ICCJ. Decizia nr. 2763/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2763/2011
Dosar nr. 7021/306/2009
Şedinţa publică de la 22 septembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 25 noiembrie 2009 reclamanta SC M.M.N. SRL a chemat în judecată SC B.N. ROMÂNIA SRL solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 98.260,08 lei contravaloare lucrări nedatorate cu dobânzi legale până la plata integrală a debitului.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat contractul nr. 26 din 6 noiembrie 2006, reclamanta executând lucrări de instalaţii protecţie sprinklere în favoarea debitoarei în calitate de beneficiar.
Din valoarea totală a contractului de 619.086 lei, a fost achitată suma de 523.826 lei, rămânând neachitat 95.260 lei.
S-a menţionat că lucrările executate de creditoare şi neachitate de debitoare până la data prezentei acţiuni, reprezintă contravaloarea unor deficienţe constatate pe parcursul execuţiei contractului, deficienţe care nu se datorează culpei reclamantei ci unor lucrări de construcţie executate în afara proiectului prezentat la data preluării lucrării.
Pârâta SC B.N. SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca nefondată motivat de faptul că pretenţiile acesteia nu au un caracter cert, lichid şi exigibil.
S-a arătat că preţul contractului facturat de reclamantă a fost achitat în întregime de pârâtă, iar sumele solicitate la plată nu reprezintă rest de preţ neachitat, ci ar reprezenta contravaloarea unor lucrări suplimentare şi lucrări remediere avarie apărute după recepţia la terminarea lucrărilor, în perioada de garanţie.
S-a menţionat că solicitarea la plată a acestor lucrări este nefondată, atâta vreme cât acestea sunt creanţe extracontractuale, care nu au fost niciodată acceptate la plată.
De asemenea, documentele depuse în probaţiune de către reclamantă se arată că sunt semnate între terţe persoane, acestea nefiind opozabile pârâtei.
Se apreciază că lucrările M.M.N. fac parte din garanţia de bună execuţie a contractului.
Totodată, se precizează în întâmpinare că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de constituire a scrisorii de garanţie bancară de bună execuţie, sens în care, pârâta menţionează că are dreptul de a refuza orice plată consideră necesar până la constituirea acesteia.
Ulterior reclamanta şi-a majorat câtimea pretenţiilor la valoarea de 112.654,77 lei rezultată din actualizarea sumei solicitate cu rata de referinţă a BNR şi de asemenea a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a SC K. ROMÂNIA SRL.
Pârâta SC K. a depus întâmpinare prin care a ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1155 din 17 iunie 2010 a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că în afara contractului încheiat la data de 6 noiembrie 2006 sub nr. 26, prin oferta SC M.M.N. nr. 20 din 10 ianuarie 2007, acceptată de pârâta SC B.N. SRL, părţile au convenit executarea unor lucrări suplimentare celor din contractul iniţial încheiat, preţul stabilit fiind de 80.000 RON inclusiv TVA.
Factura nr. 111761 din 21 august 2007 s-a încheiat pentru suma netă de 80.000 RON în condiţiile în care pârâta, conform ofertei, a acceptat suma de 80.000 RON inclusiv TVA (adică suma de 67.226,89 net, plus 12.773,10 lei TVA).
Ca atare, această creanţă nu are un caracter cert şi exigibil în înţelesul art. 379 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.
Mai mult, conform art. 8 alin. (2) din contractul nr.26 din 6 noiembrie 2006 încheiat între părţi, se precizează că în cazul renunţării la obligaţia de a prezenta scrisoarea de garanţie bancară de executare a contractului, beneficiarul va fi îndreptăţit să reţină din fiecare factură 10% suma netă de plată până la finalizarea şi recepţionarea lucrărilor, inclusiv recepţionarea VDS, pentru garantarea tuturor pretenţiilor, iar conform art. 8 alin. (3) pentru garantarea tuturor pretenţiilor contractuale ale beneficiarului pe perioada de garanţie după terminarea lucrărilor, beneficiarul va fi îndreptăţit să reţină din factura finală 5% din preţul brut al contractului.
Pârâta în litigiu a achitat integral valoarea contractului, iar în condiţiile în care reclamanta nu a prezentat o scrisoare de garanţie bancară pentru această sumă [confirmarea existenţei la data de 5 mai 2010 a unui cont cu afectaţiune specială depusă de reclamantă nefăcând dovada existenţei scrisorii de garanţie bancară pentru suma de 10% din valoarea netă a contractului conform art. 8 alin. (2)] devin operabile dispoziţiile art. 8 alin. (2) mai sus enunţat şi respectiv dispoziţiile art. 8 alin. (3).
Aceste sume devin scadente la plată la finalizarea ultimei etape de recepţie a lucrărilor, care, conform art. 13 raportat la art. 10 alin. (1), este de 5 ani, stabilindu-se că la expirarea termenului de garanţie potrivit contractului se va organiza o recepţie finală în conformitate cu dispoziţiile HG nr. 273/1994, termenul de garanţie fiind de 5 ani.
