ICCJ. Decizia nr. 2408/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2408/2011
Dosar nr. 335/103/2010
Şedinţa publică de la 21 iunie 2011
Reclamanţii P.E., I.R. şi A.V. au chemat în judecată pe pârâta S.C.M.C. Piatra-Neamţ, şi au solicitat anularea Hotărârii nr. 1 din 25 ianuarie 2010. De asemenea, au solicitat suspendarea executării acestei hotărâri până la soluţionarea definitivă a cererii principale.
Cererea de suspendare a fost disjunsă, formându-se dosar separat.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin Hotărârea nr. 1/2010 s-a aprobat cooptarea unei persoane în societate, fiind majorat capitalul social, s-a aprobat hotărârea referitoare la raporturile de muncă pe anul 2010, s-a aprobat modificarea art. 19 din statut în sensul că fiecare membru are dreptul la un singur vot, oricare ar fi numărul părţilor sociale deţinute şi s-a luat act de opţiunea cooperatoarei D., de a renunţa înainte de termen la funcţia de administrator unic. Prin Decizia nr. 1 din 27 ianuarie 2010 s-a dispus excluderea reclamantei din rândul membrilor cooperatori pentru abateri grave de la regulile de disciplină statutară consemnate în rapoartele de cercetare pe baza cărora s-a desfăşurat analiza în adunarea generală din data de 25 ianuarie 2010 şi s-a adoptat hotărârea de excludere.
În susţinerea cererii, reclamanţii au arătat că nu au avut cunoştinţă de adunarea generală, nefiind convocaţi, iar reclamanta nu a fost citată să răspundă la acuzaţii, fiind încălcate prevederile art. 141 pct. 1 - 4, art. 142 din Hotărârea nr. 11/2006 a U.C.E.C.O.M.
Pârâta prin întâmpinare, a invocat excepţia necompetenţei materiale potrivit art. 84 din Statut şi excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului A.V., fost angajat al societăţii, şi a reclamantului I.R., care a fost exclus din rândul membrilor cooperatori.
Tribunalul analizând excepţia necompetenţei materiale, a respins-o având în vedere că litigiul de faţă nu este unul patrimonial, care să poată fi soluţionat pe calea arbitrajului.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reclamanţilor a fost respinsă, având în vedere că A.V. este membru cooperator fondator, iar în ceea ce îl priveşte pe reclamantul I.R., acesta este membru din anul 2006, iar hotărârea de excludere a acestuia din societate a fost anulată de către instanţă.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, tribunalul a reţinut că potrivit art. 34 din Legea nr. 1/2005, care dispune în sensul obligativităţii convocării fiecărui membru cooperator, şi în raport de faptul că reclamantul I.R. nu a fost convocat, acţiunea este întemeiată.
În consecinţă, prin Sentinţa civilă nr. 334/COM din 15 aprilie 2010, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a fost anulată Hotărârea nr. 1 din 25 ianuarie 2010 a S.C.M.C. şi Decizia nr. 1 din 27 ianuarie 2010, ca act subsecvent.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C.M.C. prin care a reiterat excepţia necompetenţei materiale şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor A.V. şi I.R. În ceea ce o priveşte pe reclamanta P.E., a arătat că aceasta la data de 1 iunie 2008 era pensionară şi a încetat activitatea la 1 iunie 2009, iar convocarea la şedinţa adunării s-a realizat prin executorul judecătoresc. În ceea ce priveşte decizia de sancţionare a reclamantei, arată că adunarea generală a fost legal constituită.
Prin Decizia civilă nr. 9/CC din 30 septembrie 2010, Secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul formulat de pârâtă, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a respins capătul de cerere privind anularea Hotărârii nr. 1 din 25 ianuarie 2010 a S.C.M.C.; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Prin considerentele deciziei, Curtea a reţinut că regimul juridic aplicabil societăţii pârâte este Legea nr. 1/2005, iar pentru convocarea adunării generale din data de 25 ianuarie 2005 au fost respectate dispoziţiile art. 34 alin. (4) din lege . Astfel, convocarea reclamantului A.V. s-a realizat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar a reclamantei P.E. cu scrisoare recomandată, şi ulterior prin executor judecătoresc. De asemenea, a fost convocată adunarea generală şi prin publicarea unui anunţ în ziarul local. În ceea ce îl priveşte pe reclamantul I.R., Curtea a înlăturat apărarea pârâtei în sensul că acesta nu deţine calitatea de membru cooperator, însă apreciază îndeplinită cerinţa convocării, prin publicarea în ziarul local.
