ICCJ. Decizia nr. 2881/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2881/2011
Dosar nr. 4076/118/2009
Şedinţa publică de la 29 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 4076/118 din 15 aprilie 2009 reclamantul M.G.A., în nume propriu şi în calitate de director şi asociat al SC V.R. SRL Costineşti a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa în contradictoriu cu pârâta SC Biroul de Turism pentru Tineret SA Bucureşti să dispună, în principal obligarea pârâtei să încheie contractul de vânzare cumpărare asupra suprafeţei de 2115,46 mp aflat în folosinţa SC V.R. SRL Costineşti, sub sancţiunea de daune cominatorii de 500 lei pe zi de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea obligaţiei sau în subsidiar obligarea pârâtei de a încheia sau prelungi contractul de închiriere asupra suprafeţei de 2115,46 mp aflat în folosinţa SC V.R. SRL Costineşti în baza contractului nr. 106 din 3 februarie 2004, sub sancţiunea de daune cominatorii de 500 lei pe zi de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea obligaţiei, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că, în fapt, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat la BNP C.B. la data de 28 martie 2002 sub nr. 1472 numiţii M.G.A. şi M.L. au devenit proprietarii imobilului Vila Belvedere B3, dobândind şi dreptul de folosinţă asupra terenului aferent construcţiei în suprafaţă de 2115,46 mp. Vila Belvedere B3 face ulterior obiectul contractului de comodat încheiat între soţii M. şi SC V.R. SRL, care în calitate de comodatară, are un drept de administrare şi exploatare .
Astfel, reclamanta a încheiat cu pârâta contracte de închiriere succesive, ultimul la data de 3 februarie 2004 pentru o perioadă de 5 ani. La expirarea acestui din urmă contract pârâta a notificat pe reclamantă să predea terenul, neînţelegând să mai prelungească contractul.
Reclamanţii au notificat-o pe pârâtă pentru a finaliza formalităţile de vânzare a terenului în temeiul prevederilor art. 12 din Legea nr. 346/2004, iar poziţia pârâtei este în totală contradicţie cu actele emise anterior în cadrul procesului de privatizare .
Prin sentinţa civilă nr. 6266 din 21 octombrie 2009 Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată excepţia netimbrării acţiunii; a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii ca urmare a lipsei concilierii prealabile; a admis excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului M.G.A.; a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamantului M.G.A. pentru reclamanta SC V.R. SRL. Totodată a respins ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesual activă acţiunea comercială introdusă de reclamantul M.G.A. în contradictoriu cu pârâta SC Biroul de Turism pentru Tineret SA, Bucureşti şi a anulat pentru lipsa calităţii de reprezentant acţiunea comercială introdusă de reclamanta SC V.R. SRL prin reprezentant M.G.A. în contradictoriu cu pârâta SC Biroul de Turism pentru Tineret SA.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că ambele capete de cerere vizează îndeplinirea de către pârâtă a unor obligaţii de a face, care nu sunt evaluabile în bani, fiind supuse din punct de vedere al Legii 146/1997 unei taxe judiciare de timbru fixe, care a fost achitată anterior înregistrării cererii pe rolul Tribunalului Constanţa. Prin urmare, cererea a fost legal timbrată, aspect constatat de instanţă încă de la primul termen de judecată.
Nici cererea de obligare la plata de daune cominatorii nu poate fi supusă unui alt tratament, cât timp acestea nu sunt evaluate, în caz de admitere a cererii, cuantumul lor urmând a fi stabilit ulterior în cadrul unei acţiuni separate, când este cunoscut şi momentul până la care se calculează.
Acest caracter al acţiunii ca fiind neevaluabil în bani a făcut ca şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii să fie nefondată, pentru că prevederile art. 7201 C. proc. civ. se aplică doar cererilor evaluabile în bani, iar nu tuturor cererilor formulate în materie comercială.
Acţiunea prin care se urmăreşte obligarea pârâtei de a vinde un terenul obiect al dreptului de folosinţă din cadrul dreptului de superficie, proprietate comună nu poate fi introdusă de un singur coproprietar dat fiind că acesta nu este îndreptăţit să acţioneze în acest sens în temeiul cotei sale părţi ideale. Fiind întemeiată pe dreptul de proprietate asupra construcţiei şi pe cel de folosinţă asupra terenului, ambele exercitate în condiţii de comunitate, acţiunea aparţine împreună titularilor dreptului de proprietate comună.
Cât priveşte capătul de cerere subsidiar, instanţa a constatat că reclamantul nu îşi justifică legitimarea procesuală de a solicita în nume propriu prelungirea contractului de închiriere dintre coreclamant şi pârâtă, nici chiar prin prisma calităţii sale de asociat în cadrul SC V.R. SRL, întrucât faţă de acest contract şi în raport de principiul relativităţii efectelor contractelor bilaterale, este un terţ, fără drepturi şi obligaţii născute din respectiva convenţie.