Nici facturile nr. 111784 din 8 octombrie 2007 şi nr. 24 din 29 ianuarie 2008 nu au un caracter cert, lichid şi exigibil, lucrările de remediere executate de reclamantă nefiind solicitate de pârâtă şi nefiind recunoscute de către aceasta, neexistând înscrisuri încheiate între părţi care să probeze caracterul cert, lichid şi exigibil conform dispoziţiilor art. 379 alin. (3), (4) C. proc. civ.
Răspunzând criticilor formulate de reclamanta SC M.M.N. SRL Deva, Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia nr.146 din 25 noiembrie 2010 a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa criticată în sensul că a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 3236 lei, înlăturând obligarea reclamantei la plata sumei de 4998 lei cheltuieli de judecată la fond.
A menţinut totodată dispoziţiile sentinţei atacate şi a compensat cheltuielile de judecată ale părţilor de la fond şi din apel.
În fundamentarea soluţiei instanţa de control judiciar a reţinut că pârâta intimată nu a făcut dovada că lucrările suplimentare sunt rezultatul unor vicii de execuţie.
Din procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din data de 5 iulie 2007, rezultă clar faptul că acestea sunt rezultatul folosinţei şi exploatării necorespunzătoare ca urmare a deservirii greşite din partea tehnicianului beneficiarului SC B.N. ROMÂNIA SRL, în consecinţă, aşa cum s-a menţionat şi în întâmpinare, pentru aceste deficienţe răspunde cel care le-a provocat, deci SC B.N. ROMÂNIA SRL care trebuie să achite contravaloarea intervenţiei respectiv factura fiscală nr. 111784 din 8 octombrie 2007 în valoare de 3.236 lei.
Faţă de motivele de mai sus, apelul în baza art. 296 C. proc. civ., urmează să fie admis, schimbată sentinţa atacată, şi admisă în parte acţiunea introductivă doar pentru suma de 3236 lei, în baza facturii nr. 111784 din 8 octombrie 2007.
Nu vor fi acordate penalităţile solicitate de către apelantă, cu motivarea că acestea sunt solicitate prima dată în apel, iar în acţiunea introductivă a solicitat dobânzi bancare fiind inadmisibil de solicitat petite noi în apel.
Acţiunea fiind admisă doar pentru suma de 3236 lei, va fi înlăturată obligaţia reclamantei de la plata cheltuielilor de judecată şi în baza art. 276 C. proc. civ., vor fi compensate cheltuielile de judecată de la fond şi apel.
Împotriva soluţiei pronunţate a declarat recurs ambele părţi, fiind invocat ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel recurenta SC M.M.N. SRL a reţinut că instanţa nu a luat în consideraţie probaţiunea efectuată, respectiv interogatoriul SC B.N. ROMÂNIA SRL prin care se recunoaşte că lucrarea a fost comandată de către societate prin d-nul K.W. şi este de acord cu plata acesteia.
De asemenea recurenta consideră că lucrările pentru care s-au formulat pretenţii nu reprezintă deficienţe contractuale, deficienţe care dacă ar fi existat, ar fi fost remediate de urgenţă fără a solicita plata acestora.
Prin criticile formulate SC B.N. ROMÂNIA SRL susţine că aceste lucrări nu intră în obiectul contractului semnat între subscrisă şi apelantă. Aşa cum recunoaşte însăşi reclamanta-intimată SC M.M.N. SRL, aceste pretinse lucrări au fost efectuate după recepţia obiectivului şi predarea lui către proprietar.
Nu există dovezi cu privire la volumul serviciilor solicitate la plata prin factura nr. 111784 din 18 octombrie 2007. Nu a convenit executarea acestor lucrări nici cu apelanta SC M.M.N. SRL nici cu proprietarul K. SRL. Nu exisă nicio probă în acest sens la dosar.
Valoarea solicitată la plată de reclamanta-intimată nu a fost dovedită în niciun fel nici prin documente acceptate de subscrisă sau K. nici prin expertiză.
La data de 8 octombrie 2007 obiectivul era utilizat de către K. SRL. Însăşi reclamanta-intimată a arătat faptul că necesitatea pretinsei intervenţii s-a făcut din pricina deservirii greşite de către tehnicianul societăţii K. România.
Recursurile sunt nefondate.
