ICCJ. Decizia nr. 2504/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2504/2011
Dosar nr. 1807/54/2009
Şedinţa publică de la 23 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 iunie 2006 reclamanţii P.Ş. şi P.I. au chemat în judecată pe pârâţii SC D.S.G. S. SA Bucureşti, sucursala Craiova, SC P. SA Bucureşti şi S.N.G.N.R.G. SA Mediaş pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligaţi la plata sumei de 5000 Ron reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit de reclamanţi pentru nefolosinţa terenului situat în comuna Coşoveni în suprafaţă de 926,5 mp în tarlaua nr. 12 parcela 184/24.
În susţinerea pretenţiilor reclamanţii au arătat că au cumpărat terenul în luna iunie 2005, iar în urma actului de partaj voluntar din septembrie 2005, au dobândit un drept de proprietate exclusivă asupra suprafeţei de 926,5 mp, situată în comuna Coşoveni, judeţul Dolj, T 12, P 184/24.
S-a mai susţinut că în timp ce au început să facă demersurile în vederea ridicării unor construcţii au aflat că terenul proprietatea acestora este străbătut de două conducte de transport gaze naturale şi ca urmare a nefolosinţei normale a terenului au suferit un prejudiciu, motiv pentru care au înţeles să formuleze cererea de faţă.
Ulterior reclamanţii şi-au precizat cererea în sensul că solicită în principal obligarea pârâţilor de a-şi ridica conductele care traversează terenul proprietatea lor, menţinându-şi totodată petitul având ca obiect pretenţii în sumă de 5000 Ron.
Tribunalul Dolj, secţia comercială, prin sentinţa nr. 3957 din 12 septembrie 2007, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor SC D.S.G. S. SA Bucureşti, SC P. SA Bucureşti şi S.N.R.G. SA Mediaş.
A respins acţiunea astfel cum a fost precizată de reclamanţii P.Ş. şi P.I. , domiciliaţi în Craiova, judeţul Dolj, în contradictoriu cu pârâtele de mai sus – SC D.S.G. S. SA Bucureşti, sucursala Craiova, cu sediul în Craiova, judeţul Dolj, SC P. SA cu sediul în Bucureşti, sector 1, S.N.R.G. SA cu sediul în Mediaş, judeţul Sibiu, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâta SC S.N.T.G.N.T.G. SA cu sediul în Mediaş, Judeţul Sibiu.
A admis în parte acţiunea precizată la data de 6 iunie 2007 de reclamanţi faţă de pârâtele SC T.G.N. T.G.Z. SA Mediaş şi S.N.T.G.N.T.G. 2 SA, Sucursala de Transport Gaze Naturale Mediaş – Regionala Craiova, cu sediul în Craiova, judeţul Dolj.
A obligat în solidar pe pârâtele S.N.T.G.N.T.G. SA Mediaş şi S.N.T.G.N.T.G. SA – Sucursala Transport Gaze Naturale Mediaş – Regionala Craiova la plata sumei de 5000 lei Ron reprezentând contravaloare lipsă folosinţă aferentă perioadei 17 septembrie 2005 până la data de 6 iunie 2007 şi la plata sumei de 500 lei lunar reprezentând contravaloare lipsă folosinţă teren începând cu data de 7 iunie 2007 către reclamanţi.
A respins capătul de cerere privind obligaţia de a face.
A luat act că reclamanţii nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a arătat că, având în vedere probele administrate inclusiv expertiza tehnică topografică, apărările pârâtelor formulate prin întâmpinare cum că reclamanţii nu au întreprins toate diligenţele pentru aflarea situaţiei juridice a terenului, nu pot fi reţinute, ci dimpotrivă din chiar apărările pârâtelor rezultă că amplasamentul conductei de gaz este secret, informaţiile referitoare la acestea constituie secret de serviciu, instituţii ale statului cum ar fi Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară de la care reclamanţii aveau îndatorirea să solicite lămuriri cu privire la situaţia terenului nu aveau aceste informaţii, iar la solicitarea instanţei afirmându-se în scris de pârâte că actele, respectiv, hărţile privind conductele de gaze sunt secrete.
