ICCJ. Decizia nr. 2497/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2497/2011
Dosar nr. 1422/1/2011
Şedinţa publică de la 23 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 1284 din 23 ianuarie 2009 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de ASOCIAŢIA DE proprietari BLOC K1 Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC C.S.C. SRL Bucureşti.
Instanţa de fond a reţinut, în principal, că reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta radierea punctului de lucru al societăţii comerciale înregistrat în Bucureşti bloc K1 sector 3, încetarea activităţii acesteia şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată, prin aceea că începând cu anul 2007 la adresa de mai sus s-a dezvoltat o activitate de comerţ cu accesorii şi consumabile pentru imprimat, având un trafic intens de persoane, astfel fiind deranjaţi ceilalţi coproprietari.
A mai arătat reclamanta că prin adresa nr. 15 din 19 martie 2007 pârâta a fost somată să-şi înceteze activitatea comercială desfăşurată în apartament, mai ales că numărul mare de clienţi care au folosit liftul în mod neglijent a condus la efectuarea de reparaţii costisitoare, iar adunarea generală a ASOCIAŢIEI DE PROPRIETARI, în număr majoritar de voturi, a hotărât promovarea prezentului demers juridic.
La data de 6 iunie 2008 reclamanta şi-a modificat capătul doi al acţiunii şi instanţa a constatat că faţă de momentul depunerii cererii era decăzută din termenul de a-şi mai modifica acţiunea iar la data de 12 septembrie 2008 s-a mai depus o cerere de renunţare la judecata primului capăt de cerere, vizând radierea punctului de lucru.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fond a cerut respingerea acţiunii ca neîntemeiată deoarece la momentul constituirii punctului de lucru a existat Acordul ASOCIAŢIEI DE PROPRIETARI şi al vecinilor de apartament.
În acest context s-a apreciat că din actele depuse la dosar înregistrarea punctului de lucru a respectat prevederile legale, depunându-se actul de proprietate asupra imobilului şi Acordul ASOCIAŢIEI DE PROPRIETARI, iar activitatea desfăşurată înregistrată la ORCTB au codul CAEN 7260 – alte activităţi legate de informatică.
În măsura în care societatea prin activitatea desfăşurată deranjează liniştea locatarilor şi produce pagube Asociaţiei, reclamanta are posibilitatea de a se adresa pe alte căi legale organelor abilitate ale statului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 228 din 13 mai 2009 a admis apelul reclamantei ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI împotriva sentinţei comerciale nr. 1284 din 23 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că prima instanţă nu a avut în vedere temeiul de drept invocat de reclamantă în cuprinsul acţiunii introductive, nu a analizat dacă sunt întrunite condiţiile ori dacă se verifică ipotezele avute în vedere de legiuitor, urmând a se examina şi natura activităţilor desfăşurate în punctul de lucru al SC C.S.C. SRL.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin decizia nr. 3259 din 8 decembrie 2009 a admis recursul declarat de pârâta SC C.S.C. SRL împotriva deciziei nr. 228 din 13 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a casat decizia atacată şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelului pe fond, cu motivarea că nu pot fi reţinute ca incidente dispoziţiile art. 3 C. civ. care sancţionează denegarea de dreptate, întrucât judecătorul fondului a soluţionat pricina în raport de probele administrate.
Rejudecând apelul, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 470 din 17 noiembrie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantei ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI BLOC K1 împotriva sentinţei comerciale nr. 1284 din 23 ianuarie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, fiind preluate în esenţă argumentele primei instanţe.
A mai fost obligată apelanta şi la plata sumei de 1.794,32 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei comerciale nr. 470 din 17 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a declarat recurs reclamanta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI BLOC K1, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate şi admiterea apelului declarat în sensul schimbării în tot a sentinţei dată în fond, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanţa de apel a interpretat şi aplicat în mod greşit, nelegal dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 230/2007, în realitate legea civilă trebuind interpretată în sensul aplicării ei iar nu în sensul neaplicării.
