ICCJ. Decizia nr. 3298/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3298/2011
Dosar nr. 10086/1/2010
Şedinţa publică de la 26 octombrie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 738/2008, reclamanta SC C.P. SRL prin lichidator judiciar C.I.I G.L. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA, sucursala Brăila, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 48.983,90 lei reprezentând contravaloarea prestaţiilor efectuate în baza contractului nr. 83 din 8 martie 2005; suma de 75.743,98 lei penalităţi de întârziere şi suma de 21.920,2 lei reprezentând clauza penală calculată conform art. 10 pct. 3 din contract.
Prin sentinţa comercială nr. 255 din 28 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Brăila a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC C.P. SRL prin lichidator judiciar, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 48.989, 90 lei cu titlu de preţ, 75.743,98 lei cu titlu de penalităţi de întârziere şi 21.920,21 lei reprezentând daune interese, sume datorate în baza contractului de prestări servicii de pază şi protecţie, încheiat la data de 8 martie 2005.
Prin decizia nr. 10/2009, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost anulat apelul formulat de apelanta SC A. SA, sucursala Brăila, împotriva sentinţei comerciale nr. 255/2008 a Tribunalului Brăila, ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de exerciţiu.
Înalta Curte, prin decizia nr. 1029 /2010, a admis recursul declarat împotriva deciziei nr. 10/2009 a Curţii de Apel Galaţi, a casat decizia, cauza fiind trimisă pentru rejudecare.
După casarea cu trimitere, Curtea de Apel Galaţi, prin decizia civilă nr. 68 din 24 septembrie 2010 a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta SC A. SA Grecia, sucursala Brăila, împotriva sentinţei 255/2008 pronunţată de Tribunalul Brăila.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut în esenţă că pârâta are capacitate procesuală având în vedere dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ., aceasta putând sta în proces, în nume propriu, în calitate de pârâtă, ţinând cont de dispoziţiile art.8 din actul constitutiv.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că părţile au încheiat contractul de prestări servicii pază şi protecţie nr. 83/2005, modificat prin două acte adiţionale în baza căruia pârâta datorează suma de 48.989,90 lei contravaloare servicii precum şi penalităţile prevăzute la art. 1 din contract. Pârâta datorează şi daunele interese stabilite la art. 10 pct. 10.3 din contract, ca urmare a denunţării unilaterale.
Cu privire la excepţia de neexecutare invocată de pârâta apelantă, s-a reţinut că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că au fost sustrase bunuri aflate sub paza reclamantei şi nici că au fost sesizate organele de cercetare penală – situaţie în care nu se poate reţine că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, împrejurări ce ar duce la exonerarea pârâtei de obligaţia plăţii preţului prestaţiilor.
Împotriva deciziei comerciale nr. 68/2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a formulat recurs pârâta SC A. SA Grecia, sucursala Brăila, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii apelului, cu consecinţa respingerii acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de exerciţiu, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, pârâta recurentă arată, în esenţă, că SC A. SA Grecia, sucursala Brăila, este o persoană fără personalitate juridică fiind lipsită de capacitate procesuală de exerciţiu, neavând exerciţiul drepturilor procesuale şi calitatea de a sta în justiţie, aceste atribuţii revenind exclusiv societăţii mamă care este SC A. SA Grecia. Prin art. 7 din Actul Constitutiv al societăţii s-a prevăzut expres că „Fondatorul” asigură conducerea activităţii sucursalei, iar reprezentarea în faţa instanţei nu poate fi realizată în lipsa unui mandat. Ca urmare, cadrul procesual al acţiunii a fost stabilit de reclamantă, iar sucursala pârâtă nu are capacitate de folosinţă. Este adevărat că sucursala pârâtă a exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă dar formularea apelului de către SC A. SA ar fi ridicat problema lipsei calităţii procesuale pasive.
Motivul doi de recurs, vizează aspecte de fond, în sensul că în mod greşit instanţa de apel a respins apărările formulate, iar sumele pretinse de reclamantă nu sunt datorate deoarece aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale iar creanţa solicitată nu îndeplineşte condiţiile cerute de art. 379 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. – respectiv nu este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
Excepţia de neexecutare a contractului, ca justificare a refuzului de plată, invocată ca apărare în apel, nu a fost luată în considerare de instanţă, iar penalităţile de întârziere precum şi capătul de cerere referitor la plata despăgubirilor nu sunt datorate, cu atât mai mult cu cât intimata-reclamantă nu a făcut nici un fel de dovadă a prejudiciului cauzat ca urmare a rezilierii unilaterale a contractului.
Intimata SC C.P. SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului arătând că recursul declarat nu îndeplineşte condiţiile legale prevăzute de art. 303 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât recurenta, cu rea credinţă a invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă fără să ţină cont de dispoziţiile art. 7, art. 7.3, art. 8 şi art. 8.2 din actul constitutiv precum şi de dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ.