Deci în mod cert reclamanţii nu puteau să ia la cunoştinţă despre existenţa conductelor şi în atare situaţie sunt incidente dispoziţiile art. 480 C. civ., care stipulează că dreptul de proprietate este dreptul ce are cineva de a se bucura de un bun al său.
Faţă de cele reţinute, rezultă în mod cert că reclamanţii sunt prejudiciaţi în exercitarea atribuţiilor dreptului de proprietate şi acestora li se cauzează un prejudiciu în normala folosinţă a terenului, instanţa apreciază că sunt justificate pretenţiile acestora, în ceea ce priveşte obligarea pârâtelor respectiv SNT.G.N. T.G.Z. SA Mediaş şi SNT.G.N. T.G.Z. SA Mediaş – Regionala Transport Gaze Naturale Craiova, la plata sumei de 5000 Ron reprezentând contravaloare lipsă folosinţă aferentă perioadei 17 septembrie 2005 (dată când reclamanţii au devenit proprietarii terenului în baza actului de partaj voluntar), până la data de 6 iunie 2007 (dată când reclamanţii şi-au apreciat cererea), şi la plata sumei de 500 lei Ron lunar reprezentând contravaloare lipsă folosinţă teren începând cu data de 7 iunie 2007, către reclamanţi.
Răspunzând criticilor formulate de apelanţii reclamanţi şi apelanţii pârâţi, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, – prin decizia nr. 49 din 27 februarie 2008, a respins apelul reclamanţilor privind obligaţia de a face, a admis apelul pârâtei S.N.T.G.N.T.G. SA Mediaş, Exploatarea Feroviară Mediaş a schimbat în tot sentinţa criticată în sensul respingerii acţiunii precizate a reclamanţilor.
În fundamentarea soluţiei instanţa de control judiciar a reţinut că conducta de racord de înaltă presiune 300 mm Gherceşti - Romaneşti şi SRM Sud Craiova a fost executată conform proiectului nr. 950/1493 a ICPPG Câmpina, Secţia proiectare Ploieşti, de către AIM Craiova şi recepţionată de titularul de investiţie S.P.T. SA Craiova pentru ca ulterior sa fie preluată de S.N.T.G.N. T.G.Z. SA Mediaş conform procesului verbal nr. 2530 din 29 septembrie 1997.
Se mai reţine că, prin H.G. nr. 668/2002 privind aprobarea acordului de concesiune a conductelor magistrale, instalaţiilor, echipamentelor şi dotărilor SC T.G.Z. SA Mediaş a concesionat Sistemul Naţional de Transport al gazelor naturale.
În raport de cele reţinute, s-a apreciat că în mod corect instanţa de fond a respins capătul de cerere în obligaţie de a face, şi anume acela de obligare a pârâtelor la ridicarea conductelor ce traversează terenul.
Se mai constată că în cauză nu au avut loc intervenţii pentru retehnologizări, reparaţii, revizii, avarii, prin care să se producă pagube proprietarilor din vecinătatea capacităţilor din domeniul gazelor naturale, pentru ca pârâtele, în calitate de concesionarii să poată fi obligate să plătească despăgubiri în condiţiile legii, respectiv art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004.
Exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile din domeniul gazelor naturale realizându-se cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora, greşit Tribunalul a obligat pârâtele la plata c/v lipsei de folosinţă a terenului aferentă perioadei 17 septembrie 2005 şi până la data de 6 iunie 2007.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin decizia nr. 365 din 9 februarie 2009 a admis recursul, a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare motivând că instanţa de apel şi-a motivat soluţia doar pe baza interpretării date dispoziţiilor legale incidente fără a verifica, în baza rolului activ, pe baza unor probe concludente, cu raportare la limitele investirii prin cererea de apel, în ce măsură accepţiunea principală conferită, a unei limitări proporţionale rezonabile, nu se încalcă, de fapt legea, prin exercitarea efectivă a activităţii economice de către intimata-pârâtă şi dacă, în consecinţă aceasta nu vine în coleziune cu interesele legitime ale recurenţilor-reclamanţi în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată.