Au fost ignorate total probele administrate, în special declaraţiile martorilor S.F. şi G.V., precum şi cererea înregistrată sub nr. 284618 din 14 noiembrie 2002 la registrul comerţului din care rezultă că la înfiinţarea punctului de lucru în anul 2002 activitatea declarată era „ activitate de birou” iar proprietarii vecini nu au semnat nici un acord de schimbare a destinaţiei apartamentului.
Nu a fost luată în consideraţie nici încheierea nr. 19876 din 11 aprilie 2007 a Oficiului Registrului Comerţului prin care s-a înscris activitatea de comerţ desfăşurată şi în prezent.
Recurenta nu are la îndemână nici o altă cale juridică de a opri prejudiciul material şi tulburarea folosinţei normale a condominiului din partea pârâtei, care determină un trafic intens de clienţi şi desfăşoară o activitate de comerţ, într-un bloc de locuit în care proprietarii au nevoie de confortul fonic şi siguranţa bunurilor care le aparţin.
Intimata-pârâtă SC C.S. SRL a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenta-reclamantă ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI BLOC K1 constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul, pentru următoarele considerente.
Potrivit cererii de chemare în judecată înregistrată sub nr. 9904/3/2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta ASOCIAŢIA DE PRORPIETARI BLOC K1 a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C.S.C. SRL, să se dispună radierea punctului de lucru din Bucureşti sector 3, încetarea activităţii acestei societăţi comerciale şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la 12 septembrie 2008 a instanţei de fond, reclamanta prin apărător a depus cerere de renunţare la capătul de cerere privind radierea punctului de lucru, pârâta la rândul ei a renunţat la susţinerea excepţiei inadmisibilităţii, astfel luându-se act de renunţarea reclamantei la primul capăt de cerere.
Din verificarea întregii documentaţii, apare fără putere de tăgadă că SC C.S.C. SRL reprezentată legal de J.V., în calitatea de asociat unic, prin cererea nr.284616/14 noiembrie 2002 depusă la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a solicitat înscrierea menţiunii privind modificarea/completarea actului constitutiv vizând înfiinţarea unui punct de lucru în Bucureşti bloc K1 sector 3, numai pentru activităţi de birouri.
Cererea societăţii comerciale pârâte a fost admisă prin rezoluţia din data de 26 noiembrie 2002, potrivit actelor depuse la acel moment şi anume: act adiţional autentificat sub nr. 4150 din 31 octombrie 2002 la BNP C.M.P., declaraţiile coproprietarilor J.F. şi J.V., dar şi acordul comitetului ASOCIAŢIEI DE PROPRIETARI care în şedinţa din 29 noiembrie 2001 a hotărât în unanimitate că este de acord cu deschiderea punctului de lucru.
De remarcat că reclamanta, la data de 12 ianuarie 2006, analizând cererea pârâtei cu privire la acordul Asociaţiei pentru continuarea activităţii în acelaşi punct de lucru, şi-a dat acordul, având în vedere că şi proprietarii vecini ai ap. 4, 12 şi 51 au consimţit în acest sens, acord însă valabil numai pentru anul 2006 şi cu respectarea condiţiilor ce se impun pentru liniştea şi confortul locatarilor.
Greşit a apreciat instanţa de apel că nu se impune acordul ASOCIAŢIEI DE PROPRIETARI la schimbarea obiectului de activitate al societăţii, acordul fiind suficient o singură dată când au loc schimbarea destinaţiei locuinţei, în cazul nostru la data înfiinţării punctului de lucru, fără a fi incidente şi dispoziţiile legale cuprinse în Legea nr. 230/2007.
Astfel, prin încheierea nr. 19876 din 11 aprilie 2007 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost admisă cererea petentei SC C.S.C. SRL şi dispusă înregistrarea datelor înscrise pe propria răspundere în registrul comerţului, conform căreia firma îndeplineşte condiţiile de funcţionare pentru activităţile înscrise în codul CAEN:
- 7250 întreţinerea şi repararea maşinilor de birou, de contabilitate şi a calculatoarelor;
- 7260 alte activităţi legate de informatică, la punctul de lucru în discuţie, fără acordul reclamantei desfăşurării noilor activităţi.