Motivele de apel referitoare la Decizia nr. 1 din 27 ianuarie 2010, prin care reclamanta a fost exclusă din rândul membrilor cooperatori lucrători au fost respinse, întrucât pe de o parte excluderea a fost făcută de către preşedintele societăţii cooperative, cu încălcarea art. 28 din Legea nr. 1/2005, iar pe de altă parte excluderea reclamantei poate fi realizată numai pentru condiţiile prevăzute de Secţiunea I Cap. VII din Statutul societăţii cooperative.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii şi pârâta, în cadrul termenului prevăzut de art. 304 C. proc. civ.
Recursul declarat de reclamanţii P.E., I.R. şi A.V. nu a fost încadrat în drept, astfel cum impun cerinţele art. 304 C. proc. civ.
Prin criticile formulate reclamanţii au susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 34 alin. (4) din Legea nr. 1/2005 şi art. 16 alin. (4), având în vedere faptul că nu au fost convocaţi la adunarea generală din data de 25 ianuarie 2005.
De asemenea, arată că instanţa de judecată la termenul din data de 23 septembrie 2010 a procedat la judecarea cauzei, deşi reclamanţii au solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare.
Semnăturile reclamanţilor P.E. şi A.V. pe confirmările de primire sunt false, întrucât reclamanta susţine că în ianuarie 2010 a fost plecată din localitate.
În ceea ce priveşte convocarea reclamantului I.R. se susţine că acesta nu a fost convocat în conformitate cu dispoziţiile legii.
De asemenea, reclamanţii arată că adunarea generală nu a fost statutară, deoarece din totalul de 6 membri, numai 3 au calitatea de membri cooperatori.
Recursul declarat de pârâta S.C.M.C. Piatra-Neamţ, a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în susţinerea cărora s-au arătat următoarele:
Instanţa de apel nu a analizat temeinicia Deciziei nr. 1 din 27 ianuarie 2010, în raport de probele depuse la dosarul cauzei.
De asemenea, se susţine că au fost în mod nelegal respinse excepţiile invocate şi de asemenea greşit a fost respins capătul de cerere privind anularea Hotărârii nr. 1 din 27 ianuarie 2010, din moment ce s-a reţinut că din punct de vedere procedural, convocarea adunării a fost îndeplinită faţă de toţi reclamanţii.
S-a făcut o nelegală aplicare a dispoziţiilor art. 22 din Hotărârea U.C.E.C.O.M nr. 1/2006, din care rezultă că în societăţile cooperative meşteşugăreşti nu există asociaţi decât în calitate de cooperatori lucrători, iar la încetarea raporturilor de muncă încetează şi calitatea de membru cooperator.
În baza art. 49 alin. (1) şi art. 59 alin. (6) din Statutul cooperativei, se arată că a fost menţinută calitatea de membru cooperator a reclamantei, deşi aceasta nu are calitatea de lucrător, fiind în perioada de prescripţie a fondului social, conduita ei disciplinară fiind analizată în această calitate.
De asemenea, se arată că în baza prevederilor Legii nr. 1/2005 şi a Hotărârii nr. 11/2006 a U.C.E.C.O.M. a fost analizat comportamentul reclamantei, în concordanţă cu prevederile R.O.I. referitoare la metodologia de efectuare a cercetării prealabile.
Recursul pârâtei S.C.M.C. Piatra-Neamţ este nefondat.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează aplicarea greşită a legii. Abordarea analizei acestei critici va avea în vedere dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 1/2005 şi art. 54 alin. (4) şi (5) din Statutul societăţii.
Instanţa de apel a realizat o corectă aplicare a acestor dispoziţii, în sensul că membrii cooperatori pot fi excluşi doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute în acest articol, excluderea făcându-se prin hotărârea adunării generale.
Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că prin dispoziţia contestată au fost reţinute în sarcina reclamantei fapte care nu se regăsesc în cazurile pentru care legea prevede sancţiunea excluderii, în condiţiile în care excluderea reclamantei se putea realiza numai în condiţiile în care aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 54 din Statut.
