ICCJ. Decizia nr. 381/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 381/2011
Dosar nr. 2586/90/2009
Şedinţa publică de la 27 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta B.M. prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâţii SC D.C. SRL Rm.Vâlcea, SC I.G.C. SRL Rm.Vâlcea, G.I., precum şi registrul comerţului Vâlcea, a solicitat să se dispună obligarea celor două societăţi şi a administratorului acestora să procedeze la înscrierea sa în registrul părţilor sociale şi registrul comerţului a calităţii sale de succesoare a asociatului B.D., deţinători în cadrul celor două societăţi a 416 părţi sociale, respectiv 618 părţi sociale, ca urmare a transmiterii lor prin succesiune în proprietatea reclamantei.
Tribunalul Vâlcea - prin sentinţa nr. 1349 din 2 noiembrie 2009 - a respins capătul de cerere privind înscrierea reclamantei în registrul părţilor sociale şi în Registrul Comerţului Vâlcea, a luat act că reclamanta renunţă la capătul de cerere privind nulitatea cesiunii părţilor sociale către G.I., obligând-o la plata cheltuielilor de judecată către pârâta SC D.C. SRL.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat s-a reţinut că, potrivit actului constitutiv al SC D.C. SRL modificat prin actul adiţional autentificat sub nr. 1257 din 4 martie 2005, capitalul social al acestei societăţi este împărţit în 416 părţi sociale deţinute de autorul reclamantei B.D. şi 10 părţi sociale deţinute de pârâtul G.I.
Din actul constitutiv al SC I.G.C. SRL rezultă că din totalul de 1237 părţi sociale autorul reclamantei B.D. a deţinut 618 părţi sociale iar pârâtul G.I. 619 părţi sociale.
La data de 4 iunie 2008 autorul reclamantei, B.D. a decedat iar potrivit certificatului de moştenitor nr. 72 din 10 iunie 2008 părţile sociale deţinute la cele două societăţi au revenit soţiei supravieţuitoare, reclamanta din prezenta cauză.
La data de 17 iunie 2008 reclamanta a formulat o cerere către Oficiul Registrului Comerţului Vâlcea prin care a solicita înscrierea sa în Registrul Comerţului în calitate de asociat al SC D.C. SRL în locul soţului său decedat, B.D. întrucât a dobândit prin succesiune părţile sociale ale acestuia precum şi continuarea activităţii cu moştenitorii asociatului decedat.
Prin încheierea nr. 14.936 din 24 iunie 2008 judecătorul delegat a respins cererea reclamantei cu motivarea că prin actul constitutiv s-a stabilit că în caz de deces societatea poate funcţiona cu asociat unic astfel că atât timp cât prin acest act nu s-a prevăzut expres transferul calităţii de asociat prin succesiune reclamanta nu poate dobândi această calitate ci poate numai să reclame de la societate contravaloarea părţilor sociale moştenite.
Această încheiere a fost recurată de către reclamantă, cale de atac respinsă prin Decizia nr. 705 din 13 august 2008 a Curţii de Apel Piteşti, cu motivarea că actul constitutiv nu prevede posibilitatea continuării societăţii cu succesorii asociatului decedat, ci cu asociat unic.
Prin încheierea nr. 16706 din 21 august 2008 judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului a dispus înscrierea în registru a menţiunilor din actul adiţional 6946 din 7 iulie 2008 ce prevede printre altele continuarea existenţei SC D.C. SRL cu unic asociat în persoana pârâtului G.I.
Şi această încheiere a fost recurată de către reclamantă, iar prin Decizia nr. 965 din 17 octombrie 2008 Curtea de Apel Piteşti a respins recursul ca inadmisibil, cu motivarea că, prin Decizia nr. 705/R-C din 13 august 2008, s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat că B.M., în calitate de soţie a defunctului B.D., asociat al S.C. D.C. S.R.L., are doar dreptul de a pretinde valoarea părţilor sociale deţinute de soţul său.
Potrivit art. 202 alin. (1)-(3) din Legea nr. 31/1990, 1) părţile sociale pot fi transmise între asociaţi; 2) transmiterea către persoane din afara societăţii este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social; 3) în cazul dobândirii unei părţi sociale prin succesiune, prevederile alin. (2) nu sunt aplicabile dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel; în acest din urmă caz, societatea este obligată la plata părţii sociale către succesori, conform ultimului bilanţ contabil aprobat.