Prin urmare, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului M.G.A. şi a respins acţiunea formulată de acesta ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesual activă.
Referitor la excepţia lipsei calităţii de reprezentant al reclamantului M.G.A. pentru SC V.R. SRL, instanţa a constatat că potrivit menţiunilor din certificatul constatator emis de ORC de pe lângă Tribunalul Constanţa administrarea societăţii se face de M.L., care potrivit art. 75 din Legea 31/1990 asigură atât conducerea persoanei juridice, cât şi reprezentarea ei în relaţiile cu terţii. Calitatea de director a reclamantului M.G.A. nu îi conferă dreptul acestuia de a reprezenta societatea în faţa instanţei de judecată, iar acest drept nu decurge nici din calitatea sa de asociat.
Dispoziţiile Hotărârii AGEA din 6 ianuarie 2009 nu pot fi invocate în susţinerea calităţii de reprezentant, întrucât această hotărâre nu a fost supusă formalităţilor de publicitate cerute de Legea nr. 31/1990 pentru a deveni opozabilă.
În consecinţă, în temeiul art. 161 C. proc. civ., dat fiind că pentru reclamanta SC V.R. SRL nu s-a făcut dovada calităţii de reprezentant a coreclamantului M.G.A., instanţa a admis excepţia şi a anulat cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei soluţii a formulat apel reclamantul M.G.A. în nume propriu şi în calitate de director şi asociat al SC V.R. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 114/COM din 20 septembrie 2010 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul comercial formulat de reclamanţii M.G.A. în nume propriu şi S.C. V.R. S.R.L. prin M.G.A.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că în mod corect tribunalul a apreciat ca reclamantul nu se legitimează procesual activ. Atât timp cât reclamantul nu urmăreşte să încheie cu pârâta, în nume propriu, unul din contractele arătate, nici calitatea de coproprietar asupra vilei Belvedere nu îi conferă reclamantului calitate procesuală activă în acţiunea dedusă judecăţii.
De asemenea, nici calitatea de asociat al reclamantului la SC V.R. SRL nu îi conferă calitate procesuală activă în prezenta acţiune raporturile sale cu societatea fiind supuse dispoziţiilor legale din Legea societăţilor comerciale şi nu fac obiectul prezentului litigiu.
În condiţiile în care reclamantul are calitatea doar de asociat nefiind şi administrator, acesta avea dreptul să reprezinte societate în proces doar în baza unei împuterniciri date în acest sens de administrator sau hotărâtă în AGA.
Prin urmare, în lipsa unei reprezentări legale reclamantul trebuia să facă dovada existenţei unei împuterniciri din care să rezulte fără echivoc voinţa prealabilă a societăţii de a fi reprezentată în prezentul litigiu.
Astfel, reţinând că reclamantul nu face dovada calităţii de reprezentant al societăţii instanţa a apreciat neîntemeiată şi această critică.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul M.G.A. în nume propriu şi în calitate de director al S.C. V.R. S.R.L. invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, modificarea în parte a sentinţei civile nr. 6266 din 21 octombrie 2009, rejudecarea cauzei şi respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, cât şi a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant şi pe cale de consecinţă trimiterea cauzei Tribunalului Constanţa, secţia comercială, spre soluţionare a fondului, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut în esenţă următoarele:
- Faţă de hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. 1354/212/2009 al Judecătoriei Constanţa având ca obiect partaj judiciar al bunurilor comune, care include şi bunul imobiliar Vila Belvedere B3 şi dosarul nr. 1449/118/2009 al Tribunalului Constanţa având ca obiect excludere asociat M.L. se impunea respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, cât şi a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al S.C. V.R. S.R.L.
- Susţinerea că M.G.A. are calitatea de coproprietar asupra vilei Belvedere şi că acest fapt nu îi conferă calitate procesuală activă nu mai poate fi primită de vreme ce este stabilit prin hotărâre judecătorească că acest imobil îi revine.
- Nu poate fi primită nici susţinerea că nu avea dreptul să reprezinte societatea în proces decât în baza unei împuterniciri date în acest sens de administrator, astfel că nu se face dovada calităţii de reprezentant al societăţii, întrucât tot prin hotărâre judecătorească s-a dispus excluderea numitei M.L. din cadrul societăţii, asociatul rămas M.G.A. deţinând întreg capitalul social.
- Nelegalitatea hotărârilor atacate constă tocmai în faptul că situaţiile reale de fapt nu se circumscriu în temeiurile de drept stabilite de aceste instanţe.