Recurenta se limitează în a face simple afirmaţii fără un suport probator şi fără să ţină cont de obligaţiile stabilite de părţi în contractul încheiat.
Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului invocată de intimată, se constată că este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, iar potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc însă că atunci când dezvoltarea motivelor cererii de recurs face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., instanţa de recurs va examina hotărârea atacată din perspectiva acestui motiv. Este adevărat că recurenta SC A. SA Grecia, sucursala Brăila, nu a indicat motivele de nelegalitate în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., dar ţinând cont de dispoziţiile art. 306 pct. 3 C. proc. civ. se constată că motivele de recurs dezvoltate de recurentă vizează nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind greşita aplicare şi interpretare a legii, astfel că excepţia nulităţii recursului invocată de intimată va fi respinsă ca nefondată.
Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate ce se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că este nefondat.
Este de necontestat că SC C.P. SA Grecia, sucursala Brăila, în calitate de beneficiar (reprezentată de administrator) a încheiat cu SC C.P. SRL contractul de prestări servicii pază şi protecţie. În baza contractului încheiat, în condiţiile art. 969-970 C. civ. şi a actelor adiţionale semnate de reprezentanţii societăţii mamă, recurenta pârâtă a beneficiat de prestaţiile efectuate de intimată deşi este o sucursală a unei societăţi comerciale străine, înfiinţată în condiţiile art. 44 din Legea 31/1990.
Potrivit art. 7.1 din Actul Constitutiv al recurentei, activitatea sucursalei se exercită prin persoane împuternicite de către Fondator.
Fondatorul a împuternicit atât pentru conducerea activităţii sucursalei, cât şi pentru reprezentare pe domnul G.A. şi Georgi K.K. (art. 8.1) persoane ce au semnat contractul de prestări servicii şi actele adiţionale ce fac obiectul prezentului litigiu.
Ca urmare, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ. în sensul că societatea care nu are personalitate juridică poate sta în judecată ca pârâtă, dacă are organe proprii de conducere.
Recurenta-pârâtă, deşi este o sucursală fără personalitate juridică, poate sta în judecată, având organe proprii de conducere stabilite de Fondator prin Actul Constitutiv art. 7.2; art. 8.1; art. 8.2 raportat la art. 41 alin. (2) C. proc. civ.
Ca urmare, instanţa de apel în mod corect a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu ţinând cont atât de dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ. cât şi de dispoziţiile cuprinse în Actul Constitutiv al recurentei pârâte, interpretând şi aplicând corect dispoziţiile legale incidente.
Recurenta pârâtă a invocat excepţia de neexecutare a contractului dar în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile necesare pentru invocarea excepţiei. Astfel, deşi prin contractul de prestări servicii părţile au stabilit obligaţii reciproce, pentru a putea fi invocată excepţia de neexecutare, este necesară ca din partea celuilalt cocontractant să existe o neexecutare, chiar parţială dar suficient de importantă.
Nu poate fi reţinută neexecutarea contractului de către intimata pârâtă în condiţiile în care recurenta pârâtă s-a limitat a invoca această excepţie fără să îndeplinească formalităţile prevăzute în condiţiile speciale la art. 8.5 din contract şi să probeze neexecutarea contractului de către reclamantă, aspecte reţinute corect de instanţa de apel.
Corect au fost interpretate şi dispoziţiile art. 379 C. civ. iar suma solicitată cu titlu de preţ a fost stabilită de părţi prin clauzele contractului încheiat şi actele adiţionale aferente, respectiv capitolul IV şi V. De asemenea părţile au prevăzut în contract şi două clauze penale prin care au stabilit cuantumul daunelor interese în caz de întârziere la plata preţului şi în cazul denunţării unilaterale (art. 11 şi art. 10.3 raportat la art. 9).
Clauza penală, fiind un contract, este obligatorie între părţi, instanţa de apel dând corect eficienţă dispoziţiilor art. 11 din contract pentru penalităţile solicitate şi dispoziţiilor art. 10.3 raportat la art. 9 pentru daunele solicitate ca urmare a denunţării unilaterale.
O ultimă critică formulată de recurenta vizează nerespectarea deciziei de casare de către instanţa de apel, susţinere invocată, întrucât prin decizia de casare s-a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ. în condiţiile în care calea de atac a apelului a fost soluţionată pe excepţia lipsei capacităţii procesuale a pârâtei fără a fi analizat fondul în raport de excepţia constatată.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. SA Grecia, sucursala Brăila, împotriva deciziei nr. 68/A de la 24 septembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata reclamantă SC C.P. SRL – prin lichidator judiciar C.I.I G.L.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. SA Grecia, sucursala Brăila, împotriva deciziei nr. 68/A de la 24 septembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3395/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3127/2011. Comercial → |
|---|
