ICCJ. Decizia nr. 2886/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2886/2011
Dosar nr.1606/3/2009
Şedinţa publică de la 29 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta N.A. prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC C.R.M.T.C. SA, solicitând să se dispună rezilierea contractului de abonament nr. 90164544 încheiat între părţi la data de 25 aprilie 2007, cu obligarea pârâtei să-i restituie suma de 253,49 lei, reprezentând preţul abonamentului achitat în avans de reclamantă pentru perioada 25 februarie â€"24 martie 2008 şi să îi plătească daune morale în cuantum de 36.500 lei, pentru repararea prejudiciului de imagine pe care i l-a cauzat.
Prin sentinţa civilă nr. 14511 din 07 noiembrie 2008 Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, prin sentinţa comercială nr. 14056 din data de 11 decembrie 2009 a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată.
Prin Decizia comercială nr. 462 din 15 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins apelul ca nefondat declarat de reclamanta N.A., ca nefondat.
Împotriva acestei decizii reclamanta N.A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului reclamanta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel în mod vădit netemeinic a stabilit că prin neachitarea sumei de 410,84 lei în mod legitim a procedat intimata suspendând serviciile de comunicaţii în condiţiile în care ataşat facturii fiscale este ataşat bonul fiscal care face dovada achitării sumei datorate.
Totodată, susţine recurenta, în timp ce obligaţiile asumate de abonat au fost în întregime achitate, îndatoririle corelative ale intimatei nu au fost onorate, dimpotrivă aceasta a suspendat în mod nejustificat serviciile pe care trebuia să le presteze către abonat, chiar dacă la acel moment acele servicii erau achitate în avans, aşa cum rezultă din facturile şi bonul fiscal.
Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 C. proc. civ. a luat în examinare excepţia nulităţii recursului.
Este de observat că deşi recurenta a invocat în susţinerea recursului său motivele prevăzute de art. 304 punctul 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat şi dezvoltat motivul invocat, conform cerinţelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., ci s-a limitat doar la a-şi exprima nemulţumirea faţă de modul în care instanţa de apel a analizat probele administrate şi a indicat faptul că bonul fiscal care face dovada achitării sumei datorate în cuantum de 410,84 lei a fost ataşat facturii fiscale.
Cum aceste aspecte ţin de o pretinsă netemeinicie a deciziei atacate, ele nu pot face obiectul controlului judiciar al instanţei de recurs.
Chiar dacă în cuprinsul cererii de recurs s-a indicat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condiţiile în care argumentele aduse nu se pot încadra în motivul indicat, instanţa de recurs nu-şi poate exercita rolul de control judiciar al deciziei atacate cât timp, modificarea sau casarea acesteia se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Simpla nemulţumire a părţii, cu privire la aspectele care au format convingerea instanţei de apel, fără precizarea relevanţei pe care acestea le au faţă de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, în raport de dispoziţiile art.304 C. proc. civ. şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei prevăzută de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancţiunea nulităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta N.A. împotriva deciziei comerciale nr. 462 din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2885/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2887/2011. Comercial → |
|---|
