscute anterior, argumentul instanţei de apel a rămas fără suport legal, chiar şi în situaţia în care numai o parte dintre locatari au dovedit că folosesc spaţiul în mod legal. Distinct de acestea obiectul acţiunii introductive nu a vizat stabilirea drepturilor locative ale persoanelor care locuiesc în imobil, ci dreptul de a avea acces la serviciu public de furnizare a energiei electrice, în condiţiile în care deconectarea imobilului de la reţea nu s-a datorat culpei asociaţiei urmare neplăţii facturilor aferente consumului.
Potrivit Legii locuinţei nr. 114/1996 modificată, cerinţele minimale pentru folosirea unei locuinţe vizează şi accesul la energia electrică, apă potabilă, evacuarea controlată a apelor uzuale.
Asociaţia de locatari, a cărei existenţă legală şi funcţionare nu a fost infirmată de instanţa de apel, are printre atribuţii şi încheierea contractelor cu furnizorii de servicii, sub acest aspect demersul reclamantei fiind pe deplin justificat şi în limitele capacităţii sale de exerciţiu.
Totodată, Curtea constată că la data judecării apelului, 27 septembrie 2010 reclamanta A.L.S.I.L. obţinuse avizul tehnic de racordare la reţeaua electrică a oraşului, contractul de furnizare a energiei electrice încheiat în condiţiile stabilite prin avizul din 5 ianuarie 2010 fiind în curs de definitivare, astfel că şi sub acest aspect argumentul instanţei de apel întemeiat pe Regulamentul de furnizare a energiei electrice se vădeşte nefondat.
În sfârşit, şi argumentul instanţei de apel potrivit căruia, lichidatorul pârâtei SC E. SA aflată în insolvenţă, poate să denunţe oricând, potrivit art. 86 (1) din Legea nr. 85/2006 contractele aflate în derulare, se dovedeşte irelevant întrucât măsura debranşării şi întreruperii furnizării electrice nu a fost luată de lichidator, fiind anterioară deschiderii procedurii insolvenţei pârâtei, iar motivul invocat, respectiv neplata de către asociaţie a cotei-părţi ce îi revine din consumul de energie electrică, nu a fost confirmat sau dovedit de lichidatorul judiciar participant la proces, în această calitate.
Hotărârea instanţei de apel este susceptibilă de critică şi sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. potrivit cărora, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Or, reglementarea raporturilor locative dintre proprietari şi persoanele care locuiesc în imobil nu se poate realiza în cadrul procesual stabilit de reclamantă prin acţiunea introductivă. În absenţa unei cereri reconvenţionale formulate de proprietar cu acest obiect şi a unei analize aplicate a acestei chestiuni în raport de dispoziţiile legale incidente, dezlegarea dată de instanţa de apel care reţine prin considerente decizionale că toţi locatarii, membrii ai asociaţiei, folosesc spaţiul fără titlu legal este vădit greşită.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 (1) şi (3) C. proc. civ. va admite prezentul recurs şi va modifica decizia atacată în sensul admiterii apelului reclamantei şi respingerii apelului pârâtei SC E. SA, şi în consecinţă va schimba în parte sentinţa fondului admiţând şi capătul de cerere cu privire la obligarea SC E.B. SA la branşarea imobilului la cablul electric de alimentare al oraşului.
Cererea recurentei privind obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în această fază procesuală, reprezentând onorariu avocat va fi respinsă ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.L.S.I.L. Timişoara împotriva Deciziei civile nr. 145/A din 27 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, pe care o modifică şi în consecinţă:
Admite apelul declarat de reclamanta A.L.S.I.L. Timişoara împotriva Sentinţei civile nr. 424/PI din 30 martie 2010 a Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o schimbă în parte, în sensul că admite şi capătul de cerere din acţiunea precizată şi obligă pârâta SC E.B. SA Timişoara la branşarea imobilului situat în Timişoara, S.I.L., nr. 1/B în vederea furnizării energiei electrice.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC E. SA Timişoara prin lichidator judiciar SC A.Q.C. SPRL Timişoara.
Respinge cererea formulată de recurentă privind acordarea de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2408/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2404/2011. Comercial → |
|---|
