ICCJ. Decizia nr. 2623/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2623/2011
Dosar nr. 2671/105/2009
Şedinţa publică din 13 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 252 din 21 mai 2010, Tribunalul Prahova, investit prin declinare prin sentinţa nr. 692 din 26 mai 2008 a Judecătoriei Sinaia a admis acţiunea promovată de reclamanta SC B.M. SRL în contra pârâţilor M.C. şi M.A.D., pe care, în consecinţă, i-a obligat să permită reclamantei folosinţa spaţiului obiect al contractului de comodat, respingând cererea reconvenţională promovată de pârâţi ca neîntemeiată.
Judecătorul fondului a reţinut încheierea de către părţi a contractului de comodat având ca obiect imobilul situat în Sinaia jud. Prahova, societatea reclamantă în calitate de comodatar, spaţiu pe care această societate a fost înmatriculată.
S-a reţinut că la momentul încheierii contractului societatea dobândise capacitate de exerciţiu restrânsă în condiţiile art. 33 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954 iar spaţiul ce a format obiectul contractului este fosta sală de cinema „Perla" din Sinaia, situată acum la adresa indicată în contractul de comodat.
Nefiind dovedită existenţa niciunuia dintre motivele de nulitate invocate de pârâţi, cererea reconvenţională formulată de aceştia a fost respinsă ca neîntemeiată.
Reţinând că părţile au încheiat contractul de comodat pe o perioadă de doi ani : 22 octombrie 2008 – 21 octombrie 2010 şi că, contrar art. 1572 C. civ., pârâţii au preluat imobilul înainte de termen, acţiunea reclamanţilor a fost admisă şi în temeiul art. 1572 C. civ. pârâţii au fost obligaţi să permită reclamantei folosinţa imobilului obiect al contractului.
Apelul declarat de pârâţi, împotriva sentinţei a fost respins de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială prin Decizia nr. 8 din 28 ianuarie 2011.
Excepţia lipsei de interes a acţiunii invocată de apelanţi prin apel, motivată pe încetarea contractului de comodat prin ajungerea la termen a fost înlăturată de instanţa de apel cu motivarea că la data introducerii acţiunii: 30 aprilie 2009 contractul de comodat era încă în fiinţă iar reclamanta avea interesul de a redobândi folosinţa imobilului ce făcea obiectul acestuia.
Cel de al doilea motiv de apel cu privire la spaţiul care a făcut obiectul contractului de comodat a fost de asemenea respins, pe considerentul că prin probele administrate s-a dovedit că obiectul contractului de comodat îl constituie fosta sală de cinema „Perla" din Sinaia.
S-a apreciat ca nefondat şi motivul de apel privind greşita respingere a cererii reconvenţionale, în cauză nefiind dovedite motivele de nulitate ale acestui contract.
Mai reţine instanţa de apel că în prezent contractul a încetat prin expirarea perioadei de doi ani prevăzută de art. 4: 22 octombrie 2008 – 21 octombrie 2010, acesta nemaifiind prelungit prin act adiţional.
În contra acestei decizii au declarat recurs pârâţii M.C. şi M.A.D. pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare arată că.
- în mod greşit Decizia atacată a reţinut că obiectul contractului l-a format sala de cinema Perla, întrucât pentru acest spaţiu recurenţii nu deţin niciun titlu de proprietate;
- Decizia reţine motive străine de natura pricinii deoarece societatea care le aparţine: SC M.D.P. SRL deţinea un contract de închiriere pentru spaţiul fostei săli de cinema Perla, contractul de comodat fiind încheiat cu recurenţii, persoane fizice, nu cu societatea comercială;
- tot pentru situaţia mai sus invocată, clauzele contractului au fost greşit interpretate în raport de art. 977 C. civ.;
- greşit s-au reţinut şi susţinerile în cererea ce priveşte cererea reconvenţională faţă de faptul că obiectul contractului nu l-a format sala de cinema Perla;
- instanţa de apel a dat o greşită rezolvare motivului de apel constituit de excepţia lipsei de interes a acţiunii, invocând greşit că acţiunea a fost introdusă înainte de împlinirea termenului, interesul trebuind să fie prezent pe tot parcursul procesului.