Instanţa de apel a urmărit modul de executare a contractului în conformitate cu clauzele convenţiei interveniente a obiectivului respectiv K. Arad şi a reţinut că creanţa din factura nr. 111761 din 21 august 2007 nu are caracter exigibil, iar potrivit art. 8 (garanţii) din contractul nr. 26 din 6 noiembrie 2008 reclamanta a datorat şi datorează încă, până la finalul perioadei de garanţie a lucrărilor (5 ani de la terminarea lucrărilor), o garanţie de bună execuţie, compusă din două elemente:
-10% din valoarea netă a contractului trebuia acoperită de apelanta reclamantă prin predarea către pârâta-intimată SC B.N. ROMÂNIA SRL Sibiu a unei scrisori de garanţie bancară (art.8 alin.2 din contract). S-a arătat că, această obligaţie nu a fost îndeplinită de apelanta reclamantă, sens în care a devenit aplicabil dreptul pârâtei SC B.N. ROMÂNIA SRL Sibiu, de a reţine la plată această valoare de 10% din valoarea netă a contractului, respectiv de a reţine la plată suma de 54.691,78 Ron (arătându-se că s-au depus documentele justificative pentru calculul garanţiei la dosarul de fond şi că a explicat în concluziile scrise depuse în faţa primei instanţe).
- 5% din preţul brut al contractului trebuie reţinut de către pârâta intimată SC B.N. ROMÂNIA SRL Sibiu din sumele finale facturate de către apelanta reclamantă către pârâta SC B.N. ROMÂNIA SRL Sibiu [art. 8 alin. (3) din contract], adică suma de 29.040,97 Ron, arătându-se de către pârâtă că a depus documentele justificative pentru calculul garanţiei la dosarul de fond şi a explicat în concluziile scrise depuse în faţa primei instanţe).
S-a mai arătat că suma totală de 83.732,75 Ron reprezintă garanţie de bună execuţie, constituită conform prevederilor contractuale [art. 8 alin. (2) şi (3)] şi care nu devine scadentă până la data stabilită în art. 8 din contract, respectiv până la finalizarea ultimei etape a recepţiei lucrărilor (5 ani de la terminarea lucrărilor ).
Conform prevederilor coroborate ale art. 13 raportat la art. 10 alin. (1) din contract, aceste sume devin scadente numai după semnarea procesului verbal de recepţie finală în conformitate cu prevederile HG nr. 273/1994, la expirarea termenului de garanţie de 5 ani, procesul-verbal de recepţie finală a lucrărilor nu a fost încheiat.
Reclamanta avea obligaţia de a obţine şi de a comunica pârâtei SC B.N. ROMÂNIA SRL Sibiu, o scrisoare de garanţie bancară de bună execuţie, constituită pentru 10% din valoarea netă a contractului de lucrări şi cu valabilitate până la recepţia finală, după expirarea perioadei de garanţie.
Instanţele au reţinut în mod corect faptul că reclamanta nu şi-a îndeplinit această obligaţie, sens în care a devenit aplicabil dreptul pârâtei de a reţine garanţia din sumele facturate de către apelanta reclamantă.
În ce priveşte factura cu nr. 24 din 29 ianuarie 2008, această sumă nu are caracter cert, lichid şi exigibil pentru lucrările de remediere executate de reclamantă, care nu, au fost solicitate de pârâtă şi nu au fost recunoscute de către aceasta, neexistând înscrisuri încheiate între părţi, care să probeze caracterul cert, lichid şi exigibil, conform dispoziţiilor art. 379 alin. (3), (4) C. proc. civ.
Cu privire la factura fiscală nr. 111784 din 8 octombrie 2007 în valoare de 3.236 lei care reprezintă lucrări de remediere avarie la centrala de sprinklere la obiectivul K. Arad executate de către apelanta SC M.M.N. SRL ca urmare a solicitării beneficiarului SC B.N. SRL s-a constatat de către reprezentanţii celor două societăţi comerciale că acest defect nu este produs din vina societăţii antreprenorului.
Această intervenţie a fost necesară întrucât pe linia uscată a pătruns apa.
Procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor contractuale din data de 5 iulie 2007 a fost semnat şi ştampilat de către reprezentantul SC B.N. SRL deci s-a recunoscut faptul că apelanta a executat lucrările prevăzute în contract, lucrarea a fost preluată, predată, instruită şi realizată total.
În data de 18 octombrie 2007, după predarea lucrării (5 iulie 2007), s-a arătat de către reclamantă că, a constatat că ventilul de alimentare cu aer a fost închis. Starea normală a ventilului este poziţia deschis pentru a permite compresorului să completeze automat eventuala scădere de presiune din sistem.
Întrucât acestea nu au fost produse din vina reclamantei, nici a unei instalaţii defecte, nu s-a făcut dovada că aceste lucrări sunt rezultatul unor vicii de executare sau lucrări care ar fi trebuit executate în perioada de garanţie, justificat s-a solicitat acestora prin factura fiscală nr. 111784 din 8 octombrie 2007.
Pârâta intimată SC B.N. ROMÂNIA SRL Sibiu, nu a făcut dovada că aceste lucrări sunt rezultatul unor vicii de execuţie.
În aceste condiţii văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.M.N. SRL Deva împotriva deciziei comerciale nr. 146/A din 25 noiembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Respinge recursul declarat de pârâta SC B.N. ROMÂNIA SRL Sibiu împotriva deciziei comerciale nr. 146/A din 25 noiembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 22 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2756/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2766/2011. Comercial → |
|---|
