ICCJ. Decizia nr. 3395/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3395/2011
Dosar nr. 587/113/2009
Şedinţa publică de la 2 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia prescrierii dreptului reclamantei la acţiune şi a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA Grecia prin Sucursala Brăila, obligând-o pe pârâta C.U.P.D. SA Brăila la plata sumei de 325.192,65 lei, reprezentând contravaloare materiale, 81.438,86 lei, reprezentând dobândă legală şi 8.185 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă, aşa cum rezultă din sentinţa nr. 170/Fcom din 4 octombrie 2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că urmare derulării contractului de lucrări ce face parte din proiectul ISPA 2000/RO/16/PP/PE/010-01 din 22 aprilie 2004 al cărui beneficiar final era pârâta SC C.U.P.D. SA Brăila, s-a descoperit starea avansată de degradare a reţelei de apă existentă care se afla în administrarea directă a pârâtei şi care punea în pericol implementarea întregului proiect de canalizare, astfel că pârâta a solicitat reclamantei să-i livreze o serie de materiale pentru înlocuirea conductei de apă vechi.
Reclamanta i-a livrat acesteia materialele, emiţând factura fiscală nr. 01708360 din 23 februarie 2007, factură care a fost refuzată nejustificat la plată, pârâta recunoscând prin procesul verbal nr. 13001 încheiat la 19 decembrie 2008 că în perioada 30 iunie 2005 – 13 octombrie 2010 a primit materiale de la SC A. SA Grecia prin Sucursala Brăila, în sumă de 325.992,65 lei .
Instanţa de fond a reţinut reaua credinţă a pârâtei privind relaţiile desfăşurate între părţi în contextul în care obligaţiile pârâtei faţă de reclamantă au fost dovedite prin comenzile nr. 7124 din 20 iulie 2006 şi nr. 9250 din 10 august 2006, prin această ultimă comandă pârâta solicitând materiale pentru un obiectiv care nu face obiectul contractului din 22 aprilie 2004 şi a înlăturat susţinerile pârâtei care vizează perioade şi lucrări ulterioare datei de 13 octombrie 2006 precum şi susţinerile acesteia referitoare la folosirea materialelor comandate pentru remedierea unei lucrări reprezentând avarii şi distrugeri provocate chiar de reclamantă, ca fiind lipsită de suport probator.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat apel, care a fost respins de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin decizia nr. 15/2011 din 4 februarie 2011.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că principala apărare formulată de pârâtă, în sensul că reclamanta i-a furnizat toate materialele comandate pentru remedierea avariilor pe care ea însăşi le-a produs la reţeaua de apă în executarea contractului de achiziţii publice finanţat din fondul ISPA şi fonduri ale Băncii Europene pentru Investiţii, nu este fondată, la dosar neexistând niciun mijloc de probă din care să rezulte că înlocuirea reţelei de apă a fost determinată de avariile produse de pârâtă şi că în realitate din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că autoritatea publică a încercat modificarea contractului de achiziţii iniţial din măsura ISPA, prin includerea de lucrări şi finanţare, dar, Delegaţia Comisiei Europene în România a considerat că astfel de lucrări nu sunt incluse în Memorandumul de Finanţare şi nu sunt eligibile şi în atare situaţie pârâta a procedat la înlocuirea acestor reţele folosind propriul personal la manopera lucrării şi materialele furnizate de reclamantă. A mai reţinut instanţa de apel că în perioada 2005 – 2006 nu au fost încheiate procese verbale din care să rezulte că societatea reclamantă ar fi produs avarii la reţelele de apă rece, cu prilejul executării lucrărilor la canalul colector, iar sesizările şi constatările făcute cu privire la distrugerile pretins cauzate de reclamantă, sunt din perioada anilor 2007 – 2009, fiind nerelevante în raport cu perioada livrării materialelor, respectiv 2005 – 2006.
Instanţa de apel a respins şi apărarea pârâtei cu privire la nerecunoaşterea datoriei aşa cum a fost consemnată prin procesul verbal nr. 13001 înregistrat la 30 decembrie 2008, precum şi criticile referitoare la împrejurarea că reclamanta nu a uzat de poliţa de asigurare faţă de împrejurarea că obiectul prezentei cereri de chemare în judecată este obligarea executării plăţii preţului, iar poliţa de răspundere civilă a constructorului se referă la daune cauzate, aceste critici fiind străine de raportul juridic dedus judecăţii.
La data de 21 martie 2011 pârâta C.U.P.D. SA Brăila a formulat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând modificarea a deciziei atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Recurenta pârâtă a susţinut prin cererea de recurs că hotărârea pronunţată este nelegală şi netemeinică, întrucât contractul de achiziţii publice încheiat între cele două părţi nu avea ca obiect furnizarea de materiale cu obligaţia de plată a contravalorii acestora şi că din întregul probatoriu administrat în cauză rezultă că lucrările efectuate în mod defectuos de către SC A. SA Grecia prin Sucursala Brăila au produs avarii la reţeaua publică, cele două instanţe reţinând eronat că urmare derulării contractului s-a descoperit o stare avansată de degradare a reţelei de apă, în realitate fiind vorba de avarii produse de intimată prin executarea defectuoasă a lucrărilor de canalizare, neavând în vedere apărările sale ci, doar argumentele prezentate de pârâtă. A mai susţinut că livrarea promptă de materiale a avut la bază o înţelegere amiabilă între părţi, reclamanta însuşindu-şi în mod tacit culpa în ceea ce priveşte distrugerea conductelor, că prin procesul verbal nr. 13001 înregistrat la 30 decembrie 2008 a recunoscut din punct de vedere valoric şi cantitativ materialele utilizate la înlocuirea conductelor avariate, neînţelegând să accepte la plată suma consemnată, iar faptul că procesele verbale de recepţie au fost încheiate în iunie 2007, nu înseamnă că şi lucrările în sine au fost executate în 2007, aspect dovedit cu situaţiile de lucrări aferente, avariile în cauză fiind semnalate şi de către locuitorii străzilor afectate.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Art. 306 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de judecată şi că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Raportând textele legale menţionate mai sus la cererea de recurs, Înalta Curte constată că aceasta nu conţine motive de nelegalitate a deciziei atacate, ci doar aprecieri asupra situaţiei de fapt şi probatoriilor, care nu pot fi încadrate în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ., chiar dacă recurenta a invocat, fără să dezvolte conform cerinţelor legale, motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
Având în vedere că nu pot fi reţinute nici motive de ordine publică care să facă incidente în cauză dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia invocată şi va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta C.U.P.D. BRĂILA, împotriva deciziei nr. 15/2011 din 4 februarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3399/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3298/2011. Comercial → |
|---|