Potrivit art. 229 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, societăţile cu răspundere limitată se dizolvă prin decesul unuia dintre asociaţi, când, datorită acestei cauze, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur; se exceptează cazul când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moştenitorii sau când asociatul rămas hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic.
În speţă, art. 3.3 din Actul constitutiv al S.C. D.C. S.R.L., prevede că eventualele modificări de repartiţie care vor interveni ca urmare a (…) a dreptului de succesori ai asociaţilor vor fi reglementate prin acte adiţionale la prezentul act constitutiv, încheiate legal.
Potrivit art. 5 pct. 5.3. societatea poate funcţiona cu asociat unic în caz de deces al unui asociat, în actul constitutiv nefiind prevăzută posibilitatea continuării societăţii cu succesorii asociatului decedat, ci cu unic asociat; art. 3.3 nu conţine o clauză în sensul primei ipoteze, repartiţia de părţi sociale la care se referă în cazul decesului unui asociat neputând fi interpretată în sensul repartizării părţilor sociale către succesorii care devin astfel asociaţi.
Prin urmare, decesul unui asociat în societatea cu răspundere limitată nu transferă această calitate succesorilor legali ori testamentari, ci doar dreptul subiectiv de a pretinde contravaloarea părţilor sociale deţinute de autorul lor.
Faţă de aceste considerente instanţa de recurs a constatat că reclamanta B.M. nu are legitimarea procesuală activă de a formula recurs împotriva încheierii judecătorului delegat, prin care s-a dispus înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor, conform actului adiţional nr. 6946 din 7 iulie 2008.
În ceea ce priveşte societatea comercială I.G.C. SRL, tribunalul a constatat că prin încheierea nr. 15100 din 24 iunie 2008 judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului Vâlcea a admis cererea formulată de pârâtul G.I. privind înregistrarea menţiunii de continuare a activităţii societăţii cu unic asociat, în persoana pârâtului, sentinţă rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 703/R-C/2008 a Curţii de Apel Piteşti.
A mai reţinut instanţa de fond că reclamanta a susţinut că mai întâi ar fi trebuit ca părţile sociale transmise prin succesiune să fie înregistrate pe numele său în registrul comerţului şi în registrul părţilor sociale şi numai după plata contravalorii acestora putea fi deposedată de proprietatea părţilor sociale.
Însă, potrivit art. 229 din Legea nr. 31/1990 societăţile în nume colectiv sau cu răspundere limitată se dizolvă prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi, când, datorită acestor cauze, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur, exceptând cazul când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moştenitorii sau când asociatul rămas hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, împrejurare care nu există în cauză.
De asemenea, a reţinut instanţa de fond că potrivit art. 202 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 transmiterea către persoane din afara societăţii este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social. În cazul dobândirii unei părţi sociale prin succesiune, prevederile alin. (2) nu sunt aplicabile dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel; în acest din urmă caz, societatea este obligată la plata părţii sociale către succesori, conform ultimului bilanţ contabil aprobat.
Textul alin. (3) al art. 202 prevede că transmisiunea succesorală a părţilor sociale nu este supusă condiţiei aprobării de către asociaţi conform alin. (2) al aceluiaşi articol; cu alte cuvinte proprietatea părţilor sociale s-ar transmite moştenitorilor fără nici o restricţie dacă prin actul constitutiv nu s-ar dispune altfel. În cazul în care prin actul constitutiv se dispune altfel societatea este obligată la plata părţii sociale către succesori, conform ultimului bilanţ contabil aprobat.
Or, prin expresia dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel legiuitorul stipulează orice altă modalitate convenţională în care părţile sociale nu ajung în proprietatea moştenitorilor; numai astfel se explică obligaţia societăţii la plata contravalorii părţilor sociale către moştenitori căci nu este de admis ca moştenitorii să deţină şi părţile sociale şi să poată pretinde şi plata contravalorii lor. Dreptul moştenitorilor la plata contravalorii părţilor sociale se naşte din lege şi el reprezintă acoperirea prejudiciului încercat prin pierderea proprietăţii părţilor sociale ale autorului.