Intimata SC Biroul de Turism pentru Tineret SA a formulat întâmpinare, solicitând, în principal, declararea nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul M.G.A. a formulat cerere de suspendare a judecăţii în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea dosarelor nr. 1354/212/2009 şi nr. 1449/118/2009.
Intimata SC Biroul de Turism pentru Tineret SA a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de suspendare, solicitând respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă. Pe fondul cererii a solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului M.G.A. şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamantului M.G.A. pentru reclamanta S.C. V.R. S.R.L. au fost soluţionate greşit de instanţa de fond şi instanţa de apel.
În mod nelegal instanţele au soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului reţinând că reclamantul nu se legitimează procesual activ, având în vedere principiul unanimităţii potrivit cu care nici un act nu poate fi înfăptuit cu privire la un bun, privit în materialitatea sa fără acordul unanim al copărtaşilor şi în consecinţă acţiunea fiind întemeiată pe dreptul de proprietate asupra construcţiei şi pe cel de folosinţă asupra terenului, ambele exercitate în condiţii de comunitate, acţiunea aparţine împreună titularilor dreptului de proprietate comună.
Regula unanimităţii este o construcţie jurisdicţională ce nu decurge dintr-o dispoziţie procedurală specifică, ce poate duce la limitări ale dreptului de acces la o instanţă. Se apreciază în jurisprudenţa CEDO că art .6 § 1 îi garantează fiecăruia dreptul ca o instanţă să ia act de orice contestaţie legată de drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil, însă dreptul de acces la o instanţă nu este absolut. El poate da ocazia unor limitări implicit admise, deoarece el reclamă prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului. Cu toate acestea, limitările aplicate nu pot restrânge accesul deschis individului de o manieră sau într-o asemenea măsură încât dreptul să fie atins în însăşi substanţa sa. Mai mult decât atât ele nu se conciliază cu art. 6 § 1 decât dacă urmăresc un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul vizat (Hotărârea din 14 decembrie 2006 în cauza Lupaş şi alţii împotriva României).
Ţinând cont de circumstanţele speciale ale speţei, de refuzul coproprietarului de a se alătura acţiunii, de existenţa unei hotărâri judecătoreşti â€" sentinţa nr. 23281/2010 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 1354/212/2009 prin care se atribuie reclamantului construcţia situată în Costineşti vila Belvedere B3, Judeţul Constanţa, compusă din parter şi etaj şi de existenţa dosarului nr. 1449/118/2009 în care s-a pronunţat sentinţa 6849/COM din 30 noiembrie 2010 de Tribunalul Constanţa şi s-a dispus excluderea pârâtei M.L. din SC V.R. SRL, asociatul rămas M.G.A. deţinând întreg capitalul social, regula unanimităţii reprezintă un obstacol insurmontabil pentru orice tentativă viitoare de obţinere a proprietăţii, respectiv de obligare a pârâtei de a vinde un teren, obiect al dreptului de folosinţă din cadrul dreptului de superficie, proprietate comună.
În lumina acestor considerente, se apreciază că aplicarea strictă a regulii unanimităţii i-a impus reclamantului o sarcină disproporţionată ce l-a privat de orice posibilitate clară şi concretă de a obţine examinarea de către instanţe a cererii lui întemeiată pe dreptul de proprietate asupra construcţiei şi pe cel de folosinţă asupra terenului, aducând astfel atingere substanţei însăşi a dreptului său de acces la o instanţă şi o încălcare a art. 6 § 1 din Convenţia CEDO.
Şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant al reclamantului M.G.A. pentru S.C. V.R. S.R.L. este nefondată în raport cu hotărârea 6849/COM din 30 noiembrie 2010 a Tribunalului Constanţa prin care s-a dispus excluderea asociatei M.L. din S.C. V.R. S.R.L., asociatul rămas M.G.A. deţinând întreg capitalul social, hotărâre care are caracter executoriu.
Totodată se reţine în acest sens că prin încheierile din 18 mai 2011 şi din 14 septembrie 2011 pronunţate în dosarul nr. 1449/118/2009 Curtea de Apel Constanţa, dând eficienţă caracterului executoriu al hotărârii nr. 6849/COM din 30 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa a constatat că M.G.A. îşi justifică calitatea de reprezentant al societăţii comerciale şi a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a S.C. V.R. S.R.L pentru M.L.
Pentru considerentele expuse se apreciază că hotărârea este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de reclamanţii M.G.A. şi S.C. V.R. S.R.L., a casa Decizia şi sentinţa şi a trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii M.G.A. şi S.C. V.R. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 114/COM din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 6266 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, şi trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2773/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2884/2011. Comercial → |
|---|