În apel după casare Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin decizia nr. 221 din 11 noiembrie 2010, a respins apelul reclamanţilor, a admis apelul S.N.T.G.N.T.G. SA Mediaş, a schimbat sentinţa şi pe fond a respins acţiunea reclamanţilor.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel, ţinând cont şi de indicaţiile date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a reţinut că terenul proprietatea reclamanţilor situat în intravilanul comunei Cârcea în suprafaţă totală de 926,50 mp este traversat de două conducte de gaze, astfel: o conductă aparţinând S.N.G.N. T.G.Z. SA MEDIAŞ în exploatare cu diametru 300 şi o conductă aparţinând SC P. SA Bucureşti în curs de dezafectare cu diametru 500.
Cum conducta aparţinând SC P. SA Bucureşti este în curs de dezafectare nu se poate reţine, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată – obligarea la mutarea conductelor de gaze naturale sau la despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului, că existenţa acesteia îngrădeşte exercitarea atributelor dreptului de proprietate al reclamanţilor.
Eventualele pagube produse terenului în urma dezafectării conductei pot fi solicitate de reclamanţi pe cale separată, neputând face obiectul analizei în cadrul acestui litigiu, date fiind limitele investirii precizate anterior.
Cât priveşte conducta aparţinând S.N.G.N. T.G.Z. SA Mediaş, Curtea constată că faţă de modul de poziţionare a conductei aşa cum rezultă din planul de situaţie întocmit de experţi punctele 4-12 la una din limitele proprietăţii (fila 161 dosar de apel) şi de lăţimea zonei de protecţie în raport de diametrul conductei care este de 3 X 2 m, zonă în care este interzisă construirea de clădiri, amplasarea de depozite sau magazine, plantarea de arbori şi în care nu se pot angaja activităţi de natură a periclita integritatea conductei - fila 188 M.Of. nr. 960/bis din 29 noiembrie 2006) exercitarea atributelor dreptului de proprietate este limitată doar cu privire la o parte din suprafaţa totală a terenului (aproximativ o treime), restul proprietăţii rămânând suprafaţă construibilă.
În plus, Curtea reţine că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 5073/2005, dată la care Legea nr. 351/2004 era în vigoare, conducta S.N.G.N. T.G.Z. SA Mediaş traversa terenul dobândit prin cumpărare de reclamanţi (din procesul verbal încheiat la 29 septembrie 1997 rezultă că S.N.G.N. T.G.Z. SA Mediaş a luat în primire la data menţionată racord de înaltă tensiune şi staţie de reglare măsurare executate conform proiectului nr. 950/1493).
În acest context reclamanţii au dobândit terenul afectat de servitutea legală gratuită, având la dispoziţie, în cazul în care nu au cunoscut existenţa conductei şi deci valoarea reală a terenului, o acţiune în despăgubiri împotriva vânzătorului.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs reclamanţii, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că prin prisma dispoziţiilor art. 480 C. civ., proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune în mod exclusiv şi absolut, în limitele determinate de lege.
Art. 44 din Constituţia României vine şi completează prevederile art. 480 C. civ., în sensul că „proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege” [art. 44 alin. (2)] respectiv „pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii” [art. 44 alin. (5)].
Dispoziţiile Legii nr. 351/2004 nu au o forţă probantă mai mare decât dispoziţiile prevăzute în Constituţia României. Prevederile din Constituţia României au prioritate în ceea ce priveşte aplicabilitatea lor faţă de alte dispoziţii legale din dreptul intern.