Recurenţii solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului, admiterea excepţiei lipsei de interes şi în consecinţă respingerea acţiunii ca lipsită de interes. Pe fond, solicită schimbarea sentinţei, respingerea acţiunii principale şi admiterea cererii reconvenţionale.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:
Reclamanta a investit instanţa de fond cu o acţiune în executarea contractului de comodat pe care pârâtele l-au încheiat în data de 22 octombrie 2008 pe o perioadă de doi ani la expirarea căreia conform art. 4 din contract acesta putea fi prelungit numai prin acordul părţilor concretizat într-un act adiţional. La acţiunea astfel formulată pârâţii au formulat cerere reconvenţională prin care cu cerut să se constate nulitatea contractului de comodat invocând lipsa capacităţii de folosinţă a reclamantei şi lipsa de obiect al contractului.
Faţă de soluţia pronunţată de instanţa de fond în sensul admiterii cererii principale şi obligării pârâţilor să permită reclamantei folosinţa spaţiului contractat şi respingerii cererii reconvenţionale ca neîntemeiată, pârâţii au declarat apel invocând pe această cale excepţia lipsei de interes a reclamantei în acţiunea promovată motivat de faptul încetării contractului de comodat prin ajungerea la termen.
Analizând această excepţie instanţa de apel a respins-o cu motivarea că la data promovării acţiunii: 30 aprilie 2009, contractul de comodat era în fiinţă.
Soluţia instanţei de apel asupra acestei excepţii constituită în motiv de apel este greşită iar critica recurenţilor cu acest obiect, care se încadrează în motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., este întemeiată.
Interesul este o condiţie de fond pentru exercitarea acţiunii în justiţie iar cerinţele pe care el trebuie să le îndeplinească sunt: să fie născut, actual, determinat şi legitim.
Interesul reprezintă şi prefigurează scopul şi „profitul" demersului procesual, finalitatea acestuia care, dacă nu se identifică din punct de vedere juridic acţiunea se consideră că nu există.
Cerinţa interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe tot parcursul procesului iar nu numai la momentul introducerii acţiunii cum greşit a considerat instanţa de apel, în final, prin hotărârea sa instanţa de judecată fiind chemată să se pronunţe în concret cu privire la valorificarea unui drept iar nu pe aspecte teoretice şi academice.
Cum pe parcursul procesului acţiunea promovată de reclamant a rămas fără interes demersul procesual, iniţial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluţia consacrată de altfel jurisprudenţial în atare situaţii este aceea a respingerii acţiunii ca rămasă fără interes.
În situaţia de faţă, de exemplu, dacă s-ar menţine hotărârea instanţei de fond cu ignorarea faptului că acţiunea a rămas fără interes, hotărârea prin care pârâţii au fost obligaţi să permită reclamantei folosirea spaţiului obiect al contractului, ar rămâne fără niciun efect juridic sub aspectul vocaţiei de a fi pusă în executare, contractul părţilor nemaifiind în fiinţă prin ajungerea la termen.
Excepţia lipsei de interes fiind o excepţie de fond peremtorie, dirimantă şi absolută, consecinţa admiterii ei este, prin urmare, aceea a respingerii acţiunii.
În cazul de faţă şi cererea reconvenţională care a fost promovată în scopul paralizării acţiunii principale, generată fiind de aceleaşi raporturi juridice dintre părţi, urmează a fi şi ea respinsă tot ca rămasă fără interes, recurenţilor nefiindu-le creată astfel o situaţie mai grea în propria cale de atac în condiţiile în care cererea le-a fost respinsă pe fond, ca neîntemeiată.
Cu privire la celelalte critici ale recurenţilor care vizează obiectul contractului, pe de o parte, acestea nu se constituie în motive de nelegalitate neîncadrându-se în prevederile art. 304 pct. 7 şi 8 întrucât antamează situaţia de fapt şi aprecierea probelor, iar, pe de altă parte, chiar dacă ar fi întrunit condiţia legalităţii faţă de soluţionarea litigiului pe o excepţie absolută, ele nu mai puteau fi examinate în raport de prevederile art. 137 C. proc. civ.
Prin urmare, faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul, va modifica Decizia atacată în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinţei atacate şi respingerii acţiunii şi cererii reconvenţionale ca rămase fără interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenţii-pârâţi M.C. şi M.A.D. împotriva deciziei nr. 8 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică Decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de apelanţii-pârâţi împotriva sentinţei nr. 252 din 21 mai 2010 a Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o schimbă în tot şi în consecinţă, respinge acţiunea şi cererea reconvenţională ca rămase fără interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1816/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2625/2011. Comercial → |
|---|
