ICCJ. Decizia nr. 2770/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2770/2011
Dosar nr. 2636/1/2011
Şedinţa publică de la 22 septembrie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 iunie 2008 reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul C.C. solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului: (1) la plata daunelor interese în sumă de 31.337,77 RON, reprezentând daune-interese cuvenite A.V.A.S. ca urmare a acţionării pactului comisoriu de ultim grad, prevăzut la art. 5.2 alin. (5) din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. BT/55 din 20 decembrie 1999, calculate până la data de 10 martie 2008 şi care vor fi calculate în continuare până la data desfiinţării contractului, din care: - 6.234,86 RON, reprezentând dobânzi calculate pentru ratele nr. 4 şi 5; - 25.102,91 RON, reprezentând penalităţi calculate pentru ratele nr. 3, nr. 4 şi nr. 5; (2) la plata daunelor-interese constituite din dividende încasate pe perioada de valabilitate a contractului; (3) alte sume datorate A.V.A.S., respectiv 500 RON reprezentând cheltuieli efectuate cu ocazia declanşării procedurii de executare silită pentru recuperarea sumelor restante la contract; (4) valoarea prejudiciilor cauzate A.V.A.S., altele decât cele prevăzute la punctul 1 şi 2 din cerere, a căror valoare va fi stabilită printr-o expertiză financiar-contabilă, conform prevederilor art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002, cu modificările şi completările ulterioare; (5) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în data de 20 decembrie 1999 între FPS (antecesor al A.V.A.S.), în calitate de vânzător şi pârât, în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. BT/55, având ca obiect un număr de 36.234 de acţiuni, reprezentând 91,30 % din capitalul social subscris al SC A.P. SA Botoşani.
La capitolul 5 din contract, părţile au stabilit o modalitate facilă de plată a preţului, respectiv plata în rate.
Întrucât cumpărătorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin clauzele contractuale, respectiv nu a achitat sumele datorate reprezentând rata nr. 4 scadentă la data de 20 decembrie 2003 şi rata nr. 5 scadentă la data de 20 decembrie 2004, reclamanta a înţeles să facă aplicarea pactului comisoriu de ultim grad stipulat prin prevederile de la pct. 5.2 din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. BT/55 din 20 decembrie 1999, în acest sens fiind emisă notificarea nr. CB/3886 din 12 februarie 2008.
Reclamanta a menţionat că la art. 5.2 din contract, părţile au prevăzut şi o clauză penală prin care au evaluat anticipat prejudiciul suferit de cumpărător în situaţia întârzierii la plată în caz de neplată a unei rate la scadenţă, cumpărătorul va plăti vânzătorului pe perioada dintre data scadenţei şi data plăţii efective o penalitate de 0,3 % din valoarea ratei neachitate, pentru fiecare zi de întârziere.
Conform principiului obligativităţii efectelor contractului, consacrat de dispoziţiile art. 969 C. civ. contractul impune părţilor respectarea obligaţiilor cu aceeaşi forţă ca şi legea, iar ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de plată a preţului, devin aplicabile dispoziţiile art. 1020-1021 C. civ.
Susţine reclamanta că în cauză sunt aplicabile atât dispoziţiile art. 1020, art. 1021 C. civ., precum şi prevederile art. 21 din OG nr. 25/2002 aprobată, modificată şi completată, care cuprinde dispoziţii exprese în privinţa daunelor-interese datorate de către cumpărător ca urmare a desfiinţării contractului.
Având în vedere că pârâtul C.C. nu şi-a onorat obligaţia de plată a preţului aşa cum s-a obligat prin clauzele contractuale, A.V.A.S. a notificat acestuia desfiinţarea contractului ca urmare a operării pactului comisoriu de ultim grad prevăzut în contract.
În drept au fost invocate prevederile art. 969, art. 970 şi art. 1020-1021 C. civ., art. 21 din OG nr. 25/2002 cu modificările şi completările ulterioare, art. 7203 şi urm. C. proc. civ., art. 2 pct. 4 C. proc. civ. şi celelalte prevederi legale invocate prin cererea de chemare în judecată.
În dovedirea susţinerilor sale reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiza financiar contabilă.
La data de 17 septembrie 2008 reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a arătat că din analiza bilanţurilor contabile luate pe suport magnetic de la Ministerul Finanţelor, a rezultat că în anii 1999-2004 societatea a înregistrat pierderi, iar în anii 2002, 2003, 2005, 2006 şi 2007 societatea nu apare cu rezultate financiare ceea ce înseamnă că nu a depus la ministerul finanţelor bilanţurile contabile aferente acestor ani.
Cu privire la capătul 4 de cerere reclamanta a arătat că solicită obligarea pârâtului la plata prejudiciilor cauzate A.V.A.S., altele decât cele prevăzute la pct. 1 şi 2.
Reclamanta a menţionat că în situaţia în care va rezulta un prejudiciu creat A.V.A.S. după administrarea probei cu expertiza îşi rezervă dreptul de a solicita cu titlu de daune interese şi obligarea pârâtului la plata prejudiciului cauzat conform prevederilor art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul la plata sumei de 31.337,77 lei cu titlu de daune interese ca urmare a desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare nr. BT/55 din 20 decembrie 1999.
Totodată s-au respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, faţă de care părţile nu au formulat obiecţiuni, se reţine că pârâtul a achitat cu întârziere rata nr. 3 şi nu a plătit ratele nr. 4 şi nr. 5 astfel cum s-a prevăzut la art. 5.2 lit. b) din Contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. BT/55 din 20 decembrie 1990, penalităţile de întârziere pentru neplata la scadenţă a ratelor 3, 4 şi 5 ridicându-se la data efectuării expertizei, 29 aprilie 2010, la suma de 38126.28 lei, iar dobânzile aferente ratelor nr. 4 şi nr. 5 la suma de 8531,80 lei.