Instanţa de fond a apreciat că dacă s-ar admite ipoteza că reclamanta deţine părţile sociale ale autorului său în cele două societăţi aceasta ar însemna că reclamanta deţine şi calitatea de asociat întrucât orice deţinător al părţilor sociale în societatea cu răspundere limitată este şi asociat în acelaşi timp, s-ar înfrânge dispoziţiile art. 229 analizate mai sus, care dau dreptul asociatului rămas să continue activitatea ca unic asociat dacă nu exisă clauză de continuare a activităţii cu moştenitorii.
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 202 şi art. 229 din Legea nr. 31/1990, instanţa a apreciat că acţiunea reclamantei este nejustificată.
Apelul declarat de reclamanta B.M. împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal prin Decizia nr. 12/A-C din 19 februarie 2010.
Răspunzând punctual criticilor formulate instanţa de apel a apreciat că judecătorul fondului a dat dezlegarea corectă cererii cu care a fost învestit, pronunţându-se asupra inadmisibilităţii solicitării apelantei-reclamante de a fi înregistrată în registrul comerţului şi în registrul de asociaţi al celor două societăţi - ca asociat - prin faptul că, într-adevăr, aceasta nu justifică calitatea procesuală activă, aşa cum s-a statuat în litigiile purtate anterior soluţionării prezentei cauze.
Prin urmare, s-a apreciat că judecătorul fondului nu a schimbat obiectul cererii cu care a fost învestit, ci, motivându-şi soluţia de respingere a cererii reclamantei, a adus în discuţie dezlegările date de instanţe anterior soluţionării prezentei cauze şi că în mod corect, judecătorul fondului a statuat că, societatea este obligată numai la plata părţilor sociale către succesor, conform ultimului bilanţ aprobat.
Având în vedere clauza cuprinsă în actele constitutive ale celor două societăţi, în mod corect, a fost înregistrat în registrul comerţului actul de modificare vizând continuarea activităţii societăţilor cu asociat unic în persoana pârâtului G.I., care a dobândit calitatea de unic asociat şi administrator al societăţilor, calitate în care îi revine, desigur, obligaţia legală de a plăti apelantei-reclamante contravaloarea părţilor sociale dobândite în calitate de succesoare a defunctului asociat în cele două societăţi.
Atâta vreme cât, în urma decesului numitului B.D., a rămas un singur asociat este logic ca adunarea generală să exprime voinţa numai a unui singur asociat.
Totodată s-a reţinut că din modul în care este redactată hotărârea în cauză, nu se poate reţine critica apelantei-reclamante în sensul că instanţa ar fi înţeles că scopul acesteia ar fi acela de a ajunge asociat şi nu acela de a-şi putea valorifica contravaloarea părţilor sociale dobândite prin moştenire, atâta vreme cât din lecturarea cererii de chemare în judecată rezultă, fără dubiu, că în fapt solicitarea reclamantei este aceea de a fi înscrisă în registrul asociaţilor şi în registrul comerţului ca dobânditoare a părţilor sociale de plin drept pe data decesului asociatului în temeiul art. 202 alin. (3) din Legea nr. 31/1990-R.
Împotriva acestei decizii reclamanta B.M. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în susţinerea căruia, reiterând criticile din apel, a arătat că au fost încălcate şi aplicate greşit prevederile art. 198 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 modificată şi actualizată, a prevederilor art. 202, art. 203 alin. (1) din aceeaşi lege şi a prevederilor art. 1201 C. civ. privind autoritatea de lucru judecat.
Pentru argumentarea motivului invocat recurenta, a susţinut că prevederile legale menţionate instituie în sarcina societăţilor comerciale obligaţia de a face nu numai pentru asociaţii societăţilor comerciale ci şi pentru creditorii sociali ai acestora, aspect ignorat atât de prima instanţă, cât şi de instanţa de apel, care prin soluţiile adoptate au favorizat făţiş societăţile chemate în judecată.
Totodată, susţine recurenta, deşi instanţa de apel a reţinut calitatea de moştenitoare nu a făcut vreo menţiune referitoare la modul de înscriere a părţilor sociale astfel instanţa de apel a dat dovadă de necunoaşterea legii, în condiţiile în care nu a avut în vedere dispoziţiile potrivit cărora administratorul unei societăţi comerciale este obligat de a proceda la evidenţa părţilor sociale ale acţionarilor şi întinderea debitelor datorate de societăţi creditorilor sociali. În consecinţă, reţinerile instanţei de apel în sensul că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 203 alin. (1) şi art. 198 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 sunt greşite.