Criticile recurentei pârâte în sensul că nu au fost avute în vedere prevederile Hotărârii nr. 11/2006 a U.C.E.C.O.M., prin care se reglementează raporturile juridice dintre cooperativă şi membrii săi vor fi înlăturate, în condiţiile în care prin art. 28 lit. b) din Legea nr. 1/2005 se statuează că membrul cooperator poate fi exclus dacă nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de actul constitutiv sau lege pentru a fi membru cooperator. Or, în speţa de faţă, în raport de prevederile din Statutul societăţii, nu pot prevala dispoziţiile legii invocate.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., priveşte interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, în speţa de faţă Hotărârea nr. 1 din 25 ianuarie 2010 şi Dispoziţia nr. 1 din 27 ianuarie 2010.
Interpretând aceste hotărâri contestate, în mod corect s-a reţinut că Hotărârea nr. 1 din 25 ianuarie 2010 nu a hotărât excluderea reclamantei, fiind discutate doar dispoziţiile referitoare la raporturile de muncă pe anul 2010, excluderea reclamantei fiind dispusă prin Decizia nr. 1 din 27 ianuarie 2010 a preşedintelui S.C.M.C., astfel încât considerentele instanţei cu privire la legalitatea convocării nu au nici o influenţă asupra dispoziţiei de excludere contestată.
Dintr-un alt punct de vedere, nulitatea Hotărârii nr. 1 din 25 ianuarie 2010, ca act principal, atrage desfiinţarea actului accesoriu reprezentat de Hotărârea nr. 1 din 27 ianuarie 2010, prin aplicarea principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis.
În ceea ce priveşte critica privind respingerea excepţiei referitoare la lipsa calităţii procesuale active a reclamantului I.R., aceasta este lipsită de suport legal, în condiţiile în care pârâta nu a probat susţinerile privind lipsa calităţii de membru a reclamantului şi nu s-au depus dovezi cu privire la rămânerea irevocabilă a Sentinţei nr. 1629/COM din 14 decembrie 2009, a Tribunalului Neamţ care a dispus nulitatea Actului adiţional nr. 152/2006, potrivit căruia reclamantul I.R. a dobândit calitatea de membru cooperator.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deşi reclamanta nu indică în concret în ce constau criticile din acest punct de vedere, Înalta Curte constată lipsa de fundament a acesteia, decizia respectând cerinţele art. 261 C. proc. civ.
Recursul reclamanţilor este fondat.
Având în vedere că recursul reclamanţilor nu a fost încadrat în drept, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va aborda motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având în vedere dispoziţiile art. 34 alin. (4) din Legea nr. 1/2005.
Potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (4) din Legea nr. 1/2005 ";Convocarea se face fie prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fie prin semnarea convocatorului de fiecare membru cooperator şi publicarea cu cel puţin 15 zile înainte de data adunării generale în unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societăţii cooperative sau din cea mai apropiată localitate";
Din interpretarea acestor dispoziţii, se constată că instanţa de apel a constatat în mod greşit legalitatea convocării adunării generale din 25 ianuarie 2010 a S.C.M.C. în ceea ce îl priveşte pe reclamantul I.R., având în vedere publicarea anunţului cu 15 zile înainte de data adunării generale în ziarul local C.
Argumentele instanţei de apel din această perspectivă nu pot fi primite, întrucât cerinţele singulare de natură a atrage valabilitatea convocării se referă la convocarea fie prin scrisoare recomandată, fie prin semnarea convocatorului de fiecare membru cooperator, cerinţa publicării unui anunţ în presa locală fiind prevăzută în mod cumulativ, fapt ce atrage nulitatea Hotărârii adunării generale a membrilor cooperatori nr. 1 din 25 ianuarie 2010.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., urmează a admite recursul reclamanţilor, a modifica decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinţei fondului, şi urmează a respinge ca nefondat apelul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii P.E., I.R. şi A.V. împotriva Deciziei civile nr. 9/CC din 30 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o modifică şi în consecinţă:
Respinge apelul declarat de pârâta S.C.M.C. Piatra-Neamţ împotriva Sentinţei civile nr. 334/COM din 15 aprilie 2010 a Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C.M.C. Piatra-Neamţ împotriva Deciziei civile nr. 9/CC din 30 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2409/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2406/2011. Comercial → |
|---|