Conform prevederilor art. 21 alin. (1)1 din OG nr. 25/2002 în cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorităţii, cumpărătorul este obligat la plata daunelor-inteÂrese constituite din: a) sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desÂfiinţării contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale; b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului;
Conform prevederilor art. 12 din Normele metodologice de aplicare a OG nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, aprobate prin HG nr. 489/2003 data desfiinţării contractului, prevăzută laart. 21alin. (1) din ordonanţă, va fi considerată data pronunţării hotărârii definitive şi executorii, data înregistrării la Autoritate a convenţiei de desfiinţare, semnată de ambele părţi, sau data acţionării pactului comisoriu, după caz.
Având în vedere că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, în temeiul art. 21 din OG nr. 25/2002 şi al prevederilor art. 5.2 din contractul de vânzare acţiuni ce constituie legea părţilor conform art. 969 C. civ., îl va obliga pe pârât la plata daunelor-interese în sumă de 31337,77 lei, calculate până la data de 10 martie 2008, considerând această dată ca fiind data desfiinţării contractului, în condiţiile în care reclamanta nu a indicat o altă dată la care a înţeles să facă aplicarea pactului comisoriu expres de grad IV, inserat la art. 5.2 din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni.
În ceea ce priveşte capătul 2 de cerere prin care A.V.A.S. a cerut obligarea pârâtului la plata dividendelor încasate în perioada de valabilitate a contractului, tribunalul îl va respinge, ca neîntemeiat, reţinând din raportul de expertiză contabilă că societatea ale cărei acţiuni au fost cumpărate de pârât a înregistrat pierderi în toată perioada de valabilitate a contractului, astfel încât nu au fost încasate dividende.
Tribunalul a respins ca neîntemeiat şi capătul 3 de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli de executare pentru recuperarea sumelor restante din contract, întrucât reclamanta nu a dovedit aceste pretenţii, nefiind depusă la dosar factura eliberată de executorul judecătoresc şi dovada virării sumei de 500 RON către executorul judecătoresc. În plus, data achitării avansului din onorariul executorului judecătoresc, în sumă de 500 lei, prezintă relevanţă sub aspectul prescripţiei dreptului material la acţiune pentru recuperarea acestei sume de către A.V.A.S.
Art. 21 alin. (2) din OG nr. 25/2002 prevede că pentru prejudiciile cauzate societăţii de către cumpărător, aceasta, poate cere instanţei judecătoreşti daune-interese, iar la alin. (3) se stipulează că stabilirea prejudiciilor şi a întinderii daunelor-interese prevăzute la alin. (2), precum şi a celor provocate Autorităţii se va face, la solicitarea societăţii/Autorităţii, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice şi/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operaţiuni.
În speţa de faţă reclamanta nu a precizat în ce ar consta prejudiciile pe care le-a suferit, deşi i s-a solicitat acest lucru prin încheierea de şedinţă din data de 1 aprilie 2010 şi nici nu a propus obiective pentru expertiza contabilă, în vederea determinării unui eventual prejudiciu suferit de autoritate.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel ambele părţi, iar instanţa de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 27 din 25 ianuarie 2011 a anulat ca insuficient timbrat apelul pârâtului C.C. şi a respins ca nefondat apelul A.V.A.S.
În fundamentarea soluţiei pronunţate, instanţa de apel a reţinut nerespectarea obligaţiei de timbrare a căi de atac situaţie în care s-a aplicat sancţiunea anulării acesteia promovată de C.C.
De asemenea, s-a considerat că în mod corect tribunalul a respins capătul de cerere cu privire la obligarea pârâtului la plata sumei de 500 Ron reprezentând cheltuieli de executare pentru recuperarea sumelor restante din contract reţinând faptul că reclamanta nu a dovedit aceste pretenţii nefiind depusă la dosar factura eliberată de executorul judecătoresc şi dovada virării acestei sume către executorul judecătoresc.
De asemenea, instanţa de control judiciar a apreciat că aceste cheltuieli reprezintă cheltuieli de executare având posibilitatea recuperării acestor sume în cadrul procedurii executării silite.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs A.V.A.S. criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002 care stabilesc imperativ că stabilirea prejudiciilor şi a întinderii daunelor interese prevăzute la alin. (2) precum şi a celor provocate Autorităţii se va face la solicitarea societăţii /Autorităţii pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice şi/sau juridice abilitate de lege pentru astfel de operaţiuni.
Recursul este nefondat.
Obiectul cauzei dedus judecăţii l-a constituit plata daunelor rezultate urmare neîndeplinirii obligaţiilor contractuale derivate din contractul nr. BT/55 din 20 decembrie 1999.
Potrivit art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002 valoarea prejudiciului şi existenţa acestuia se stabileşte în baza unui raport de expertiză.
În speţă instanţa de fond a stabilit ca urmare raportului de expertiză efectuat în cauză întinderea prejudiciului stabilind că nu pot fi acordate dividende întrucât societatea ale cărei acţiuni au fost cumpărate a înregistrat pierderi în toată perioada de valabilitate a contractului.
De asemenea, s-a stabilit că reclamanta-recurentă nu a dovedit cheltuielile de executare pentru recuperarea sumelor restante din contract şi mai mult instanţa de apel justificat a apreciat că exista posibilitatea recuperării acestor sume în cadrul procedurii executării silite.
În considerarea celor arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 27 din 25 ianuarie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 22 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2766/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2773/2011. Comercial → |
|---|