De asemenea, susţine recurenta instanţele de judecată au dat o interpretare originală prevederilor art. 1201 C. civ. privitor la autoritatea de lucru judecat, excepţie care nu îşi găseşte aplicabilitatea în speţă, nefiind întrunite condiţiile cerute pentru existenţa autorităţii de lucru judecat întrucât cauzele la care se referă instanţele au avut obiect diferit. De altfel, excepţia autorităţii de lucru judecat nu a fost pusă în discuţia părţilor în şedinţa publică, de prima instanţă pentru a face apărările necesare.
S-a făcut o aplicare greşită şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 132 din Legea societăţilor comerciale, instanţele apreciind eronat că hotărârea nr. 1 din 10 iunie 2008 a fost adoptată de AGA, prilej cu care s-a dispus continuarea activităţii societăţilor comerciale cu asociat unic în persoana administratorului G.I.
În realitate, nu există o hotărâre AGA, înscrisul la care se referă instanţele vizează un proces verbal întocmit de G.I. care în calitate de asociat şi administrator la cele două societăţi nu a convocat-o spre a participa la deciziile ce urmau să modifice Actele constitutive deşi deţinea mai mult de 2/3 din acţiuni, iar pe de altă parte pentru a se adopta o hotărâre a Adunării Generale aceasta trebuia convocată în condiţiile legii, iar hotărârea adoptată trebuia să fie publicată în Monitorul Oficial, condiţii care nu au fost realizate.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârilor pronunţate cu trimiterea cauzei la prima instanţă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 alin. (1) pct. (9) C. proc. civ., casarea sau modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În susţinerea motivului de nelegalitate indicat recurenta, reiterând criticile din apel, a arătat că au fost încălcate şi aplicate greşit prevederile art. 198 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 modificată şi actualizată, a prevederilor art. 202, art. 203 alin. (1) din aceeaşi lege şi a prevederilor art. 1201 C. civ. privind autoritatea de lucru judecat.
Potrivit dispoziţiilor art. 198 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 registrul poate fi cercetat de asociaţi şi creditori. Susţinerea recurentei privind încălcarea acestor dispoziţii este neîntemeiată faţă de dispoziţiile textului de lege indicat care se referă numai la dreptul dat de legiuitor asociaţilor şi creditorilor de a cerceta registrul societăţii, fără a cuprinde vreo menţiune referitoare la modul de înscriere a părţilor sociale.
Nici critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 202 şi art. 203 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 nu poate fi primită întrucât textele de lege indicate prevăd situaţia transmiterii părţilor sociale, dobândite prin succesiune, dar numai pentru situaţiile în care actul constitutiv permite continuarea activităţii societăţii cu moştenitorii asociatului decedat însă, în speţă, cele două acte constitutive au drept clauză continuarea activităţii societăţilor cu asociat unic.
Cât priveşte critica privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1201 C. proc. civ., prin care recurenta a susţinut greşita abordare a excepţiei autorităţii lucrului judecat invocând faptul că nu sunt întrunite condiţiile cerute pentru existenţa autorităţii de lucru judecat deoarece cauzele au avut obiect diferit nu poate fi primită.
Instanţa de apel nu a analizat autoritatea de lucru judecat pentru a face aplicarea dispoziţiilor art. 1201 C. proc. civ. ci răspunzând criticii apelantei a conchis că instanţa de fond a dat o corectă dezlegare a cererii reclamantei prin care a solicitat a fi înregistrată în registrul comerţului şi în registrul de asociaţi al celor două societăţi â€" ca asociat â€" prin faptul că, într-adevăr, aceasta nu justifică calitatea procesuală activă, aşa cum s-a statuat în litigiile purtate anterior. De altfel, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, judecătorul fondului motivându-şi soluţia de respingere a cererii reclamantei a adus în discuţie dezlegările date de instanţe anterior pronunţării prezentei cauze.
Faţă de cele arătate se constată că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de reclamanta B.M. urmează a fi respins ca nefondat.
Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. se va obliga recurenta reclamantă B.M. la 2480 lei cheltuieli de judecată, către intimatul pârât G.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 12/A-C din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta reclamantă B.M. la suma de 2480 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât G.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 379/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 382/2011. Comercial → |
|---|