Este de necontestat că Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari reglementează aspectele juridice, economice şi tehnice ale administrării şi exploatării clădirilor de locuinţe aflate în proprietatea a cel puţin 3 persoane fizice sau juridice, de drept public ori de drept privat, inclusiv în cazul celor care au în structura lor şi spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă.
În acest context, asociaţia de proprietari au drept scop administrarea şi gestionarea proprietăţii comune, care pe lângă drepturi impune şi obligaţii pentru toţi proprietarii, iar fiecare proprietar, în condiţiile art. 14 din legea expusă anterior, este obligat să menţină proprietatea sa individuală în stare bună, în aşa fel încât niciun proprietar nu poate încălca, afecta sau prejudicia dreptul de proprietate comună sau individuală a celorlalţi proprietari din condominiu.
Atunci când unul dintre proprietari împiedică, cu bună ştiinţă şi sub orice formă, folosirea normală a clădirii de locuit, creând prejudicii celorlalţi proprietari, proprietarii sau reprezentantul legal al acestora pot solicita instanţei să hotărască măsurile pentru folosirea normală a clădirii.
Relevanţă în corecta stabilire a situaţiei de fapt, pe lângă înscrisurile depuse, sau şi declaraţiile martorilor propuşi de părţi încuviinţaţi şi audiaţi de instanţa de apel, respectiv S.F. şi G.V.M. Astfel martorul S.F., proprietarul ap.4 din cadrul asociaţiei, situat sub cel în care se află punctul de lucru al societăţii comerciale, a evidenţiat că iniţial şi-a exprimat acordul pentru stabilirea punctului de lucru vizând activităţi de birouri, dar a constatat că în realitate activităţile curente cu diverşi clienţi deranjează liniştea pe scară, din cauza fluxului mare de vizitatori interfonul nu mai funcţionează normal, uşa de la intrarea în scara blocului este aproape permanent deschisă, ascensorul este folosit foarte mult de la parter la etajul 2 unde se află punctul de lucru şi clienţii firmei greşesc destinaţia deranjând pe ceilalţi proprietari.
Chiar şi martora G.V.M., în calitatea de contabilă la societatea intimată a evidenţiat că la punctul de lucru activităţile desfăşurate sunt de umplere cartuşe şi recondiţionare, nefiind încheiat un acord suplimentar pentru modificarea tipului de activitate.
Toate aceste aspecte se regăsesc şi în întâmpinarea pârâtei depusă la data de 21 aprilie 2008 la instanţa de fond, prin care precizează că în momentul în care este constituit un punct de lucru societatea investeşte în publicitatea acestuia şi bineînţeles creează un vad comercial.
Din această perspectivă, se impune cu necesitate ca pentru activităţile suplimentare desfăşurate de pârâtă să obţină un acord nou din partea ASOCIAŢIEI DE PROPRIETARI, în acelaşi timp respectând şi dispoziţiile legale cuprinse în Legea nr. 230/2007 şi anume de a nu produce daune oricărei părţi din proprietatea comună, de a nu crea prejudicii sau disconfort celorlalţi proprietari.
Pentru aceste raţiuni, urmează a admite recursul reclamantei ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI BLOC K1 Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 470 din 17 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., va modifica decizia recurată, va admite apelul şi va schimba în tot sentinţa nr. 1284 din 23 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în sensul că urmează să admită acţiunea aşa cum a fost precizată şi va dispune încetarea activităţii punctului de lucru al SC C.S.C. SRL din imobilul situat în Bucureşti Bloc K1 sector 3.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI BLOC K1 Bucureşti împotriva deciziei nr. 470 de la 17 noiembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, modifică decizia recurată, admite apelul, schimbă în tot sentinţa nr. 1284 de la 23 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în sensul că admite acţiunea astfel cum a fost precizată şi dispune încetarea activităţii punctului de lucru al SC C.S.C. SRL din imobilul situat în Bucureşti, bloc K1, sector 3.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 23 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2504/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2493/2011. Comercial → |
|---|
