ICCJ. Decizia nr. 2665/2011. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2665/2011
Dosar nr. 2443/1/2011
Şedinţa publică de la 14 septembrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia nr. 4088 din 24 noiembrie 2010, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială a respins ca nefondat recursul declarat de SC M.A.L.T. SRL Bucureşti.
Împotriva acestei decizii, SC M.A.L.T. SRL Bucureşti a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei contestate şi rejudecarea recursului.
În motivarea contestaţiei în anulare, se susţine că greşeala materială săvârşită de instanţă în prezenta cauză constă în neobservarea obiectului apelului declarat de subscrisa, în calitate de creditoare a SC M. SRL, pe calea acţiunii oblice.
Contestatoarea arată că instanţa de recurs a reţinut că obiectul apelului ar fi constatarea unei creanţe pe care SC M. SRL i-ar datora-o, însă aceasta constatare este necorespunzătoare realităţii, în condiţiile în care nici prin apelul formulat şi nici ulterior pe parcursul judecării apelului, subscrisa nu a solicitat constatarea existenţei vreunei creanţe faţă de debitoarea SC M. SRL. Dimpotrivă, a arătat explicit că deţine titluri executorii pentru creanţa sa, reprezentate de filele CEC învestite cu formulă executorie şi procesele-verbale de cheltuieli de executare silită. Prin motivele de apel, a lacul într-adevăr referire la creanţa în cuantum de 161.847,97 Iei deţinută împotriva SC M. SRL, creanţă ce decurge din „livrări bunuri*". Aceste aspecte vizau însă justificarea calităţii şi interesului său, în calitate de creditori chirografari într-o acţiune formulată pe calea acţiunii oblice, însă în niciun caz nu a investit instanţa cu soluţionarea vreunei cereri având ca obiect creanţa sa.
Se mai susţine că apelul declarat nu reprezintă decât apelul pârâtei, care însă nu este exercitat personal, ci de un creditor chirografar, conform art. 974 C. civ., astfel încât nu reprezintă o cerere nouă şi în niciun caz nu priveşte creanţa subscrisei împotriva pârâtei.
Faţă de aceste susţineri, contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei atacate, rejudecarea recursului şi admiterea acestuia, cu cheltuieli de judecată.
Analizând contestaţia în anulare, în limita dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. şi a motivelor arătate, se constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Premergător analizei argumentelor invocate de contestatoare, Înalta Curte, constată că deşi contestatoarea şi-a întemeiat în drept prezenta cale de atac pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., criticile formulate privesc dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Contestaţia în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare. ce se poate exercita în cazurile anume prevăzute de art. 318 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Greşelile materiale în înţelesul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. vizează greşelile săvârşite în legătură cu dezlegarea dată recursului, ele trebuie să fie evidente şi săvârşite de instanţă, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei.
În susţinerea prezentei căi de atac, contestatoarea a arătat că instanţa de recurs a săvârşit o greşeală materială prin neobservarea obiectului apelului pe care l-a declarat. în calitate de creditoare a SC M. SRL. pe calea acţiunii oblice.
Se constată că argumentele invocate, în raport de textul de lege evocat, nu pot fi reţinute întrucât prin acestea nu se evidenţiază o greşeală materială care să fie în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, astfel că o pretinsă eroare de apreciere a probelor, datorită căreia starea de fapt reţinută de instanţă ar fi neconformă realităţii nu poate fi valorificată pe calea contestaţiei în anulare.
În realitate, contestatoarea îşi exprimă nemulţumirea cu privire la constatarea lipsei calităţii procesuale active a sa în calea de atac a apelului, soluţie ce a fost menţinută şi de instanţa de recurs, iar faptul că instanţa de recurs nu şi-a însuşit punctul de vedere al recurentei nu este de natură a conduce la admisibilitatea contestaţia în anulare, având în vedere că legea nu a urmărit prin calea contestaţiei în anulare să deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionat de aceiaşi instanţă, sub motivul că s-a stabilit eronat starea de fapt.
Aşadar, dezlegarea dată recursului, prin decizia atacată, nu este rezultatul unei greşeli materiale, iar prezenta contestaţie în anulare specială este nefondată din perspectiva art. 318 teza 1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC M.A.L.T. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 4088 din 24 noiembrie 2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2664/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2667/2011. Comercial → |
|---|