Pe de altă parte traversarea terenului de aceste conducte, echivalează practic cu o expropriere a terenului, acesta devenind în mare parte inutilizabil, aşa cum rezultă şi din raportul de expertiză întocmit în cauză şi din actele depuse la dosar. În zona de protecţie şi de siguranţă a conductelor nu se poate construi absolut nimic. Aceasta reprezintă practic o expropriere, încălcându-se dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţia României, „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire”.
Prin apărările făcute S.N.T.G.N. „T.G.Z. SA” a solicitat respingerea recursului motivat de faptul că recurenţii au dobândit un teren afectat de o servitute legală şi gratuită şi cu posibilitatea unei alte acţiuni civile prin care să se îndrepte împotriva vânzătorului, care prin contractul de vânzare-cumpărare s-a obligat să transmită terenul liber de orice sarcini şi servituţi.
Recursul este fondat.
Prin prisma dispoziţiilor art. 480 C. civ. proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispunea în mod exclusiv şi absolut în limitele determinate de lege.
Art. 44 din Constituţie completează dispoziţiile art. 480 C. civ. în sensul că „proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, respectiv „pentru lucrurile de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor precum şi alte daune imputabile autorităţii”.
În aceste condiţii, greşit instanţa de apel a dat Legii nr. 351/2004 o forţă probantă mai mare decât dispoziţiile Constituţiei.
De asemenea s-a făcut o interpretare eronată actelor deduse judecăţii printr-o interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor art. 86 şi art. 90 din Legea nr. 135/2004.
Deşi a dispus efectuarea în cauză a unui raport de expertiză care a stabilit în mod concret ce conducte de gaze traversează terenul proprietatea recurenţilor, care este suprafaţa afectată de aceste conducte, precum şi prejudiciul suferit de către aceştia datorită existenţei acestor conducte de gaze, totuşi în motivarea soluţiei, instanţa nu a ţinut cont de concluziile acestui raport de expertiză tehnică de specialitate.
Astfel, deşi în raportul de expertiză se menţionează faptul că terenul în suprafaţă de 926,50 mp este afectat de două conducte de gaze, o conductă aparţinând S.N.G.N. T.G.Z. SA Mediaş şi o conductă aparţinând SC P. SA Bucureşti, totuşi instanţa ajunge la concluzia că una dintre aceste conducte nu ar îngrădi exercitarea atributelor dreptului de proprietate, fiind în curs de dezafectare. Or, această concluzie a instanţei de apel este total nejustificată, în condiţiile în care în expertiză se menţionează că se impun restricţii şi faţă de această conductă care aparţine SC P. SA Bucureşti, restricţii care afectează dreptul de folosinţă asupra terenului.
Nu are relevanţă faptul că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 5073/2005 conductele de gaze traversau terenul dobândit de către recurenţi, în condiţiile în care această limitare a dreptului conduce la golirea de conţinut a dreptului de proprietate. Pe de altă parte, la data cumpărării terenului aceştia nu aveau posibilitatea să afle de existenţa conductelor de gaze ce traversează terenul, fapt dovedit chiar de către intimatele-pârâte, care prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei arată că amplasamentul conductelor este secret, informaţiile referitoare la acestea constituind secret de serviciu.
Pe de altă parte traversarea terenului de aceste conducte, echivalează practic cu o expropriere a terenului, acesta devenind în mare parte inutilizabil, aşa cum rezultă şi din raportul de expertiză întocmit în cauză şi din actele depuse la dosar. În zona de protecţie şi de siguranţă a conductelor nu se poate construi absolut nimic. Aceasta reprezintă practic o expropriere, încălcându-se dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţia României, „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de nulitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire”.
Faţă de cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii P.Ş. şi P.I. împotriva deciziei nr. 221 de la 11 noiembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de S.N.T.G.N.T.G. SA Mediaş şi menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 23 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2516/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2497/2011. Comercial → |
|---|
