ICCJ. Decizia nr. 3399/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3399/2011
Dosar nr. 22326/3/2009
Şedinţa publică de la 2 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti, înregistrată la data de 26 mai 2009, reclamanta SC M.T. SRL Alba Iulia a chemat în judecată pe pârâta R.A.D.E.F.R.F., solicitând ca aceasta să fie obligată la executarea în natură a obligaţiei de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare a activului Cinematograful „CFR Grădişte”, situat în Arad judeţul Arad şi la plata cheltuielilor de judecată, invocând în drept dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), art. 13 şi art. 14 din Legea nr. 346/2004 şi art. 1073 C. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 6658 din 1 iunie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că art. 8 din Legea nr. 303/2008 prevede că la data intrării în vigoare a acestei legi, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea pârâtei, împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, că imobilul în litigiu se află înscris la poziţia 12 din Anexa la O.G. nr. 39/2005, la care face referire expresă menţionatul articol, astfel că activul a trecut în proprietatea publică a statului ope legis, iar încheierea protocolului şi adoptarea hotărârii de acceptare de către autorităţile administraţiei publice locale nu au valoarea şi calitatea constitutivă a dreptului de proprietate publică ci sunt acte juridice individuale care fac dovada predării-primirii bunului, constituind baza înscrierii lui în inventarul proprietăţii publice teritoriale.
Constatând că la data introducerii acţiunii imobilul în litigiu aparţinea domeniului public al Municipiului Arad şi că acesta nu se mai află în circuitul civil, invocând art. 136 alin. (4) din Constituţie, instanţa de fond a respins acţiunea ca nefondată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 57 din 14 februarie 2011, potrivit căreia a fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă cererea formulată de reclamantă şi s-a dispus obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului imobil denumit „Cinematograful Grădişte”, situat în Arad, cu dobânditoarea dreptului litigios, SC O.M.C. Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă nu a avut în vedere caracterul special al dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 346/2004 şi nici faptul că dispoziţiile Legii nr. 303/2008 nu se pot aplica retroactiv unor raporturi juridice născute anterior intrării sale în vigoare şi că, în mod greşit, s-a constatat că activul în litigiu face parte din domeniul public al Municipiului Arad, deoarece potrivit anexei nr. 1 la O.G. nr. 39/2005, „Cinematograful Grădişte” din Arad face parte din proprietatea privată a statului aflată în administrarea R.A.D.E.F. R.F., iar trecerea în domeniul public al statului nu se face automat prin efectul legii, fiind necesară încheierea unui protocol între primarul unităţii administrativ-teritoriale beneficiare şi reprezentantul mandatat de către conducerea regiei, protocol care în cauză nu s-a încheiat, considerând că aspectele reţinute de tribunal sunt contrare probelor administrate în cauză.
Instanţa de apel a apreciat că prima instanţă nu a reţinut că în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004, în sensul că reclamanta făcea parte din categoria întreprinderilor mici şi mijlocii, că activul în litigiu face parte din patrimoniul unei regii autonome la care statul este unic acţionar, astfel că acesteia îi revenea obligaţia prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 346/2004, de a lua măsuri pentru vânzarea activelor sale cu privire la care se aplică acest act normativ, că activul este disponibil în sensul art. 13 din Legea nr. 346/2004, întrucât din anul 2003 până la pronunţarea deciziei a fost utilizat de reclamantă şi autoarea sa în baza unui contract de închiriere, acesta figurând la poziţia 2 din lista aprobată de Ministerul Culturii şi cultelor printre activele disponibile propuse pentru vânzare prin negociere directă şi încheierea contractelor de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare şi că reclamanta a efectuat investiţii a căror valoare depăşeşte 15% din valoarea activului, aceasta manifestându-şi opţiunea pentru cumpărare.
Împotriva deciziei instanţei de apel, pârâta R.A.D.E.F. R.F. Bucureşti a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestei cereri, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că decizia recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. b) şi art. 13 din Legea nr. 346/2004 precum şi a Legii nr. 303/2008 privind aprobarea O.U.G. nr.7/2008 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 39/2005 precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, arătând că reclamanta nu îndeplineşte în mod cumulativ condiţiile impuse la art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr.346/2004 deoarece nu utilizează activul în baza unui contract de închiriere, neputând fi încadrat astfel în condiţiile impuse de Legea nr. 346/2004, că societatea reclamantă se află în procedura falimentului şi că activul în litigiu nu este disponibil, întrucât a trecut de drept în domeniul public la 30 decembrie 2008, prin efectul legii, devenind inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil, astfel că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2008 activul deţinut de reclamantă a fost scos de sub incidenţa Legii nr. 346/2004.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. hotărârea atacată poate fi modificată dacă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că recurenta a înţeles să invoce cea de-a doua ipoteză a precitatului articol.
Motivele de recurs vizează regimul juridic aplicabil în speţă, care va fi analizat în raport de modul de derulare a raportului juridic în care s-au aflat părţile.
Se constată că vocaţia reclamantei de a cumpăra activul s-a născut sub incidenţa Legii nr. 346/2004 iar cererea de chemare în judecată pentru dobândirea activului a fost formulată sub incidenţa Legii nr. 303/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia.
Este de necontestat că între intimata reclamantă şi recurenta pârâtă s-a încheiat contractul de închiriere nr. 2 din 1 noiembrie 2003 şi actele adiţionale aferente; că reclamanta a notificat-o pe pârâtă pentru cumpărarea activului Cinematograful „CFR Grădişte” situat în Arad judeţul Arad; că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), art. 13 şi art. 14 din Legea nr. 347/2004 cu referire la art. 1073 C. civ., invocând şi dispoziţiile pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind modificarea art. II pct. 1 din O.G. nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, în sensul că nu au fost îndeplinite prevederile art. II pct. 5 cu privire la inexistenţa protocolului de punere în aplicare a dispoziţiilor pct. 1 – 4 din acelaşi articol al aceluiaşi act normativ.
Legea nr. 303/2008, prin pct. 8, a modificat art. II pct. 1 şi art. II din O.G. nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, în sensul că art. II pct. 1 prevede că la data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic prevăzute în Anexa nr. 1 la O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea R.A.D.E.F. R.F., împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz şi în administrarea consiliilor locale respective, iar art. II pct. 5 reglementează punerea în aplicare a dispoziţiilor pct. 1 – 4 în baza unui protocol încheiat între primarul unităţii administrativ-teritoriale beneficiare şi reprezentantul mandatat de către conducerea R.A.D.E.F. R.F.
În contextul în care art. 12 alin. (1) din Legea nr. 346/2004 prevede că întreprinderile mici şi mijlocii au acces la activele disponibile ale regiilor autonome, societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, cu respectarea dispoziţiilor legale privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi având în vedere că activul în litigiu prevăzut la poziţia 12 din Anexa nr. 1 a O.G. nr. 39/2005 a trecut în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale, devenind astfel inalienabil, se constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală admiţând apelul reclamantei şi schimbând sentinţa instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii privind vânzarea unui imobil scos din circuitul civil.
În consecinţă, având în vedere că motivele invocate de recurentă cu privire la greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. b), art. 13 şi art. 14 din Legea nr. 346/2004 şi a Legii nr. 303/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 39/2005, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, sunt întemeiate, în conformitate cu art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii apelului reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta R.A.D.E.F. R.F. BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 57 din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V –a comercială, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul formulat de reclamanta SC M.T. SRL ALBA IULIA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR SC E.I. S.P.R.L HUNEDOARA împotriva sentinţei comerciale nr. 6658 din 1 iunie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3403/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3395/2011. Comercial → |
|---|
